Aromele Naturii. Flori, Fete și Design

Natura este una dintre muzele multor artiști. Fie ei pictori, scriitori, compozitori, muzicieni, designeri, fotografi. Irina Neacșu împletește elemente ale naturii cu un talent unic, puritatea de a reproduce aromele acesteia prin picturi și piese de design care te aduc mai aproape de esență. Esența care ne ține pe toți în viață. Prin piese de mobilier restaurate, ateliere de pictură și design, toate cuprinse de elemente florale simple și cu o notă de autenticitate prin reproducere exactă, esența vieții este imprimată pe obiecte care se pot strecura perfect într-o locuință, primăvara. Te provoacă să dai frâu liber imaginației și să te lași purtat de parfumul creativității pentru a te redescoperi și pentru a descoperi modalități prin care să îți oferi un plus de confort, liniște și fericire. Despre pasiunea pentru design și pictură, în aromele naturii, cu Irina Neacșu.

Irina, cum a apărut această pasiune pentru artă și design? 

E cu mine de când mă știu, cred că am apărut împreună. La început, mi-a plăcut să desenez, tot mai mult, până a devenit o activitate în sine și un motiv întemeiat în alegerea facultății. Apoi, pasiunea s-a construit și întreținut pas cu pas. Cred că adevărata fericire însă este acum, când realizez că, deși pasiunea a devenit un job, nu și-a pierdut deloc magia. Se spune că atunci când transformi ceea ce îți place cel mai mult, într-un job, pasiunea dispare, pentru că este copleșită de aspectele pragmatice ale meseriei. Ei bine, cred cu adevărat că dacă pasiunea este într-adevăr organică, nu numai o fantezie, atunci ea rămâne motorul fiecărei zile. 

Am văzut o înclinație mai puternică spre restaurare. Te regăsești mai mult în această direcție? 

Mă fascinează autenticul, simplitatea, poate chiar naivul, care nu își găsesc locul decât acolo, în acel context de vechi și autentic. Mi-am dorit mult să pot lucra cu astfel de lucruri și locuri și să pot găsi moduri de a păstra ceea ce a însemnat, în linia evoluției noastre, un set de valori. Mă atrage în continuare această latură, însă vocația mea este mai mult legată de autenticul natural, și anume de floră.

În cadrul unui proces de design interior, crezi că e mai important să iei în considerare restaurarea unor obiecte în detrimentul achiziționării unor obiecte de mobilier noi? 

Cred că nu este posibil un răspuns categoric aici. Cred că este important să păstrăm obiecte care, deși vechi, au o importanță poate personală, dar asta fără să ne înconjurăm de vechituri și de lucruri inutile. În ultimii doi ani am trecut prin câteva mutări și abia acum am înțeles cu adevărat ce important este să putem renunța la lucrurile care ne sunt în plus, chiar și în perspectiva unei zile viitoare în care poate ne vor fi de folos. Mă bucur că cei mai mulți din clienții mei se mută în spații noi fără a lua cu ei nimic, dispuși să restaureze tot conceptul habitatului lor. Cred că e, dacă nu util, măcar terapeutic, ca la 10-15 ani să ne mutăm. În tot acest proces al mutării, e bine să recunoaștem valoarea pe care o au anumite lucruri pentru noi. Unele au o valoare intrinsecă, poate fi artă sau piese originale de colecție sau pot fi două scaune frumoase pe care le am din casa bunicilor și care îmi amintesc de familia mea. Cred că de fapt totul se reduce la simplul termen de ”design” - util+estetic. 

Ce reprezintă primăvara în materie de design și cum putem profita ce acest anotimp al renașterii naturii pentru a crea un loc de confort? 

Cred că primăvara poate aduce o reîmprospătare a spațiului. Putem schimba draperiile și pernele decorative, cu un decor poate floral sau marin. Anul acesta se poartă în continuare temele botanice, mai ales păsările și frunzele. Putem aduce plante noi în casă, pentru un suflu proaspăt. Mult din starea de confort este dat de luminile ambientale, așadar, chiar dacă se mărește ziua, putem regândi luminile din casă, pentru un ambient plăcut. Lumini calde, poate orientate spre tavan, care să dea o lumină difuză. Lucrând atâtea proiecte de design, am observat că există un cerc vicios al lipsei de confort: poate nu mai citesc pentru că nu am timp. Nu am timp pentru că nu îmi fac, pentru că nu am un stimul atât de mare încât să nu-i pot rezista. Poate dacă aș avea un colț confortabil de citit, mă voi trezi cu nerăbdare cu o oră mai devreme, să pot să mă bucur de cafea și de un capitol din cartea preferată. Așadar, sfatul meu pentru această primăvară este o radiografie personală sinceră. Am pierdut oare ceva din lucrurile pe care le făceam, care îmi aduceau plăcere, care mă făceau să mă simt tânăr și fericit? Care erau acestea? Oare casa mea de acum îmi oferă spațiul potrivit sau de fapt, în numele modei, al stilului sau al altor priorități, am uitat ce important este să am loc pentru salteaua de yoga, pentru mașina de cusut, pentru citit, pentru câte și mai câte. Primăvara este despre renaștere, și acesta este un proces care începe din interior. 

Vintage sau modern? 

Confortabil. Spațiile în care ne petrecem timpul trebuie să fie confortabile, să ne inspire și să ne încarce bateriile, să ne facă să ne simțim firesc, natural. Ca designer, aș alege vintage atunci când o cere locul. Poate fi o pensiune sau un restaurant, un hotel sau chiar un spațiu rezidențial, care să se desfășoare într-o clădire istorică sau într-un țesut urban vechi, și atunci vintage are o justificare, nu este un act decorativ nefondat. Pe de altă parte, nu cred că modern înseamnă implicit minimal, în linii drepte și poate pentru unii austere. Cred că modern înseamnă a fi aliniat cu concepția contemporană despre locuire, adică a avea o ergonomie la standarde actuale și a urmări în primul rând funcționalitatea. Un spațiu modern se întreține ușor, este facil de utilizat și nu implică elemente care să nu aibă o justificare practică. Ca stil însă, poate varia de la foarte elegant la foarte brut. 

Regăsesc foarte multe elemente de natură în munca ta. Există ceva ce a influențat asta? 

Natura îmi dă mult material, multă inspirație și multe idei. Multe din proiectele mele vorbesc despre natură - atelierele de pictură au teme florale, cărțile mele sunt despre plante și despre timp petrecut în natură, produsele mele trimit înspre decoruri botanice. 

De unde îți iei tu inspirație? 

Din natură. Locuiesc la munte, deci foarte mult din peisajul și flora montană. Pe munte este locul în care se aliniază mintea, sufletul și corpul, în care se echilibrează respirația, în care se golesc gândurile și se umple inima. 

Spune-mi un moment din cariera ta sau un proiect de care ești foarte mândră. 

Cred că cel mai și cel mai mândră sunt de momentul în care am decis să mă las în voia intuiției, în ciuda tuturor premiselor. Aveam deja propriul birou de design interior în București și lucrurile mergeau din bine în mai bine, însă aveam mereu cumva nevoie să evadez, să fug, să plec din oraș, mereu într-o oboseală și o agitație de neimaginat. Atunci am decis să mă mut la Brașov și să mă las o vreme în voia a ceea ce venea firesc, orice ar fi fost acel ceva. Am stat mai mult în natură, am reînceput să pictez, mi-am amintit cât de mult îmi plac florile și iată așa s-a schimbat direcția, iar asta poate a fost cea mai bună decizie luată în ultimii ani. Nu a înțeles nimeni de ce am plecat și nici nu m-a încurajat nimeni să fac schimbarea, ba din contră. Acum înțeleg că într-adevăr mediul meu îmi devenise toxic, ceea ce consideram a fi viața mea era de fapt un job, care, iată, a fost destul de flexibil cât să se plieze pe adevăratele mele vocații. 

Ce pot descoperi oamenii și ce pot învăța pasionații de artă și design din atelierele tale? 

Pe ei înșiși. Apoi, pot descoperi alți oameni minunați. E un univers întreg în atelierele mele și mereu le spun cursanților că este absolut firesc ca, deși să își fi dorit această experiență, poate chiar în acea zi să fie prea stresați sau să nu aibă abilitatea de relaxare. Rămâne o experiență cu sine și cred că arta realmente te împinge în colțuri magice ale propriei ființe. 

Descrie-mi cum arată un colț de casă ideal pentru tine, unde să stai să te relaxezi și să îți iei energie. 

Colțul ideal este luminos, fără să fie alb sau în culori deschise. Îmi place mult negrul și pot adopta ușor o paletă cromatică dramatică, însă lumina rămâne un factor decisiv. O casă fără lumină nu este acasă pentru mine. Cărți, un fotoliu confortabil, ceai și mereu o pătură de pus pe picioare. Clișeu, nu? Dar, da, chiar cred că orice casă ideală trebuie să aibă un spațiu al statului de unul singur. Și cred că de această abilitate a retragerii și revenirii ține bunul mers al unei relații în acel spațiu. Acasă, noi ne bucurăm de statul împreună. Împreună înseamnă însă și uneori fiecare în altă parte a casei, văzându-și de gândurile sale. 

Și dacă tot vorbeam de primăvară, există vreo aromă a copilăriei de care îți amintești cu drag? 

Ah, în mod sigur, florile de 1 si 8 martie pe care le duceam învățătoarei, dirigintei, mamei… zambile. Nu pot să nu asociez primăvara cu miros de zambile. Și mucenici. Primăvara vine cu flori mici și parfumate și cu mucenici. 

Care este locul tău preferat din casă? 

Locul preferat este bucătăria. Stau foarte mult la atelier de fapt, iar acasă destul de puțin, pentru că în timpul liber ies mult afară. Acasă a devenit un fel de anticameră simbolică așa, un loc de tranziție între job și somn. Și în acele câteva ore petrecute acasă, ne întâlnim noi doi, gătim, povestim, facem planuri, și de multe ori astea se întâmplă toate în același timp în bucătărie, în timp ce pregătim cina. 

Care este obiectul tău preferat din casă? 

Așa cum ziceam mai devreme, în urma mutărilor am renunțat la multe obiecte, inclusiv din cele dragi, nu în sensul de aruncat, ci de oferit oamenilor dragi care știu că aveau să se bucure de ele. Am un tablou la care țin foarte mult, semnat Ștefan Câlția, și un fotoliu restaurat, care a fost al bunicii mele. Tabloul a fost pentru mine materializarea ideii de ”când mă fac mare o să am și eu un tablou Câlția” și m-am făcut mare. Fotoliul este o bucurie, l-am găsit cu mult după ce casa bunicii fusese deja vândută și este un memento al stării de bine și fără griji pe care o aveam în vacanțele copilăriei, la bunica. 

Există vreun lucru pe care Irina nu l-a făcut, dar își dorește să îl facă în viitorul apropiat? 

Am început un parteneriat cu grădinile botanice din București și Cluj-Napoca și vom avea o serie frumoasă de cursuri de artă botanică, de asemenea voi avea eu primele expoziții personale dedicate strict ilustrației botanice. Tot un ”first time” va fi și prima mea carte realizată complet, text și ilustrații, la care lucrez.

E un univers întreg în atelierele mele...

Text Ioana Sabo