MERCEDES-MAYBACH S650 Cabriolet. Doar cerul e deasupra mașinii, doar cerul e deasupra preţului

Gata! S-a descoperit Mercedes Maybach S650 Cabriolet. „Descoperit” vine bine aici, fiindcă este vorba de o decapotabilă. Se vrea cea mai cea. Este deocamdată între cele mai mari. Care este treaba cu aceste „decapotabile foarte, foarte mari”? Ele sunt un fel de dinozauri. Nu doar pentru că sunt mari. Ci pentru că ne amintesc de cretacicul industriei auto. Specia mașinilor, mânată cu băţul de la spate prin evoluţie de nu știu ce Darwin-inginer-Dumnezeu, a ajuns să selecteze cele mai apte de supravieţuire exemplare. În ultimii cincizeci de ani am trecut prin crize petroliere și norme antipoluare care s-ar putea să cureţe subspecia diesel mai ceva ca ciuma din evul mediu, crize financiare, schimbarea obiceiurilor de consum în rândul speciei Millennials și câte și mai câte. Buuuun! 

Selecţia naturală a lăsat în picioare fie niște decapotabile micuţe, drăguţe și foarte ieftine – gen Mazda MX5 sau Fiat 124 Spider, fie cabriolete de familie rezonabile ca preţ – de la un Renault Megane CC până la un BMW seria 3 Cabrio, fie altele turbate ca performanţe, preţ și look din categoria Ferrari/Lamborghini, secţiunea „mașina mea în două locuri costă cam cât paișpe blocuri”. Vrei mare fiţă, te așezi la acest din urmă rând. Dar să dai aceleași câteva sute de mii de euro pe o baragladină de limuzină gen Rolls, Bentley sau, acum, Maybach, fără tavan pare multora deplasat. Îţi iei un Rolls acoperit, frumos, cu care te dai la serviciu, în City, iar pentru Saint Tropez iei un Lamborghini cu cer deasupra în două locuri, nu același Rolls, dar Cabrio. De asta numesc „decapotabilele foarte, foarte mari” un fel de dinozauri. Nu mai sunt ancoraţi în realitatea pieţei auto prin vreo puternică raţiune de a exista. Și tocmai de-asta par fiţa supremă. Îţi dorești tare să fii special, dar nu într-un Ferrari, scund cât toneta de îngheţată de pe Croazetă, la care lumea se holbează oricum ca la urs, ci în ceva care costă la fel, dar arată mai spre normal.

Jantele prin care nu se văd discurile de frână ca la deșucheatele de mașini sport

MAI LA VALE ÎN ISTORIE

Știm cu toţii că mașinile cabrio au aproape obligatoriu numai două uși, dar când decapotabila are peste cinci metri, două portiere par puţin. La așa lungime mergeau patru. Poate că asta va fi următoarea fiţă. Mercedes a mai avut decapotabile de mare lux în patru uși. Vă amintesc doar de Mercedes Benz K770, cu varianta îmbunătăţită apoi, W150. Genul de dric imens în care i-aţi văzut prin manualele de istorie pe cetăţenii Adolf Hitler, Goering sau Himmler. Le place mare („grosser” era oficial denumirea câtorva modele Mercedes) nemţilor! Ba, după cum vedeţi în fotografie, au avut și unul foarte mare, cu șase roţi. Benz-ul de care vă spun s-a produs între 1930 și 1943. Anul de deces, 1943, ne arată clar că decapotabila-dinozaur germană nu a rezistat în glaciaţiunile de la Stalingrad și Kursk, acolo unde și bunică-miu (plecat tot cu nemţii) mi-a povestit că era cam răcoare. Interesant că teutonii revin cu un cabrio imens în 2016, când rușii, ca și în ‘43, și-au reluat ofensiva asupra Europei. Iar Trump a ieșit președintele SUA.

TEHNOLOGIE ȘI SWAROVSKI

Cifrele tehnice le puteţi vedea mai jos. Sunt și ele, cifrele, mari. Jantele, tot mari, au 20 de inci. Singura cifră mică este 300. Fix atâtea bucăţi vor ieși pe piaţă. Nu știm exact câte cristale Swarovski sunt inserate în fiecare far, dar cred că vă este suficient să știţi că utilajul are Swarovski-uri în blocurile optice mai multe ca telefoanele piţipoancelor. De fapt, aceste cristale, plus genţile de piele pe care le primești și alte gadgeturi, duc preţul mașinii la 300.000 de euro. Cu aproximativ jumătate din banii ăștia luaţi același Mercedes (e drept, cu un motor mai slăbuţ, de doar 450 CP în loc de 630 CP, însă suficient, vă asigur), dar pe a cărui piele mai puţin fină nu scrie Maybach. Oricum, realizările tehnice ale inginerilor nemţi chiar nu prea mai contează la acest nivel de preţ, lux și exclusivitate. De aceea materialul acesta putea foarte bine să aibă numai poze.

DATE TEHNICE

Motor: V12, 6,0 litri

Transmisie: 7G-tronic, șapte trepte

Putere: 630 CP/4.800 rpm

Cuplu: 1.000 Nm

Viteză maximă: 250 km/h limitată electronic

Acceleraţie 0-100 km/h: 4,1 sec.

Preţ: 300.000 de euro

ÎN LOC DE MAYBACH S650 CABRIOLET

Răspunsul insipid de corect ar fi: în loc de Maybachul S650 vă puteţi gândi la un Rolls Royce Dawn sau un Bentley Continental GT Convertible, în multele lui variante. Vărsăm o lacrimă de sufletul mult mai celebrelor Bentley Azure și Rolls Royce Corniche, dinozauri dispăruţi relativ recent fără a mai fi înlocuiţi. 

Și acum, alte răspunsuri, poate mai puţin corecte. În loc de Maybach S650 aș prefera Rolls Royce Corniche, modelul personajului principal din Blow up al lui Michelangelo Antonioni. Adică vechi de juma’ de secol. Este exact genul de statement de care vă vorbeam mai sus: vrei, matale, să fii „artist” și să ieși în evidenţă printre muritori, dar nu eclatant, cum ai face-o cu un Ferrari tip navă spaţială. Mult mai „pe aroganţă”! Ultima alternativă pe care v-aș recomanda-o ar fi un autobuz decapotabil englezesc. E mai ieftin, dar nu prea găsești pe Coasta de Azur.

Una peste alta, ne place mașina și mai ales ideea reînviată a celor de la Mercedes. O să le fie greu să concureze cu Rolls și Bentley, pentru că, la mașinile de sute de mii de euro, contează numele, iar în acest caz numele Maybach apare scris pe o mașină Mercedes. A se citi „Mercedes, de care mai au alte milioane de oameni, nu ca în cazul Rolls sau Bentley”. Prima tentativă a celor de la Benz de a resuscita brandul Maybach s-a soldat cu un faliment acum câţiva ani. Sperăm ca în formula hibridă Mercedes-Maybach să le meargă.

Cabrioletul Mercedes-Maybach din 2016 nu e chiar atât de lung. Decapotabilele Mercedes s-au cam scurtat în ultimii 80 de ani. Mercedes este o companie care are o tradiţie de peste 80 de ani în limuzinele decapotabile mari. În imagine e o vechitură din primele generaţii. 

Aici în varianta foarte lungă, cu trei rânduri de scaune. Încărcai cinci fete pentru o orgie. Urgia lor a durat câţiva ani și s-a terminat cu victoria rușilor. 

Fotografia ne arată un model lung, foarte lung, chiar mai lung decât lung, cu șase roţi și rezerve, o variantă de limuzină de teren pentru aventuroșii secolului trecut.

JE SUIS PORSCHE CARRERA

Olivier, un parizian de 25 de ani, a băut ceva într-un bar pe Saint-Germain și și-a lăsat Porschele Carrera într-o parcare de taxiuri. Poliţiei i s-a părut suspectă și a detonat-o. Bine, au detonat doar portbagajul, crezând-o mașină-capcană. Frumos! Morala e simplă pentru tânărul Olivier: dacă bei, boţești mașina. Chiar dacă nu te urci la volan. De la poliţiștii care s-au chinuit trei zile să-i prindă pe teroriștii de la Charlie Hebdo, prăvălindu-se singuri ca baloţii pe costișele alea, nu mai am de mult nicio pretenţie. Puteau chema un hoţ român, care în trei minute deschidea elegant portbagajul din poignet, că tot suntem la Paris. Deci terorismul face victime și printre mașini. Cred că o să-mi pun doliu la poza de Facebook cu „Je suis Porsche Carrera”.