Pentru un Cerb popular

Pe YouTube puteţi asculta o melodie solară, influenţată de rock progresiv, a unui grup feminin numit Venus, apărut în 1964. Grupul se scindează în anii ‘70 și o facţiune care le cuprinde pe Nicoleta Păun și pe Mariana Șoitu activează din nou în 1978. Cele două doamne, ambele absolvente de Conservator, devin realizatoare TVR. Prima dintre ele este mama Edei Marcus, coprezentator Cerbul de Aur 2019.

Ce încerc să spun? Cerbul de Aur îi provoacă la genealogii nu doar pe cititorii lui Giorgio Agamben, ci și pe veteranii care știu c-a existat cândva o solistă numită Aquilina Severin. Mai încerc să spun ceva: trecutul este, în toate urmele pe care le lasă, un obiect estetic. Cerbul de Aur se află acum la al treilea avatar și, trebuie spus, cel mai de nișă. După anii ‘60-‘70, după anii ‘90, acum el arată bine, dar nu ne prea uităm la el. Să vedem de ce. Uite, o comparaţie bună ar fi cu San Remo. La San Remo nu mai vin Al Bano și Romina Power, chiar dacă foștii soţi s-au reunit un pic, pentru un moment vintage. Dar există un dispozitiv tv pentru asigurarea continuităţii. Din 2019, câștigătorul de aici are drept de preempţiune pentru a participa la Eurovision din partea Italiei. E un festival de iarnă, ceea ce-i asigură – deși nu doar datorită anotimpului – o audienţă de aproape 10 milioane de telespectatori. Dar audienţa vine și din emisiunea concurs Sanremo Giovani, care se desfășoară chiar înainte de Crăciun și care desemnează doi câștigători pentru concursul mare, din februarie. În Italia, Vocea Italiei se difuzează pe Rai 2, în sezonul de primăvară, din 2013.

În România, Vocea României are doi ani avans faţă de Italia și este difuzată de cel mai performant canal tv. În 2011, când Vocea începea, alături de X Factor, difuzat de canalul numărul doi din ţară, Cerbul de Aur era o amintire. Era normal ca, în 2018, la 50 de ani de la prima ediţie, TVR, de acum post public plătit de la buget, să reîncarce concursul. Cerbul este un brand TVR, foarte adevărat. Problema nu e Cerbul, aici, ci TVR. Pe pagina de media vă puteţi convinge singuri de audienţe. Pe segment comercial, România TV l-a luat. Pe naţional, Prima TV a fost foarte aproape să-l ia cu un program de filme la care s-a adăugat Starea Naţiei.

Cerbul de Aur nu poate fi, azi, ce-a fost în anii 1990. Are nevoie de un proiect care să însemne mai mult decât o întâlnire de familie (TVR), decât trei seri tip Vocea României (dar cu voci mai puţin bune, în medie) și care nu trebuie neapărat să coincidă cu un eveniment outdoor. Ideea de a-l plasa la final de august, pe tronsonul sezonier al fostului festival de la Mamaia, e bună. Dar Cerbul ar trebui să aibă niște „proptele” – emisiuni anterioare care să conveargă spre Festival, pentru că publicul e poate curios să știe cum au fost aleși cei 12 finaliști. Ar putea prelua o parte din formatul unor Premii Muzicale naţionale, dacă tot vrem tradiţie (vezi fostele showuri Melodii ’85, ’86 etc.).

Nu poţi, oricât ar fi de drăguţă, și oricât de rezonabil ar fi preţul biletelor, să o inviţi pe Corina Chiriac de două ori consecutiv în recital. În fine, n-ar strica ca festivalul să fie mutat un pic mai târziu, când lumea se mai întoarce din vacanţă.

Toate astea-s păreri. Să nu mi se ia în nume de rău. Ceea ce mi se pare urgent e altceva: refacerea brandului TVR. Ca să ai Cerb de Aur cu peste un milion audienţă, cât merită (că e vară și lumea se uită mai puţin la tv), trebuie ca tu, post care produce și difuzează evenimentul, să urci un pic, un pic mai sus de media ta naţională care te plasează înspre locul 10. N-am vorbit aici despre muzică – în fond, și aici, doar vocea contează. Imaginea și decorurile sunt ok, nimic de zis. Dar ar fi păcat ca acest brand AL TVR să rămână tras în jos de slăbirea BRANDULUI TVR. Nu cred că festivismul sau lipsa de (auto-) critică ajută. Cerbul de Aur nu e o emisiune de muzică de avangardă, nu e speedcore sau de glam-rap pentru o mână de public. E menit să fie popular. Să fie, atunci!

De Alexandru Matei