O sută de ani cu mașini românești

Să o spunem în limbaj auto: într-o lume în care un Ferrari face „0-100” în câteva secunde, ţara noastră a avut o acceleraţie puternică și a ajuns de la 0 la 100 de ani într-un secol.

Malaxa 1C

Autoturismul Malaxa 1C, mai bine cunoscut și ca Malaxa, nu a fost chiar primul făcut în România. Hai să spunem că este recunoscut îndeobște ca prima mașină românească de serie. Care, ironie!, poartă numele unui aromân. Deci prima mașină aromânească, să fim corecţi politic cu minorităţile! La proiect au lucrat ingineri de la uzinele A.S.A.M. și Malaxa din București și de la I.A.R. Brașov, conduși de Petre Carp. (Nu, nu este cel cu care stătea la cafele Eminescu. Asta mai lipsea: să-l avem pe Eminescu băgat și în conceperea primului automobil românesc.)

Automobilul a fost realizat în 1945, în combinatele de la Reșiţa ale marelui burghezo-moșier Nicolae Malaxa. La vremea aceea Malaxa era un fel de Lakshmi Mittal din ziua de azi. Nu în sensul că era indian, ci în sensul că deţinea cam toate combinatele de siderurgie/ metalurgie/fiare/table din România. Cu diferenţa că Malaxa le construise singur de la zero, în timp ce niște băieţi deștepţi le-au luat pe nimica toată de la statul român, fost comunist, care le luase de la Malaxa. În fine, nu aș vrea să mă mai enervez acum, la ceas aniversar.

Pixel Cars: Malaxa 1C (1945) by VladAnchor / Deviantart

Nicolae Malaxa

Mașina avea un motor cu trei cilindri în stea (cam cum făcea BMW-ul pentru avioane), răcit cu aer, în doi timpi, de 30 CP. Pentru vremea aia era o mare șmecherie. Malaxa avea un șasiu tubular, caroserie din oţel, în care însă apăreau și elemente din aluminiu. Modelul avea „totul spate” (motor, cutie de viteze etc.) și era suficient de mare cât să urce în ea șase oameni. Pentru răcirea motorului, inginerii prevăzuseră un acoperiș cu pereţi dubli. Pe acolo trecea curentul de aer din faţă, de deasupra parbrizului, ajutat și de un ventilator, spre consola din spate. Motorul cântărea vreo 80 kg, iar împreună cu transmisia (diferenţial, cutie) avea 150 kg. Viteza maximă era de 120 km/h. Dacă mă uit la baragladina asta din 1945 și îmi amintesc că Daciile, mai noi, din anii '80 abia prindeau, la vale, 120 km/h, și ăia doar pe bordul care arăta mult în plus, îmi dau seama că stăteam binișor pe industrie auto. Consumul ar fi fost de 10 l/100 km. Sună decent, chiar și pentru anii '70.

Rușii! Stop joc!

Problemele au apărut odată cu rușii. Mai exact, odată cu un mare mahăr sovietic, care, într-o vizită la Sofia, a fost plăcut impresionat de mașină și a cerut mutarea liniei de asamblare în U.R.S.S. Ce căuta o Malaxa la Sofia, fi-r-ar mama ei de viaţă?! Dar ce căuta rusul la Sofia? Pardon, asta știm: elibera niște popoare. Deci învingătorii sovietici nu au umflat doar fabricile făcute în Germania de alde Ferdinand Porsche, BMW sau Benz. Ne simţim cumva mândri să fim – pe linie de prăduială sovietică – alături de domnii teutoni mai sus numiţi. De fapt, poate că oficialul sovietic o fi fost fascinat doar de ceasurile de bord, de la ulei, apă, și nu s-a înţeles cu translatorii, așa că ne-au confiscat toată uzina.

Noi am rămas cu cele deja fabricate aici. Unele estimări dau o producţie de vreo 800 de bucăţi pe an, între 1945 și 1947. Și am mai rămas și cu niște tancuri rusești.

Malaxa 1C făcut din 1945 la Reșiţa

Marta

În 1908, Primăria Arad dă dea teren pentru o fabrică celor de la Westinghouse, din Le Havre, reprezentanţa franceză a americanilor de la Westinghouse. Aici a început și fabricarea lui Magyar Automobil Részvény Társaság Arad, prescurtat MARTA. La 1910 aici se fabricau motoare și alte cele pentru camioane, autobuze sau trenuri. Nu știm dacă ungurii or fi fost în Ardeal înainte românilor, dar uite că, pe partea de mașini, par primii. Cu denumirea cel puţin, că sigur aveam și noi câţiva ingineri în uzina aia. Plus niște paznici care furau piese. Motoarele, în patru cilindri erau de 20 CP, 30 CP și 40 CP. Transmisia se spune că era prin cardan la modelele mai puţin puternice și pe lanţ la varianta cu 40 CP. A mai existat și o variantă mai luxoasă, cu motor de 8.000 cmc și 60 CP.

Variantă de taxiuri Marta

Unul dintre primele camioane construite la Arad

După vreo 150 de bucăţi fabricate până în 1912, americanii francezi, sau francezii americani, dau faliment, Austro Daimler preia uzina și face sub licenţă în principal niște taxiuri cu motoare de 2.500 cmc, și puteri de 18 sau 22 CP, păstrând numele Marta. De aici se exportau în tot imperiul austro-ungar și nu numai. Până prin 1914 aici s-au fabricat cam 650 de autoturisme și autobuze. Pe timpul războiului trec la producţia de motoare de avion, iar după Marea Unire, când Ardealul ajunge la patria mamă, uzina est e r eb ot e zat ă ASTRA. Pentru puţină vreme se vor mai fabrica aici preponderent utilaje, vagoane, camioane și autobuze ceva mai luxoase.

Imagini din fabrica de la Arad

Primele mașini cu steaua Mercedes făcute în România

De Alexandru Duțu