Puteri mari în serii mici: Saleen S1

Proiectul unor nemţi, la care designer a fost un danez, este luat de un american din California, lângă care vin chinezii cu mulţi bani. Globalizare, nu glumă! Și uite așa se pune de un fel de supercar de numai 100.000 de dolari. La început au fost nemţii de la Artega, un minuscul producător din Delbrück. 

Ambiţioși, oamenii l-au rugat pe Henrik Fisker să le deseneze un supercar. Danezul Fisker știa bine cu creionul. S-a semnat pe siluete de mașini cu care oamenii își fac selfie-uri de pus pe Instagram: BMW X5, BMW Z8, Aston Martin DB9 sau V8 Vantage, Fisker Karma, o electrică fiţoasă de acum vreo șapte ani, și multe, multe altele. Ba a desenat și iahturi. 

Artega GT iese frumușică, nemţii pun pe ea, central, un motor de Volkswagen Golf VR6 de 3,6 litri, bine îndopat, cât să scoată 300 CP. Minunea durează câţiva ani (2009- 2012) și preţ de vreo 500 de exemplare, până la falimentul întreprinderii. 

Dincoace de Oceanul Atlantic, sau Pacific, depinde pe unde vreţi să ocoliţi spre California, unchiul Steve Saleen, fost pilot de curse, meșterește pasionat la tăblăraie din 1983, anul în care apare firma Saleen. De obicei bibilește niște modele de serie gen Mustang, Camaro, Challanger sau chiar Tesla Model S, cât să scoată niște mașini mai pricopsite. În 2000 își pune mintea și dă gata un supercar: Saleen S7. S7, apărut iniţial la vreo 400.000 de dolari, câștigă vreo patru campionate de GT în 2001 și vine cu câteva recorduri din cursa de 24 de ore de la Le Mans. 

După asta domnii de la Ford îi roagă pe domnii de la Saleen să le producă și lor Ford GT, supercarul mărcii. Ceea ce se și întâmplă. De atunci Saleen a mai încercat marea cu degetul în zona supercarurilor, prezentând în 2008 S5S Raptor, un concept care ar fi trebuit să concureze cu Lamborghiniurile și Ferrariurile mai ieftine, undeva în zona de sub 200.000 de dolari. Schema era și aici una simplă, folosită în general de astfel de mici producători de „spatele casei”: se ia un motor mare, de la un producător de serie, eventual, se montează pe o caroserie ușoară și joasă și ne-a ieșit o mașină super sport.

Înapoi în prezent
Saleen S1 despre care vorbim acum este, în mare, un Artega GT, cu care de altfel și seamănă mult. Numai că pe modelul care va fi disponibil în toamnă vom găsi un motor făcut în casă de Saleen: 2,5 litri, patru în line, turbo, de 450 CP și 474 Nm. Masa lui S1, cu șasiu de aluminiu și caroserie din fibră de carbon, este de numai 1218 kg. La caroserie îmi place că este destul de joasă, sub 1,2 metri, old style. 

Acum 20-25 de ani mașinile care se vreau supersport, gen Ferrari sau Lotus, se situau undeva în jurul a 1,1 maxim 1,2 m înălţime. Cu timpul înălţimea a crescut ca să facă loc confortului. Oamenii cu burtă, sau pur și simplu mai comozi, au hotărât, în timp, că nu-și cumpără un Ferrari pentru senzaţii sport pure și dure, ci ca să-i vadă lumea coborând din el. Or, dintr-o mașină cu acoperișul sub nivelul curelei de la pantaloni se coboară greu. 

Salen S1 are 3,5 sec pentru 0-98 km/h și o viteză maximă de 290 km/h. Și acum vine partea interesantă. Ţineţi minte cifrele astea și adăugaţi lângă ele încă una: 100.000 de dolari – atât spun domnii că va costa utilajul cu acceleraţie mai bună decât a unui Ferrari entry level. Aici este, foarte probabil, și mâna chinezilor. Jiangsu Saleen Automotive Tehnologies Group cică o să bage un miliard de dolari într-o fabrică în China, în care vor produce Saleen S1 pentru toate pieţele lumii.

Mi se pare exagerată suma de un miliard de dolari, dar ce știu eu. De fapt chinezii au cumpărat ideea defunctei Artega GT și s-au dus cu ea la Saleen SRL din California, să le-o șlefuiască niţel. Numai că până la urmă au decis că este mai fezabil să o regândească aproape în întregime și astfel a ieșit aceste Saleen S1 californiano-chinezesc.

Nu spun 100.000 de dolari, dar dacă S1 va ajunge în Europa chiar la un preţ de 100-120.000 de euro cred că ar fi geșeft. Ai ceva exotic, cu acceleraţie de Ferrari, viteză maximă de Porsche și preţ de Audi mai bine echipat. Știu, o să mi spuneţi că reţeta asta de mic producător cu un motor forţos aruncat pe o caroserie ușoară este rudimentară. Că în afară de acceleraţie și viteză, modelele astea nu mai au altceva. 

Adică nu au restul de tehnologie care și ţine mașina pe șosea la 290 la oră, că nu au știinţa încapsulată în peste un secol de Porsche sau BMW. Și asta este adevărat. Dar e adevărat și că marii producători cu nume umflă mult preţurile doar pentru că au sigla aia pe capotă. Adică lângă suta de ani de știinţa mașini, ascunsă în roţile unui nume consacrat, mai stau și multe miliarde păpate de PR-ul mărcii.

Adică undeva între motor și volanul tău, mai pierzi niște zeci de mii de euro cu care trebuie ţinute piţipoancele de la departamentul Reclamă, care plimbă niște poze de la un birou pe care fac sex cu șeful la alt birou pe care fac sex cu adjunctul mai tânăr al șefului.

Am o slăbiciune pentru acești producători exotici care meșteresc câte două, trei mașini pe săptămână în curtea din spatele casei. Mă doare sufletul când proiecte ca Artega sau Fisker dau faliment. Mă doare când unii mai măricei, gen TVR, dau faliment, sau când Lotus se zbate să supravieţuiască. La Lotus au venit chinezii cu bani. Ca și aici, la acest Saleen S1. Asta mă bucură. S-ar putea ca reţeta să fie de succes pe viitor. Mici producători, falimentaţi de presiunea barosanilor pieţei, revin la viaţă cu banii chinezilor.

E drept, cum spuneam, nu ai acolo, peste un secol de cercetare Porsche sau BMW, dar și știinţa asta a făcutului de motoare s-a democratizat în ultima vreme. Așa că, dacă vreţi să faceţi impresie, nu vă mai gândiţi la Mercedes Clasa S. De bani mai puţini parcaţi un Saleen S1. Sau, dacă chinezii și californienii vi se par lipsiţi de tradiţie (ceea ce este adevărat), gândiţi-vă la noul TVR Griffith, pe aceeași reţetă, dar cu mult ștaif în plus.

Specificații: 

Putere: 450 CP
Cuplu: 474 NM
Viteză maximă: 290 m/h
Acceleraţie:
0-98 km/h: 3,5 sec
Preţ: 100.000 de dolari

text de Alexandru Duțu

foto: Getty Images