Comoditate
Ieri am ieșit afară să văd ce mai faceţi , cum o mai duceţi cu sănătatea, cu traficul, cu zăpada, ce-aţi mai gătit ori gândit, pe unde aţi mai umblat ori zburat, cum staţi cu menajerele, cu detoxul ori nedetoxul, ce vă mai fac părinţii, prietenii, pisicile, câinii ori chakrele; copiii cum mai stau cu școala, ce v-au mai desenat la prânz ori ce v-au spus la cină, cine cu cine s-a-mprietenit/desprietenit făr de motiv și peste noapte, de cine vă mai plângeţi ori pe cine aţi mai pus la zid?
E drept, mi se întâmplă arareori să ies. De obicei, stau cuminte în casa mea din hârtii albastre, în care am aprins și soarele și luna și focu-n sobă (îmi place să fac risipă), și-n care miroase mereu a bun venit. Dar ieri mi-a fost dor de voi. Ori poate poftă. Mi-am pus costumul de protecţie, cu ochelari cu tot, să nu mă îngheţe frigul din lume, am tras fermoarul până sub nas, mai-mai să-mi taie respiraţia, și-am ieșit. Alunecam rău pe gheaţă, și era cam vânt. Poate de aceea era atât de pustiu. Nu v-am întâlnit pe niciunul. Înaintam greu și de ger mi se aburiseră ochelarii. Ori poate pur și simplu n-au mai vrut să văd – că de aia se cheamă ochelari de protecţie: să-ţi ia vederea când ţi se umplu ochii de prea mult frig ori de pustiu. Mergeam deja de prea multă vreme prin orașul gol și voiam să mă-ntorc acasă, când ce să vezi? M-am împiedicat de una din poeziile lui Sorescu. S-ar putea s-o știţi: e una mică, sfioasă, cu ochi mari și o voce subţirică. Of, uite, am uitat cum o cheamă, dar sigur o știţi: „Mă bătea prea tare soarele, / Şi te-am pus în geam / Ca pe-o hârtie albastră. / Mă bătea prea tare gândul, / Şi te-am pus / În dreptul frunţii / Ca pe-o icoană / Făcătoare de minuni.” Hai că o știţi: „Mă bătea prea tare moartea, / Şi te-am pus în dreptul inimii, / Ca pe-un paravan / De dragoste.” Umbla săltând într-un picior, în rochiţă de vară, legănând neglijent un coș plin cu fluturi. Părul încâlcit în flori îi ajungea până la coapse și tălpile goale-i sfârâiau pe asfaltul îngheţat. N-o mai văzusem de o veșnicie. De pe vremea când ne șopteam secrete între perne și ne împleteam una alteia părul în cozi lungi, de prindeam cu ele unicorni. De-atunci.
Așa că mi-am dat jos ochelarii aburiţi s-o văd mai bine și mi-am descheiat costumul în dreptul gurii să-i vorbesc. Aerul rece mi-a îngheţat cuvintele pe buze și ea a trecut pe lângă mine ca pe lângă o necunoscută. I-am simţit în nări mirosul tânăr de miere și lapte și cuvintele îngheţate în amintire au început să-mi curgă prin vene: „Acum, că pleci / Mă vor disputa cu o furie înzecită / Soarele, gândul, / Şi moartea. / Ca pe Homer / Cele şapte cetăţi.” Am înţeles atunci de unde vine iarna dintre noi, dintre oameni: din comoditate. Ori poate din frică. Suntem prea comozi ori prea înspăimântaţi să mai iubim. Căci de-am iubi cu adevărat, am renunţa la holograme și ne-am locui unii pe alţii. Ne-am transforma în adăposturi. Ne-am face pe rând ori deodată hârtie albastră, icoană, paravan. Și ar fi vară blândă pentru totdeauna.
Dar știţi ce, oameni dragi? Eu cred, sper, simt că mai e foarte puţin din iarnă, deci trebuie să ne apucăm de treabă, să ne renovăm sufletele și trupurile. Am făcut aici o listă cu produsele cosmetice ideale pentru asta. De vreţi să vă lăsaţi locuiţi, e bine să vă aranjaţi frumos. Și pe dinăuntru, și pe dinafară.
Am descoperit de curând Poisson Girl de la Dior. Oh, Doamne! Miroase a adolescenţă fierbinte: cu flori albe și note de vanilie.
Eu cred că fiecare femeie care iubește este fermecătoare. De aceea experţii de la Maybelline au creat 24 Karate Nude Palette, o trusă de 12 farduri de pleoape cu particule de aur, menite să îţi pună în valoare nepreţuita-ţi frumuseţe naturală.
Acum urmează un clișeu, dar, te rog, nu mă pune la zid: ochii sunt oglinda sufletului. Am spus asta numai și numai pentru a-ţi atrage atenţia că pentru cei dragi trebuie să ai mereu o privire luminoasă și blândă. Cel mai simplu mod de a o obţine e să dormi 9 ore pe noapte sau să folosești anticearcănul Healthy Mix, Bourjois.
Comentarii