Amintirile/Genele ne chinuiesc

Netflix l-a cumpărat mai încolo ca să-l ecranieze într-un feature film și cea care s-a pus pe treaba adaptării e Laeta Kalogridis, vlăstar american al unei familii grecești emigrate din Kalimnos, hehe, pe la 1920. Această Antigona a thrillerului a scris pentru fel de fel de producţii de succes, de la Lara Croft la Shutter Island. Vedeţi peisajul: gloomy, mister, no mercy. Și-acum ar fi vrut același lucru, dar i-a ieșit un serial de 10 episoade care-a costat 5 milioane de marafeţi. Altered Carbon e deci un film Netflix care s-a lansat acușica. Romanul pare mai complex decât ecranizarea însă. De ce? Pentru că Morgan se joacă un pic cu religia. SF-ul acesta post-uman postulează un fel de suflet/creier/motherboard mobil, pentru care trupul nu e decât un înveliș biodegradabil și returnabil. 

Capitalismul își bagă puţin coada și face ca numai cei cu dare de mână să-și permită trupuri fit, în vreme ce prostimea se reîncarnează în corpuri delabrate vai mama lor. În carte, unii vor să moară pe bune, pentru că-s catolici și cred că ajung în Rai. Ăștia s interesanţi pentru statul care furnizează trupuri moca asistenţilor sociali, pentru că credincioșii nu cer trup de schimb, nu mai vor pe lumea asta. Mai e ceva: mogulii trăiesc mult, pentru că își permit trupuri faine și ajung matusalemici. Trăiesc sute de ani - nu știm de ce doar sute, dar acţiunea cărţii are loc în 2384, deci haideţi să ne încredem în ce spune autorul (ps - vedeţi dvs., 2384 face aluzie la orwellianul 1984…) - și-s martori la tot felul de fărădelegi. Care nu se prescriu niciodată.

Serialul nu putea să nu producă efecte vizuale. Dacă vorbim de SF, ceea ce devine spectaculos în film e tocmai materializarea acestei realităţi din secolul 25. Cam totul va fi virtual, iar spaţiul va fi la cheremul omului. Planetele-s ca ţările („-De unde vii tu? -Păi, de pe Pâmânt. *Aha.”), naturalul va cam fi dispărut în mit sau, dacă nu, va costa foarte mult. Oleacă de Rousseau, dar doar așa de fason.

Scena fabricii de reîncarnare a „sufletelor” ar fi făcut valuri, pare-se, pentru că ar fi cam șocant de inumană. Corpurile morţilor sunt împachetate în vid, ca-ntr-un fel de Auschwitz upgradat. Dar asta n-ar trebui să ne afecteze emoţional prea tare. Pentru că, repet, chintesenţa fiecăruia dintre noi stă într-un fel de stick USB, iar respiraţia ţine de trup. Ce dacă nu poţi respira în plastic? Ești deja mort, ca trup, iar ca minte totul se păstrează. Și va putea fi folosit împotriva ta!

Vezi trailer-ul:

Nu vă fac spoiling. Filmul e și despre societate, și despre politică, și despre nostalgia originii. E și cu decadenţă, pentru că nu se putea să nu gâdili un pic fibra reacţionară a telespectatorului: unul care pare mai tânăr decât mine - mileniali fascinaţi de distopii, cu simţul solidarităţii pierdut în inutil. Dar ar fi incorect să condamnăm politic un serial care reușește să creeze un erou mișto, pe Takeshi Kovacs, interpretat de Joel Kinnaman (fost Robocop). Omul fusese pedepsit și, trei sute de ani mai târziu, e repus în funcţiune pentru o misiune delicată. Contele de Monte Cristo, s-ar zice, și n-ar fi chiar greșit. Câte povești nu joacă tocmai pe această carte a întoarcerii refulatului, a trecutului neterminat căruia i se mai dă o șansă să arate ce poate? Faceţi un binging să vedeţi tot ce poate!

Scris de Alexandru Matei

Alexandru Matei este profesor universitar, preocupat de media, în special de televiziune. Este autorul unei cărţi despre TVR, "O tribună captivantă".

Foto-cover: Getty Images