Isetta a înviat

După ani și ani 

În 1955, pe când Real Madrid se apuca să câștige primele cinci Cupe ale Campionilor fără arbitri, BMW Isetta devenea prima mașină de serie din lume cu un consum de 3 litri la suta de kilometri. Era greu, iar BMW lua idei de mașini de la italieni și se chinuia să scoată consumuri din astea. Nu prea se găsea petrol. E drept, nemţii plecaseră, vreo cinșpe ani mai devreme, spre Est după petrol. Numai că încălzirea globală i-a prins la Stalingrad. Problema este că l-au luat și pe bunică-miu cu ei, iar sărmanul a plecat fără flanel la el. În fine, ideea e că au fost vremuri, în anii '50, când BMW punea motoare minuscule, monocilindru chiar, pe aceste mașinuţe. În ziua de azi nu mai găsești motoare așa de mici nici măcar pe un scuter BMW. 

Șaptej de ani înainte de Dieselgate deci, nemţii au avut probleme cu petrolul. De asta este bine să se treacă pe curent. Zăcăminte de curent sunt și în Germania, nu doar în Rusia, precum petrolul. 

Micuţa Isetta a fost iniţial făcută de italienii de la Iso Spa, o firmă care făcea frigidere, motoare de scutere și diverse tărtăreţe din astea care ţineau loc de mașini în sărăcia de după război. De la ei ideea a fost luată de multă lume, francezi, argentinieni, brazilieni, dar cei de la BMW au făcut-o celebră. 

Și uite că acum vin elveţienii de la Micro Mobility cu acest Microlino. Fr umos! Autoturismul va avea două variante cu autonomii de 120 sau 215 km. Suficient pentru oraș! Motorul va scoate cam 20 CP și un cuplu de 110 Nm, pentru o viteză maximă de 90 km/h și un sprint până la 50 km/h de 5 secunde. Interesant este că portbagajul mașinuţei de numai 2,43 metri va fi de 300 de litri. Dar oricum se pot adăuga felurite valijoare la exteriorul lui Microlino, ca cele care făceau farmecul lui Isetta ăl bătrân. 

MICROLINO: Putere: 21 CP Cuplu: 110 Nm Viteză maximă: 90 km/h Acceleraţie 0-50 km/h: 5 sec. Autonomie: 120 km sau 215 km

Isetta decapotabilă și cu un plus de portbagaj

Unităţi apropiate 

Până să vedem ce am putea lua în locul unui astfel de Microlino, al cărui debut este anunţat peste câteva luni, trebuie să spunem că intuiţia noastră e următoarea: genul acesta de mașini electrice foarte mici, cu autonomii de o sută, două de kilometri (că mai mult nici nu-ţi trebuie în utilizarea urbană), sunt viitorul. Adică sunt viitorul electricelor, iar electricele par viitorul automobilului. Nu cred că peste douăzeci de ani se vor mai vinde multe mașini de mărimea unui Seria 5 sau Clasa S. Și nu cred că cetăţenii vor mai merge în mașina personală, cu căţel și purcel, de la Constanţa la Oradea. Oamenii vor avea piticanii din astea de oraș cu autonomii rezonabile, iar în concediu vor merge cu avionul sau cu trenul de mare viteză. (Mai greu va fi să facem avioane electrice.) Ideea unei baterii care să-ţi ducă la o încărcare 700 de kilometri este dezastruoasă ecologic. Sau poate se va trece la alimentarea cu hidrogen. Revenind la potenţialii concurenţi ai acestui Microlino, v-aș spune despre Toyota i-Road.

Ușa cu deschidere în faţă de la Isetta a rămas și pe noul Microlino

Toyota i-Road 

Este drept, japonezii o au de multă vreme în vitrină și nu înţeleg de ce nu îi dau drumul pe piaţă. Struţocămila asta, jumătate motoretă, jumătate mașină, are 50 km autonomie, o viteză maximă de 60 km/h, doar 300 kg și o rază de întoarcere de 2,3 metri. Vă daţi seama că o întorci în hol, nu în sufragerie, cum e vorba. 

Are, de asemenea, două locuri, plus un portbagaj. La nevoie, pe exterior, în spate, se poate atașa o geantă. Dacă ar apărea pe piaţă, mâine aș fura una, că deocamdată nu cred că am bani s-o cumpăr. Deși, cu un zece mii de euro subvenţie de la guvernul doamnei douăzeci-douăzeci, poate m-aș încadra. 

Așa că pregătiţi-vă pentru mașini foarte mici și foarte electrice. Le puteţi păstra și pe cele mari pe benzină sau motorină. În definitiv, un i-Road sau un Microlino aproape că poate fi urcat în portbagajul unei mașini clasice, cât să ajungi cu el la mare dintr-una.

Toyota i-Road tot așteaptă să intre în producție

i-Road se înclină la curbe asemeni unei motociclete

Clasa S electric nu va fi Clasa S 

Domnii de la Mercedes au confirmat că până în 2020 (adică douăzeci, douăzeci, cum se spune la noi) sau cel târziu douăzeci douăjdoi vor avea un model electric la nivelul Clasei S. Dar cică acest EQ S, că așa-i spune, nu va fi un Clasa S, ci ceva și mai premium, deși e greu să-mi imaginez ceva mai premium decât Clasa S Maybach. OK! Uite, eu stau cuminte și aștept.

Plăcuţe de înmatriculare digitale

Dubai testează un sistem de plăcuţe de înmatriculare digitale. Ce-o fi însemnând și asta. Înseamnă că, imediat după ce ai parcat matale aiurea, camera transmite băncii informaţia, iar banca ţi-a și tras din cont amenda. Aș da orice să văd cum funcţionează treaba asta măcar o zi la târleţii din România. Parcă văd cocalarul cum, abia dat jos din Merţanul alb cu numere B 69 SEX sau B 01 BOS, tras pe locurile pentru persoane cu handicap, primește un SMS: „Tocmai v-am luat 300 de lei din cont pentru mârlănia pe care aţi făcut-o. Dacă nu o mutaţi acum, în cinci minute, mai tragem 300 de lei din același cont.” Ar merita un episod cu camera ascunsă acţiunea asta. Mi-aș lua o târnă de popcorn și m-aș simţi răzbunat în faţa televizorului pentru ultimii 25 de ani de condus în România.

Nu am mai auzit ceva așa de frumos de la propunerea pe care vor s-o aplice în Europa împotriva depășirilor vitezei maxime legale. Acest regulament ar urma să funcţioneze (dacă se va implementa) după următorul mecanism: o cameră te filmează, să spunem, la Fetești, iar altă cameră, cinci ore mai târziu, la Oradea. O altă cameră mai deșteaptă, cu liceul de mate-fizică, efectuează împărţirea distanţei între locurile în care ai fost văzut la timpul scurs între cele două momente. Dacă acest subtil raport distanţă/timp, numit în fizică și viteză, iese peste viteza maximă legală, înseamnă că matale ai depășit limita undeva, nu contează unde.

De Alexandru Duţu