Coolturi de primăvară

O boare de revoltă s-a iscat înainte de ultimul ger al iernii ăsteia, împotriva reducerii la jumătate a emisiunii Cooltura, de pe TVR2, realizată de Mirela Nagîţ. Începând cu 12 martie, emisiunea cu pricina urmează să fie redusă la jumătate - de la 48 la 24 de minute -, dar va începe tot vineri, de la ora 17.30. Oră ingrată de la bun început, pe de altă parte. Nu pot fi indignat, nu scriu pentru a-mi exprima indignarea, ar trebui să fiu indignat 24 de ore din 24 și încă suprapus indignat dacă ar fi să reacţionez la tot ce nu merge bine în România. Am fost însă curios. 

Emisiunea Mirelei Nagîţ (40 de ani, absolventă de teatrologie, corespondentă de la Cannes, dar fără veleităţi de Ecaterina Oproiu) are, de trei ani de când a apărut, profilul unui magazin cultural. Altfel spus, nu-i vorba despre un show - care ar fi costat mai mult, dar ar fi putut fi mai interesant - și nici despre un talk-show. Ci despre o serie de interviuri - fiecare durează în jur de un sfert de oră -, la care se adaugă știri. Studioul e unul de telejurnal, lipsit de profunzime. Asta-i și bine, pentru că te poţi concentra mai bine la discursul vorbitorului, dar studioul de știri, liniar, nu-i un loc care să te invite să-l locuiești. 

O altă chestiune scenografică discutabilă este cea a display-ului de fundal, dinamic. Dacă, în timp ce-ţi vorbește Patapievici, ţi se mișcă-n faţă diverse linii și puncte, concentrarea suferă. Ok, cinetica vizuală atrage, dar poate că nu era cazul să se întâmple asta în timpul unei discuţii prelungite, de idei. 

Mirela Nagîţ e o prezenţă distinsă și discretă. Intervine rar în discuţie. Vocea ei nu păstrează nimic din pateticul vocii ultimilor mohicani, debutaţi înainte de anii 2000, ai interviurilor culturale. Nu are o voce impresionantă, dar camera o place. Site-ul TVR+ este în reconstrucţie de câteva luni, astfel încât emisiunile ei nu pot urmărite on request decât pe Facebook sau, câteva, pe YouTube.

Problema noii grile de programe a TVR nu se reduce însă la Cooltura. În ultimii ani, TVR a urcat ușor în audienţe – asta s-a întâmplat în timpul interimatului Irinei Radu -, iar TVR2 a avut momente cu audienţă peste sora mai mare, programul 1. Timpul a dovedit că TVR Cultural nu era viabil, în primul rând din perspectiva resurselor canalului public. Acum, că acesta depinde în mod direct de bugetul de stat, presiunea publicului plătitor de taxe a dispărut, iar statul poate dovedi mai direct dacă înţelege ce este aceea o misiune publică. 

În cadrul unei televiziuni publice, programele de cultură sunt sine qua non. Dar asta nu înseamnă să-i permiţi unei realizatoare să facă ceea ce face deja, ci să încurajezi să dezvolte concepte și să producă altele, noi. Altfel spus, o emisiune de actualitate culturală nu trebuie îmbălsămată ca o corolă de minuni a lumii, ci ajutată să devină mai bună.

Avem nevoie de un talk-show cultural, în care alături de Ateneu și Liiceanu să apară și Ferentari cu Adi Schiop, de muzică simfonică să apară formaţii de muzică etno, în care cultura să apară în formele ei vii prelevate și de pe acoperișul panteoanelor, și de pe ulucile gardurilor rurale sau suburbane. 

Naţional TV e deasupra TVR - locurile 7 și 8 pe naţional - în primul rând datorită telenovelelor Bollywood. Dar succesul acestora din urmă poate fi explicat și printr-o demisie a statului pe frontul cultural-educativ, care durează de decenii. A venit poate momentul ca TVR să încerce să-și facă publicul mai inteligent. Nu degeaba au apărut, în anii 1990, canale de televiziune quality care nu ies din zona comercială. 

Poţi să vinzi și produse bune. Ele costă, desigur, dar TVR nu e o instituţie săracă, așa după cum nici bugetul Bucureștiului nu e unul mic. Altfel spus, problema nu este și nu a fost niciodată aceea de a păstra cultura cu orice preţ, ci de a reuși să creezi nevoia de cultură. Dacă nu reușim, o să ne tot uităm nostalgici la emisiunile lui Iosif Sava din anii 1990, așa cum se uită microbiștii la meciurile echipei naţionale din același deceniu, ca la o transcendenţă. Ca la o statuie, adică.

de Alexandru Matei