Alfa Romeo 4C Spider Clasa pregătitoare de la Ferrari

Cu un sfert din banii pentru un Ferrari încă puteţi cumpăra o decapotabilă italiană cu motor central, desenată cum numai macaronarii știu.

Vine vara, bine-mi pare

Cu ocazia sezonului de minvacanţe-1 Mai-Vama Veche-aproape vară ne-am gândit la o decapotabilă. Despre faceliftul din 2019 al lui 4C Spider s-a vorbit atât de intens și atât de mult timp că, sincer, nici nu mai știm dacă chiar a avut loc un facelift. Au venit ei pe la salonul de la Chicago, în primăvara asta, ba cu o culoare mai fistichie, ba cu un stop mai nu știu cum, dar este greu să vorbim de o upgradare a modelului. Dar știţi ce? 4C era destul de tare oricum și acum câţiva ani, când s-a născut.

În vremurile astea grele pentru constructorii italieni, Alfa a ţintit destul de sus cu această decapotabilă de două locuri. Avem aici un fel de baby-Ferrari: motor central, două locuri și o caroserie foarte joasă, de numai 1,18 m. Asta înseamnă că acoperișul mașinii este undeva sub buricul cetăţeanului. Deci efectul acela de „Uaauuu!!!” este asigurat. Gândiţi-vă, de pildă, că un Ferrari 488, genul ăla de navă spaţială după care întorci capul în jos în trafic, are 1,21 m înălţime. E drept că 488 arată mai fioros, fiind mai lung și mai lat, dar orișicât.

Alfa Romeo 4C are un motor mic, turbo de 1,75 litri. Asta poate fi bine la impozit. Mai rar poţi avea 240 CP și 350 Nm la categoria de motoare sub 1,8. Frumuseţea este că motorul este montat central, deci mașina poate livra senzaţii de circuit, mai ales că are o greutate de sub o tonă. Varianta iniţială a înregistrat în 2014 un timp de 8 minute și 4 secunde pe Nurburgring, un record pentru categoria mașinilor sub 250 CP. Același timp l-a scos atunci și ditamai Audi-ul R8, cu un motor de aproape trei ori mai mare și o putere dublă. Mai gândiţi-vă la preţul mult mai mare al unui R8 și la faptul că este construit pe o platformă de Lamborghini. Deci, asta mică, puternică și ușoară a dat dovadă de multă agilitate.

Pentru cei care nu au bani de mărci exclusiviste, acest 4C este numai bun pentru senzaţii sportive. Viteza maximă este de 260 km/h. Acceleraţia 0-100 km/h este de 4,2 sec., deci cam cum avea un Ferrari acum cinșpe ani. E ceva! Nu vă mai umplu memoria cu denumirile materialelor speciale, gen Sheet Moulding Compound – SMC sau fibră de carbon, folosite la caroserie, titaniu folosit la evacuare și alte cele. Important este cum s-a comportat pe circuit. Iar asta arată că motorul acela nu a fost așezat central doar ca să micșoreze portbagajul. Aș spune că pentru banii ăștia – preţul începe undeva pe la 60.000 de euro – ai sport cât încape. 4C este de altfel asamblat în uzina fraţilor de concern de la Maserati. Așadar, în această micuţă Alfa, avem know-how Ferrari din belșug și execuţie la nivel de Maserati. 

S-a tot vorbit în ultimii ani și despre o variantă cu motor mai puternic, iar multă lume s-a gândit la propulsorul de 2,9 litri care pe Giulia Quadrfoglio scoate peste 500 CP și 600 Nm. O astfel de variantă ar fi, dacă nu un Ferrari, sigur un Maserati. Pe piaţă există deja o ediţie limitată a unui tunner care reușește să scoată 600 CP din acest motor de 1,75 l, dar care costă aproape 300.000 de euro. De asemenea s-a mai tot vorbit chiar de un urmaș, botezat 6C, care ar putea apărea undeva prin 2020. Ce știm este că modelul nu prea a performat la vânzări, iar asta l-a făcut pe producător să scoată varianta coupe încă de acum un an și să mizeze doar pe Spider, care, în definitiv, e un fel de targa, ce păstrează toate avantajele unui coupe.

La categoria asta de preţ ai puţine variante de modele cu performanţele asemănătoare. Renault Alpine 110, reinterpretarea clasicului Alpine, scoate 252 CP dintr-un motor cu puţin mai mare, dar nu are acceleraţia lui 4C. Și per total este orientat mai puţin spre sport și mai mult spre plimbări la șosea. În partea cealaltă am mai putea opta pentru un Lotus Elise pur și dur. La fel ca Renault-ul, are un motor central, numai că Elise este chiar o mașină spartană, în care, de dragul senzaţiilor tip Formula 1 anii '60, nu mai ai pic de confort. De fapt, mergi într-un cart. Așa că Alfa, cu performanţe pe circuit gen Lotus și habitaclu foarte bine finisat, pare cea mai bună soluţie de compromis. Știu, o să-mi spuneţi că am uitat de Porsche. Boxsterul de 300 CP are o acceleraţie mai slabă decât acest Alfa. Și parcă îi aud pe italieni argumentând: „Hai, dom'le, că Porsche vezi acum pe la toate colţurile!” 

Per total Alfa Romeo 4C Spider e chiar o apariţie neobișnuită. Nu cred că va avea viaţă lungă de aici încolo, de-asta poate că, pe final de carieră, când preţurile mai scad, chiar ar fi o afacere. Și dacă nu-i vreo mare afacere, oricum mașina e frumoasă pentru clasa ei.

Cifre 

Capacitate motor: 1.750 cmc 

Putere: 240 CP/ 6.000 rpm 

Cuplu: 340 Nm/2.100-3.750 rpm 

Acceleraţie 0-100 km/h: 4,2 sec. 

Viteză maximă: 260 km/h

Telefon pe post de cheie

Hyundai a anunţat că a dezvoltat tehnologia prin care poţi deschide, închide sau porni mașina doar cu telefonul mobil. E suficient să așezi telefonul în dreptul ușii pentru a deschide sau în dreptul bordului pentru a porni, apăsând butonul start/stop. Au promis că anul acesta va fi disponibilă pe modelele de serie. Bravo! Frumos! Asta îmi amintește de fotograful american care a plecat în deșert, la o sesiune foto, cu Tesla lui ultramodernă, care se deschidea și pornea cu smartfonul. Numai că omului i s-a terminat bateria la telefon acolo, în deșert. Nu a durat mult. În șapte ore a ajuns la primii oameni, apoi a sunat la un servicu de tractări... ce să mai, în două zile s-a rezolvat! Cât despre sistemul de la Hyundai, vă daţi seama că, de-acum, la beţie poţi să pierzi mașina și telefonul, nu doar telefonul.

De Alexandru Duțu