Minuni

Cum, Doamne, s-a-ntâmplat? AÈ™a: erau toÅ£i la masa de Crăciun. Focul ardea în sobă È™i mirosea a cârnaÅ£i fripÅ£i È™i pâine caldă. El stătea pe laviÅ£a de la geam, cu căpÈ™orul sprijinit pe pervaz, printre gutuile orânduite frumos, cu nasul lipit de sticlă, aÈ™teptându-l pe MoÈ™u.

Lumina focului se răsfrângea în părul lui bălai È™i-l făcea să pară o gutuie uriașă. Tata È™i mama spărgeau nuci pentru cozonaci È™i aruncau cojile-n foc. Nimic nu arde mai frumos decât coaja de nucă! Parcă-i foc de artificii! Și miroase-a curat, ca-n biserică! S-au auzit paÈ™i pe prag, ca È™i când cineva s-ar scutura de zăpadă. S-a repezit să deschidă. 

În prag stătea un bărbat înfășurat într-o manta roÈ™ie, ca a lui MoÈ™ Crăciun. Era uriaÈ™. A făcut un pas în casă, È™i-a dat gluga imensă pe spate, lăsând să se vadă o cască militară: „Ridică-te! Plecăm!“, i-a spus tatei. El a rămas împietrit, dar tata s-a repezit în ușă s-o închidă. S-a izbit în ea cu umărul stâng de i-au dat lacrimile. Le vedea cum coborau încet pe obrazul drept aprins de foc.

„Plecăm! Plecăm pe front!“, repeta de-afară MoÈ™ul soldăţesc, cu-n soi de plângere-n glas.

Tata s-a aÈ™ezat în genunchi, l-a strâns tare la piept, i-a sărutat ochii, s-a ridicat, a sărutat fruntea mamei È™i tocul uÈ™ii È™i dus a fost. N-a mai apucat să adune nimic… Nimic. Războiul a fost lung. A durat ani. De fiecare Crăciun i-a scris MoÈ™ului să-l aducă pe tata. Se străduia din răsputeri să fie cuminte È™i tare È™i cu credinţă, ca MoÈ™ul să-i împlinească dorinÅ£a. Dar nu i-a împlinit. Și el n-a mai crezut. 

Apoi războiul s-a sfârÈ™it. BărbaÅ£ii s-au întors în sat: unii cu trupul întreg, alÅ£ii cu trupul împuÅ£inat, alÅ£ii cu el între patru scânduri, È™i toÅ£i cu sufletul trecut pe răzătoare. Doar tata nu s-a arătat. În iarna lui '47 era deja la liceu, la oraÈ™. S-a întors acasă doar pentru Crăciun. Doar pentru maică-sa, că prea-l rugase cu inimă să vie să-l vadă. A intrat în sat când se-înstăpânise noaptea. Focul ardea în sobă. Pe pervaz gutuile îl aÈ™teptau orânduite frumos. Lumina focului se răsfrângea în coaja lor È™i le făcea să pară de aur. Mama spărgea nuci pentru cozonaci È™i arunca cojile-n foc. Mirosea a curat, ca-n biserică!

Când a vrut să facă lumină, mama a băgat de seamă că se terminase petrolul în lampă, aÈ™a că a dat fuga până la bunica să împrumute o sticlă. L-a lăsat singur. Ca să-È™i omoare timpul, a coborât vioara tatii de pe raftul bibliotecii È™i a-început s-o acordeze. Nu era priceput ca tata, dar colindele le zicea È™i el bine din vioară. Se pregătea de „O ce veste minunată“, când s-au auzit paÈ™i pe prag, ca È™i când cineva s-ar scutura de zăpadă, dar nu s-a repezit să deschidă. 

Cineva a bătut în ușă. De fapt, a fost mai mult o mângâiere, ca o aripă de înger, dar nu s-a repezit să deschidă. A È™optit doar din vârful buzelor să intre. În prag a apărut un bărbat înfășurat într-o manta neagră. A făcut un pas în casă, È™i-a dat gluga imensă pe spate, lăsând să se vadă o cască militară: „EÈ™ti băiatul învăţătoarei? (tăcere) EÈ™ti mare deja. (tăcere). Știi să colinzi?“…

Era o întrebare ca un îndemn. Poate de-aceea a È™i început să colinde, aÈ™a, pe inima goală, ca la spovedanie. Străinul s a lipit de perete, ascultând, îngânându-l uneori la refren. Abia când a venit mama È™i a aprins chibritul, l-a văzut mai bine: un străin cu barbă aproape căruntă, cu plete netunse È™i haine ponosite. Mama a scăpat sticla cu petrol pe podele - chibritul încă ardea - È™i a început să plângă încetiÈ™or.

Venise tata.

V-am spus povestea asta ca să credeÅ£i. E o poveste adevărată. E povestea tatălui meu È™i a bunicului meu È™i a bunicii mele, care m-au învăţat că de Crăciun se întâmplă minuni. Știu, pentru că mi s-au întâmplat mie: de Crăciun s-a născut Matei, primul meu copil, de Crăciun m-am mutat în prima mea casă, de Crăciun a făcut primii paÈ™i Anastasia mea, de Crăciun suntem toÅ£i laolaltă… AÈ™a că, indiferent ce vă doriÅ£i - lucruri mici ori mari, trecătoare ori însemnate cât veÈ™nicia, banalităţi ori minuni - cereÅ£i È™i vi se va da. Trebuie doar să fiÅ£i cu inima curată.

de Lioara Bradu

Foto Getty Images