America pick-up-ului cenușiu

Ca producător de 4X4 american nu exiști dacă nu ai un pick-up în ofertă. Chiar nu înțeleg cum a putut Jeep să stea în fața texanilor atâta amar de vreme fără așa ceva.

Dacă benă nu e, nimic nu e 

Mulţi, foarte mulţi ani la rând, camioneta Ford F150 a fost cel mai vândut autovehicul din lume. În anii '90 mă miram să aud că papucul ăsta de fermieri este cea mai cea mașină. Dacă mi-ar fi spus cineva atunci că, în 25 de ani, segmentele cu grosul vânzărilor la cele mai importante firme vor fi mașinile de teren (mă rog, pe atunci nu exista conceptul de SUV-uleţ), aș fi râs. Așa că Jeep trebuia să vină cu acest Gladiator. Au lungit cu o benă Wranglerul, pe care îl lungiseră deja cu încă un rând de uși acum puţină vreme. 

Pentru mai multă rigoare, să spunem că Gladiator nu-și propune să concureze cu F-urile de la Ford (care și pe primele șase luni ale lui 2018 erau pe locul întâi în lume la vânzări). Wranglerul pick-up este în zona Toyota Hilux, VW Amarok sau Nissan Navara. De asta îi va fi mai ușor să intre și în Europa, dar abia la anul.

Când au lungit Wranglerul clasic la varianta cu patru uși, mi-am zis: „Nuuuu, ce-i asta?!” Farmecul acestui urmaș al Willysului era tocmai ampatamentul ăla foarte mic. Îl făcea bun în teren și îi dădea și silueta aia de 4X4 clasic. Dar acum, când au lungit lungirea, parcă s-au mai apropiat de ideea de pur și dur a Wranglerului. Mai pe ţărănie, așa! Gladiator are șasiu inde - pendent. Deci ceva old school cum puţine 4X4 mai au în ziua de azi. Tot la old school trec și acoperișul retractabil (aveţi un fel de semi-decapotabilă), ușile demontabile și, la unele variante, parbrizul rabatabil în faţă. Nu știu de ce, dar mi se pare de mare efect să ai o mașină fără uși. Cât despre parbrizul rabatabil în faţă, ăsta este un alt fetiș al meu. Fie că mergi într-o mașină super-sportivă, gen Lotus 3 Eleven, Aventador J sau nebunii ca BAC Mono ori Ariel Atom, fie că ești într-un 4X4 precum Toyota sau Land Rover, lipsa parbrizului mi se pare semnul că te afli pe o mare treaptă de realizare în viaţă. Practic pot spune că „eu, când o să mă fac mare și miliardar, îmi doresc să conduc mașini fără parbriz. A, și să fiu nemuritor, evident! Dacă tot sunt miliardar”. Nu stau să mă psihanalizez, dar probabil că în subconștientul meu lipsa parbrizului se asociază cu statutul de celebritate. Păi, numai alde papa Ioan Paul al II-lea sau Ceaușescu făceau cu mâna la lume nestingheriţi de parbriz. Sau poate lipsa parbrizului indică o proximitate, de numai câteva generaţii, a căruţei?

Bena are 1,5 metri lungime, deci foarte probabil, îţi iese de un pat lung de doi metri, dacă culci la orizontală capacul din spate. Lungimea benei poate fi mărită și rabatând scaunele din spate. Motoarele propuse pentru piaţa americană sunt un 3,6 pe benzină de 290 CP și un disesel de 3 litri cu 600 Nm și 260 CP. Foarte probabil la debarcarea în Europa vom vorbi și de unele ceva mai mici, ceva mai pe benzină și ceva mai turbo.

Una peste alta cred c-o să-i meargă bine acestui Gladiator. Concurenţii gen Hilux, Navara, Amarok sau Clasa X de la Mercedes par mai degrabă mașini de întreprindere. Un Wrangler haios, lung cât să-ţi urci ATV-ul în el, aproape decapotabil, fără uși și fără parbriz, pare o alegere mai de om. Bine, de om plecat de-acasă, dar până la urmă cam despre asta e vorba aici.

Record la Lotus

V-am tot plâns pe aici de mila celor de la Lotus, firma englezească cu trecut glorios care se zbătea de multă vreme între o „boală lungă, moarte sigură” și o „boală scurtă, moarte și mai sigură”. M-am bucurat anul trecut să aud că chinezii de la Geely (domnii care au de 12 ani Volvo) au luat 51% din acţiuni. Nu mai credeam de mult în promisuni și proiecte de renaștere. Dar uite că, de data asta, pe lângă modele desenate pe calculator – că de asta nu ducea lipsă Lotus –, oamenii au venit cu un anunţ cam banal, dar ceva mai serios: record de vânzări pe 2018. Bravo! Hai că se poate! 1.630 de unităţi vândute. O fi mult? O fi puţin? E mult pentru ei, ca producători. E puţin pentru noi, dacă am vrea să ne luăm un Lotus,

Farmecul deloc discret al unei mașini fără parbriz

Gândiţi-vă că Rolls face de câteva ori mai multe modele, iar Ferrari sau Bentley pun anual pe piaţă mult mai multe bucăţi decât Rolls Royce. Italienii au tot dezbătut în ultima vreme dacă să sară de pragul psihologic al exclusivităţii de 10.000 de bucăţi anual. De obicei Ferrari își plafonează producţia tocmai din raţiuni de exclusivitate. Ei, gândiţi-vă cum, cumpărând un Lotus, o sportivă care acum 25-30 de ani era umăr la umăr cu modelele entry level de la Ferrari, aveţi o sportivă statistic mult mai rară decât modelele produse la Maranello. Nu mai spun că este și mai ieftină. Așa că vă rog să vă gândiţi serios la un Lotus, să mai ridicăm puţin nivelul Bentley-urilor și Rolls-urilor de teren din Dorobanţi.

De Alexandru Duțu