Bizaardvark. Ce-i aia „să fii copil”

Copiii nu mai sunt ce-au fost. Sub această egidă scriu despre ceva la care încerc să mă pricep, însă nu garantez. Cred că marea schimbare în identitatea copilului de azi e următoarea: adultul nu mai este figura lui aspiraţională. Sigur, există adulţi și adulţi, dar astea-s detalii: copiii vor să fie adolescenţi, pre-teenii vor să fie teens, adolescenţii vor poate să devină tineri, undeva între 20 și 25 de ani cel mult. „Lumea copiilor” nu mai e un alint de adult mămos. Pe vremuri, sintagma asta era doar un capriciu, un fel de ţinere în carantină a ceea ce adulţii își închipuiau că sunt copiii, dar gata.

Bizaardvark este serialul care se relansează din 21 mai, pe Disney, cu episoade zilnice, difuzate de la 7 seara. Clasificat comedie, serialul seamănă, de departe, cu comics-urile de pre-teens de la Disney (la rândul lor, coborâte din sitcomuri cu tineri). Ceea ce li se cere personajelor este să fie amuzante. Dar cum arată un personaj amuzant devine o problemă din ce în ce mai mare pentru un adult (ca mine), din măcar două motive. 

În Bizaardvark (cuvânt compus din bizar și numele unui animal, aardvark), amuzantă este o atitudine care aduce cu cool-ul, dar s-ar defini prin quirky. Un fel de șui-dumb-cool. Cine e-n stare să producă astfel de efecte? Copiii înșiși, deveniţi scenariști, vă spun imediat cum. În Bizaardvark, Frankie și Paige sunt două fetiţe (iertare pentru sexismul apelativului) care au propriul canal video și, după ce numărul de vizualizări atinge 10.000, devin partenerele studioului Vuuugle (cu trei de u). Vloggeriţe de 13 ani, carevasăzică. Acolo începe, de fapt, aventura lor și a altor personaje – masculine – care întregesc distibuţia. Cele două fete execută roluri hibride – ceva între muzică, stand-up com, puppet show. Un alt personaj simpatic este îngerul lor păzitor, Bernie Schotz, un impresar ceva mai mic care aduce cu un ursuleţ (asta-i și etimologie numelui: bear și hard). 

Trupa-i completă, the show may run! Aș remarca un soi de hiper- sau post-narcisism pe care expunerea pe internet le provoacă, ceva mult dincolo de show-off: autoironie, da; oarecare indiferenţă faţă de „cum arăt” (Barbie a rămas muuult în urmă), dar mai ales un fel de dejucare permanentă a oricărei încercări, din partea spectatorului, de identificare a unui sens, a unei continuităţi de acţiune. E drept că și sitcomul e fragmentat, dar în Bizaardvark zig-zagul și aleatoriul par să fi devenit regulă. În al doilea rând – și ca o consecinţă cumva –, ritmul mi se pare, mie, adultului, prea rapid. Viteza de succesiune a scenelor, ciudăţenia recuzitei (ţineţi minte aniversarea protagonistei din Tony Erdman?), mă fac să cred că ceea ce numim copil noi, adulţii, (în sens pre-teen, undeva de la 7-8 ani în sus) nu mai are nimic de-a face cu o fiinţă inocentă despre care mărturisesc păpuși și mașinuţe. E o lume aparte, una căreia noi, adulţii, nu-i putem aduce decât produse pe care însă nu le mai putem impune. Copiii știu ce vor, iar alchimia din care ies obiectele dorinţelor lor nu mai poate fi contrafăcută. 

Cine să reușească să se pună în pielea copiilor atât de bine mulat? Disney a avut și aici o idee-pionier: Disney Channel Storyteller, un program anual, iniţiat în 2014, adună, pentru cinci luni, copii cu idei originale, pe care profesioniștii îi formează pentru producţii noi. Ultimii vin cu experienţa, primii vin cu ceea ce nu poate fi transmis: sensibilitatea. Cu ocazia primului program, au fost descoperiţi actualii scenariști ai serialului: Kyle Stegina și Josh Lehrman. Marc Warren, producătorul lui Full House, a devenit executivul acestui serial care debutează în toamna lui 2016 și care are până acum două sezoane.

De Alexandru Matei