Tendințele TV toamna aceasta
Formatele, luminile, decorurile au rolul lor. Dar ceea ce contează sunt oamenii de pe ecran.
TVR, pe cale de reinventare
Să începem cu TVR. După ce a dispărut taxa de 4 lei pe lună, după ce societatea civilă a tras semnale de alarmă la viitoarea politizare a canalului, ca și cum până atunci taxa respectivă i-ar fi asigurat independenţa, cele trei programe TVR au crescut, ușor și pe segmente. Problemele financiare au dispărut ca prin farmec, dar TVR nu s-a pesedizat. Bine, ce-i drept, nici n-ar fi avut de ce, sunt alte canale de partid. Nici nu s-a elitizat, gen Digi.
E drept, la cât a căzut din anii '90 încoace, TVR2 și TVR3 abia supravieţuiesc, există mai degrabă de decor. Dar uite că și aici pare să se schimbe ceva. TVR3 devine un nou canal cultural, care transmite emisiuni din studiourile teritoriale, uite de pildă emisiunea lui Robert Șerban de la TVR Timișoara, Piper pe limbă. A revenit Starea naţiei, există talkshow-uri mai dinamice decât înainte, avem, iar, sport. Era greu să cazi mai jos decât era TVR în urmă cu doi ani, acum nu-i rămâne decât să urce măcar între primele cinci posturi, cu toate că, sigur, eu sunt sceptic.
PRO TV și restul
Altminteri, fără să cunosc bugetele celorlalte canale, reiau o discuţie începută nu cu mult timp în urmă: de ce totuși nimeni nu pare să se poată pune cu PRO TV? Acum, sigur, există excepţii. Chefi la cuţite e mai tare decât gastroshow-urile de la PRO, tocmai de asta postul a renunţat la așa ceva. Pe PRO, toamna asta nu se mai mănâncă, se peţește. Busu - acest eponim al buletinului meteo în România - a fost pus să modereze o emisiune care încă n-a început la ora la care scriu acum, România, jos pălăria, un format BBC care a mai rulat în România, la Kanal D, prezentat de Anca Ţurcașiu: mai știe cineva de el? În curând,
Fort Boyard va relua ideea concursului gen survivor medieval, cu lei vii și gratii ruginite. Ne amintim cu ocazia asta că Survivor a fost un alt relativ eșec al postului, ca și altele, de pildă Bake off Romania, unde Nicole Stănese pe post de moderator fusese din capul locului o alegere neinspirată. Eșec relativ însă, în măsura în care a fi pe locul doi e deja un eșec.
Marele Zid e o emisiune classy. Un moderator corect, un studio excepţional, polonez, unde se așază la coadă să filmeze toate posturile europene care transmit quizzshow-ul. Dar Marele Zid e un joc static, mai degrabă pentru o grilă de dinainte de prime time. Antena 1 își va da seama curând de ce producţia ei plasată la oră de vârf nu urcă în audienţă.
Oamenii
Haideţi să vă spun ce cred, după câţiva ani de urmărire a audienţelor. Sunt de acord că telespectatorul clasic, din faţa televizorului de sufragerie, îmbătrânește încet pe de o parte. Pe de alta, are un profil sociologic în ușoară, dar continuă degradare: pe scurt, e mai puriu și ceva mai prostănac în fiecare an. Fenomenul nu-i nou : în Occident, densitatea reţelei de televizoare în marile capitale se află în ușor declin.
În timp ce în lumea a treia și la ţară oamenii își cumpără și acum televizoare. Marile orașe, cu demografie dinamică, dar, cum să zic, tristă, cu mulţi oameni singuri, cu studenţi, cu expaţi, se uită mai puţin la televizor. Sunt de acord, da. În ianuarie 2017, România TV avea audienţele cele mai mari și am încercat să explic atunci de ce. Kanal D vine mereu pe doi, cu telenovele, iar Antena 3 e mereu pe 4, cu Mihai Gâdea. Așa e. Dar în majoritatea momentelor, de obicei adică, PRO TV stă pe primul loc. Sigur, formate, tehnică, lumini, decoruri, tot sistemul ăsta de punere în vitrină contează.
Dar dincolo de toate astea, contează feţele - oamenii. Esca. Busu. Bobonete. Mărgineanu. Moisescu. Loredana. Smiley. OK, și Călinescu. Unii dintre ei au făcut istorie, au plecat, s-au întors sau nu. Teo e la Kanal D, dar ea are pe chip un tatuaj cu PRO. Celelalte canale n-au reușit să aducă atât de multe personaje simpatice, vii, deștepte, inedite. Bănică era bun ca prezentator la Dansez pentru tine, dar juratul cu același nume de la X Factor e suficient. Delia e vie, dar e oleacă de cartier. Brenciu e bun. Dan Negru e bun într-un stil șarjat, e bun, dar nu e cool. Cuplul Răzvan-Dani e foarte tare, recunosc, dar nimeni nu-i ajunge pe băieţii ăștia doi, în Antenă.
Și, pe măsură ce coborâm în top, observăm că feţele cool, urbane, interesante - nu vorbim aici de Patapievici sau de Stephen Hawking - se răresc. România nu are o tradiţie în televiziune nici măcar la nivelul ţărilor din jur: să nu uităm că, din 1975 în 1989, TVR a decăzut continuu. 15 ani - dintr-o istorie de 60 de ani a televiziunii - nu se pot recupera ușor.
Nu avem figuri de televiziune, avem multe mecle, multe specimene suburbane, oameni care pot face audienţe punctuale, fără să fidelizeze. De aceea cred că succesul PRO a fost și este făcut de oameni. Au fost și mai există rateuri, de acord. Cei trei chefi au plecat înainte să-și fi epuizat imaginea și nimeni nu i-a putut înlocui, în vreme ce Măruţă, oricât de bine promovat, n-are inteligenţa lui Teo (deși are avantajul tinereţii). Dincolo de ele însă, de eșecuri punctuale, oamenii de pe ecran aduc în faţa ecranului alţi oameni care - nu luaţi ad litteram - seamănă sau vor să semene cu ei.
Tendinţa e omul. Atât de simplu.
Scris de Alexandru Matei
Comentarii