De început

Pământul era întins și neted ca o masă, iar cerul - aidoma lui, doar că niţel mai mic - stătea atârnat deasupra, ca o faţă de masă prost croită. Se chinuia bietul Dumnezeu să ţină cerul frumos așezat deasupra pământului, așa, ca să poată umbla și luminaţii, și neluminaţii în voie - îl netezea în fiece dimineaţă și-l proptea bine cu privirea lui plină de blândeţe - numai că, vezi, era de-ajuns să clipească un pic ori să aţipească așa, ca tot părintele obosit la prânz, că cerul se prăvălea în capul vreunui împieliţat-de-ntunecat ori al vreunui nevinovat-de-luminat, când îi era lumea mai dragă ori somnul mai dulce. Și-atunci să-l vezi pe Dumnezeu cum se repezea să ridice cerul mai sus și-n vreme ce cu o mână ţinea bolta sfântă, cu cealaltă ridica din ţărână nefericita victimă, o scutura de praf, o săruta pe frunte și, ca să-i treacă supărarea ori durerea ori suspinul, o cadorisea ba cu o pereche de aripi, ba cu o aură de sfânt, ba cu o slujbă în alaiul lui ales. Așa se face că au ajuns acolo sus, să vegheze binele mers al lumii, mulţi împieliţaţi, care ţin de nimbul
nemeritat cu dinţii, chiar și în ziua de
azi - dar asta e o altă poveste.

Acum, să nu credeţi că lui Dumnezeu îi plăcea treaba asta. Asta cu ridicatul cerului într-o mână, vreau să spun, că cealaltă, cu-ntunecaţii luminaţi de nimb, nu-l necăjea prea tare: știa el, în înţelepciunea sa, că, de nu se-ndreaptă, odată și-odată, o să-și frângă aripile, o să-și piardă cercul de pe cap și o să ajungă iar jos, acolo unde le e locul. Dar ridicatul cerului, of!, era o treabă grea: îi dădea mari dureri de cap și de șale. Așa că a făcut el ce-a făcut și într-o zi i-a pus cerului proptele, ca să rămână sus și să nu mai cadă în capul nimănui niciodată.

O zi întreagă a muncit Preabunul și-apoi, obosit, s-a-ntins pe spate, în mijlocul pământului, să vadă ce-a reușit. Cerul era sus-sus și departe-departe, cum nu mai fusese niciodată și n-avea să mai atingă pământul în vecii vecilor. Era bine! O singură nemulţumire avea Luminatul: cerul văzut de jos era cam gol, străin și plicticos. Așa că a luat două pietre și a suflat peste ele: peste una mai cu putere și a făcut-o Soare, peste alta mai fără vlagă (că era obosit, sărmanul) și a făcut-o Lună. Apoi, simţindu-se obosit peste măsură, l-a chemat pe frate-său și i-a spus: „Ajută-mă, rogu-te, să arunc bolovanii ăștia aprinși pe cer și unul, pe care-l vrei, al tău să fie!“ 

„Pe ăsta mai strălucitor îl vreau!“, a spus Neînţelepţitul apucând Soarele și fugind cu el. Că, vedeţi dumneavoastră, el era lacom și puţin la minte și la suflet și nu avea de gând să-l arunce pe cer, ci să-l păstreze. Numai că Soarele a-nceput să ardă mai tare și mai tare, cu vâlvătaie, de i-a ars mâinile. În loc să-i dea drumul, Neînţelepţitul a început a alerga și mai iute, zbierând cu prea-ntunecaţii după el, de tot pământul s-a cutremurat și s-a-ncreţit de vuiet și zdruncinătură. Așa au apărut munţii si dealurile și văile și toate ce le avem azi. Ajunși la capătul pământului (v-am spus că pe vremea aceea era drept ca o masă), văzând că nu mai au unde merge, Neînţelepţitul și ortacii lui au-nceput a sufla peste Soarele ce-i ardea în mâini, doar-doar l-or stinge. Și cum suflau ei așa, s-au ridicat în cer și l-au ars. Din rănile cerului s au născut stelele.

Văzând că numai cerul stinge focul, unul dintre întunecaţi a zis: „Măi, fraţilor, staţi, că nu ajungem nicăieri! Hai să luăm proptelele cerului să învelim Soarele-n cer, ca-ntr-o manta, și-om scăpa de pacoste.“ Au alergat ei ca nebunii în cele patru colţuri ale pământului, au smuls din loc proptelele la care muncise Dumnezeu, când, ce să vezi? Rămas fără legături, sfâșiat de stele, cerul s-a îndepărtat de pământ, în vreme ce pământul, măcinat și frământat de goana ntunecaţilor, s-a strâns ca un staniol șifonat și s-a făcut rotund, așa cum îl avem și astăzi.

Ei, acu-i acu: vedeţi voi, când s-a strâns pământul, tot ce era pe suprafaţa lui, adică Dumnezeu și luminaţii lui, au fost aruncaţi pe cer, așa ca dintr-o praștie. Dumnezeu, care era în mijlocul pământului, cu Luna în braţe, fiind cel mai mare, s-a dus cel mai departe (de aia până la el te mănâncă sfinţii). Au rămas pe pământ numai preaîntunecaţii, că se ţineau bine de proptele, și capul lor, cel Neînţelepţit, care, văzând ce se întâmplă, de teamă să nu fie luat de lângă ai lui, a dat drumul Soarelui și s-a agăţat de-un vârf de munte.

Apoi s-a făcut liniște. Nimeni nu știe cât a durat uimirea lui Dumnezeu. Unii spun că a fost o clipă, alţii o zi, alţii un veac. Apoi Dumnezeu a clipit de trei ori, ca și când s-ar fi trezit din somn, a lăsat Luna într-un colţ de cer și-a adunat cei mai dragi dintre luminaţi, i-a sărutat pe frunte, i-a dezbrăcat de aripi și i-a trimis pe pământ, să fie oameni, să grijească de el ca de ochii din cap și să se iubească unii pe alţii.

Povestea asta mi-o spunea bunicul din partea mamei la fiecare început de an. Nu știu ce așteptări avea el de la mine, dar pe mine mă îngrozea. Pentru că, vedeţi voi, la vârsta aceea, cu mintea mea aiurea, tot ce am priceput eu din poveste e că începuturile toate sunt line, frumoase și promiţătoare – vorba lui Blaga, „orice-nceput se vrea fecund“ - dar nici Dumnezeu nu știe unde se poate ajunge atunci când își bagă Neînţelepţitul coada. Așadar: bucuraţi- vă de început, dar nu vă aruncaţi cu capul înainte; fiţi cu credinţă în sărutul de pe fruntea voastră, nu în piatra strălucitoare din mâini ori în cel ce ţopăie vesel în jurul vostru. Să fiţi sănătoși, iubiţi și frumoși!

Și dacă tot veni vorba de frumuseţe, iată câteva produse numai bune de luminat viaţa și chipul, în care puteţi avea încredere deplină chiar de la început. Sunt eficiente, practice, accesibile și adorabile.

1. În fiecare an aștept seturile cadou de Crăciun de la Sephora, așa cum aștept să scoată mama cozonacii din cuptor: cu poftă, cu drag, cu bucurie. Nu m-au dezamăgit niciodată – nici cadourile, nici cozonacii. Anul acesta mă declar deplin cucerită de setul de îngrijire a mâinilor, Winter Wonderlands. Îl mănânci cu ochii și nu-ţi poţi lua mâinile de pe el. Iar spre deosebire de cozonac, nu îngrașă.

2. Dacă e adevărat că fericirea se citește în privire, atunci fii fericită cu setul Clinique Chubby Lash, ce conţine un demachiant delicat, o mascara pentru gene viguroase și voluptuoase și o cremă minune pentru a alunga oboseala de pe gene. Folosește-le cu încredere!

3. Acesta nu este un produs de frumuseţe, dar răspândește frumuseţe în jur. Veioza în formă de vulpe de la Sephora pare născută din poveste și transformă în poveste orice loc pe care-l luminează.

4. Parfumul cu feromoni Godilicious/Oudilicious de la Your Personal Aroma, varianta bijuterie cu parfum la purtător, este creat anume pentru a-ţi da încredere: e presărat cu dragoste, învăluit în note mitice. E o descoperire a esenţei tale interioare.

5. Toate produsele Apivita sunt făcute 100% din ingrediente naturale, pure, combinate după reţete vechi, holistice. Kitul Face the Beauty este ideal pentru tenul sensibil ori pentru zilele stresante, obositoare ori apăsătoare. Conţine extract organic de mușeţel și ceai de munte grecesc. La sfârșitul zilei, odată cu machiajul, vei da deoparte tot ce te-a împovărat peste zi, ca să ai somnul senin.

6. De ani de zile folosesc balsamurile de buze. Nu ruj, nu gloss. Balsam de buze, pentru că e natural, simplu și demn de încredere. Dar dacă e să aleg un preferat, cred că vine din colecţia Nivea Lip Care Sparkle.

7. Lierac Premium Masque Supreme este o minune: șterge instantaneu (nu exagerez) ridurile, oboseala, plictiseala și te face să arăţi bine.

8. Foreo Luna - știi aparatul acela genial care curăţă tenul, îl energizează și are efect anti-ageing – apare de anul acesta și în variantă mini: adorabilă, practică, dar la fel de eficientă.

9. Cu Algo Mist de la Repechage Romania vei avea un chip senin oricând, în orice situaţie. E o excelentă bază de machiaj, asigură o fixare perfectă, plus hidratare optimă.

10. Caudalie Resveratrol Lift e un program ferm pentru fermitate. Fermitatea tenului, desigur. Produsele din set îţi vor tonifia tenul, îl vor netezi și îl vor faceluminos, ca la început. Iar când te vei simţi cu măcar cinci ani mai tânără, vei avea îndrăzneala să începi orice, chiar să refaci lumea după pofta ta.

Text: Lioara Bradu

Foto: Getty Images