Disney și Manga

Man înseamnă în japoneză capricios, neașteptat. Sau intempestiv, dacă vreţi filozofie. Ga înseamnă imagine. Formă de artă grafică care datează de mai bine de-un secol, manga ia avânt după război și prinde, printre ţările europene, mai ales în Franţa. Franţa care, în ciuda altor regrese, continuă să fie o sugativă de forme artistice noi. Piaţa de manga în State și în Franţa avea, spun datele, cam aceeași valoare în urmă cu câţiva ani.

E clar, diferenţa dintre desenele manga și cele Disney e uriașă. În primul rând, pentru că tot ce înseamnă desen animat clasic occidental provine dintr-o sensibilitate romantică – chiar dacă renovată în spirit cool. Desenele occidentale au ceva drăgălaș în ele, măcar până în anii '60-'70, după care lucrurile se schimbă încet-încet. Treptat, desenele se nișează vertical, pe vârste, și se despică apoi pe genuri. Uite, de pildă, Miraculos. Buburuza și Motan Noar (scrie așa cum se aude), un desen din 2015 care rulează acum în sezonul doi pe Disney Channel și la noi, ne va lămuri mai bine în ceea ce privește dinamica world cartoons: manga europenizat.

Japonezii de la Toei Animation (o companie venerabilă, care produce de peste 50 de ani) știu că francezilor le place manga. Francezii de la Zagtoon (Jeremy Zag, companie nouă) știu că japonezii se dau în vânt după Franţa, și anume după epitomul ei, Paris. O altă companie sud-coreeană întregește parteneriatul. Realizatorul Thomas Asturc a studiat manga în Japonia, a făcut desen animat pretutindeni în lume și a avut ideea unui cuplu inedit de personaje: un motan negru făcut pe calapodul Catwoman (versiune adolescent efeminat) și o buburuză (norocoasă) care devine în premieră o superwoman. Cuplul are o viaţă dublă, pentru că mitologia romantică și-a spus cuvântul. Coccinela cu pricina e în viaţa de zi cu zi Marinette (un soi de Florica românească, personaj banal întru totul), iar motănelul e un băiat de bani gata numit Adrien Agreste (agreste e un termen întrebuinţat în entomologie, în secolul al XIX-lea, pentru a numi insecte care trăiesc pe teren necultivat).

Marinette e leșinată după Adrien, dar niciunul nu precupeţește nimic pentru a salva Parisul atunci când fiinţe netrebnice îl ameninţă. Odată transformaţi în eroi, slăbiciunile sentimentale ale fetei se topesc. În episodul inaugural (pe care-l pot spoila, toţi l-au văzut demult), personajul negativ e o duduie blondă care pică un concurs de Miss Meteo în favoarea unei contracandidate simpatice și brunete (ne putem gândi la cele două Isolde, dar lasă). Marinette are o prietenă bună cu care face un cuplu comun printre adolescente (gagica îndrăgostită și prietena ei cu capul pe umeri care n-o lasă să facă prostii). Fiecare dintre personajele duble posedă un mijloc de a deveni supererou și arme pe măsură. Pe care n-are rost să le comentez acum.

Interesante sunt, poate, alte detalii, pe care le enumăr: mixul dintre desen animat și filmul de acţiune, evidenţiat chiar din teaser (secvenţe scurte și zgomote bruște); alături de raporturile dintre personaje (iubire adolescentină), influenţa block-busterului face din Miraculos un produs aspiraţional. Dimensiunea wannabe primește tot felul de întăriri: concursul de Miss Meteo le spune micilor telespectatoare că e ceva să devii prezentator de vreme la televizune; personajul Adrien le mai spune că băieţii blonzi și frumușei merită să fie iubiţi, chiar dacă jobul lor e să stea să pozeze unui fotograf italian cu favoriţi. Și încă un detaliu: Paris, peste tot Paris, cu autobuzele lui, cu piatra lui cubică, cu stâlpii lui de protecţie a trotuarelor, aidoma. Nu întâmplător: unde-l duce mam-mare pe Goe în vacanţă ca să ia mereu Foarte bine la școală? Nu la EuroDisney?

Thomas Astruc

S-a născut în 1975. A absolvit celebra Ecole des Gobelins de la Paris. A realizat în 2002 Asterisc și Obelix în misiunea Cleopatra. Miraculos este primul lui film de desene animate. Are un rol cameo în episodul 22 din primul sezon.