Nu rata ''Omul și geniul'', exclusiv pe NGC

Genius este o period drama de tip antologie. Period drama - adică film istoric - amor sau război, whatever -, și antologie, pentru că înseamnă o colecţie de miniserii. Difuzat pe National Geographic la începutul acestei veri, serialul l-a avut în centru, în prima miniserie, pe Albert Einstein. Va urma ceva mai juicy în 2018: Pablo Picasso.

Genius de la NG ilustrează în primul rând o tendinţă: indiferent de genul care dă identitatea unui canal, ficţiunea devine un must. Dacă, în România, te poţi uita la Seinfeld pe sport.ro, de ce National Geographic n-ar fi recurs la ficţionalizare, adică la storytellingul televizual? În loc de documentar, canalul a investit mai mult pentru o audienţă crescută într-un biopic fiction. Cu o medie de 1 milion de spectatori pe episod, filmul obţine într-adevăr prima audienţă a postului. Inspiraţia vine de la biografia lui Einstein pe care Walter Isaacson, un vestit jurnalist american (CNN, Time, universităţi), o publică în 2007. 

N-am citit cartea - pe care o puteţi găsi la Cărturești altminteri - dar ceea ce contează înainte de toate aici e accentul pus pe viaţa privată și pe contextul politic în care evoluează protagonistul. Omul de știinţă nu e un sfânt, cum s-ar putea crede și cum se crede în general despre geeks. Acum, e drept că junele Noah Pink, coregizor și regizorul primului episod, supralicitează love affair-urile lui Albert din capul locului: prima scenă e una de fin de partie (de sex), iar criticii americani n-au ezitat să atragă atenţia părinţilor asupra pericolelor la care-și pot expune odraslele dinaintea unui film - teoretic - adresat unor adolescenţi care-și caută modele.

Bun, asta-i praf în ochii fraierilor, am zice. Și nu greșim, de ce? În primul rând, cum naiba să faci inteligibilă într-un film biografic teoria relativităţii, sau măcar alte topicuri știinţifice, fără să afectezi grav echilibrul narativ, dinamica dramatică? Soluţia retorică a câte unui mic discurs patetic despre timp, lumină, spaţiu, setat într-un cadru clar-obscur, cu imagini în racursiu, cu adaosuri pe computer, nu-i nouă, dar funcţionează. Pe de altă parte, cum alegi să parcurgi cronologic viaţa lui Einstein? Aici, regizorii au fost mai inventivi: au ales o bandă a lui Mobius - secvenţă de 5 minute cu Albert student, punct de inflexiune de la care se trece la alta cu Albert bătrân (1895-1922/1897-1932 etc.). 

Bătrânul Einstein e interpretat de Geoffrey Rush, bine, deși poate cel mai atașant personaj este cel al soţiei, Elsa (Emily Watson), genul acela de nevastă care iubește necondiţionat un geniu imprevizibil și hachiţos ca orice geniu. O altă apariţie interesantă este cea a tinerei Samantha Colley, în rolul altui geniu - feminin - Milena Maric, un soi de egală a lui Albert, prima lui soţie și prima sursă a voyeurismului nostru atunci când vine vorba despre intim/ ascuns la omul Albert Einstein. 

Dacă vă recomand Genius - vouă, telespectatori mileniali sau doar hârșiţi 70-80-90s -, o fac în primul rând pentru filmul istoric pe care serialul îl derulează atunci când povestește viaţa fizicianului. De la asasinarea lui Walther Rathenau, în 1922, ministru de externe al Republicii de la Weimar, moment crucial al ascensiunii dreptei naziste în Germania - trecând prin plictiseala prusacă pe care unii o avem întipărită în memorie de Omul fără însușiri al lui Musil - și până la credo urile politice ale lui Einstein însuși, un internaţionalist scârbit de escaladarea ultranaţionalismului germano-arian, totul merită privit de cineva care trăiește în anul 2017, între Orban și Putin, pe acrii lui Dragnea vânat de Soroș, într-o ţară în care Mihai Neamţu îl laudă pe Trump și-n care eu însumi, ca stângaci ce sunt, m-aș fi temut pentru viitorul meu dacă nu m-ar fi salvat tapingul la computer. Așteptându-l pe Picasso și a lui Guernica, Genius apare ca un serial cu multă convenţie, dar cu o morală politică la zi. În rest, teoria relativităţii ne spune că e vremea să ne luăm concediu.

Text: Alexandru Matei

Foto cover: Getty Images/Gulliver