Strada Popa Nan ascunde locuri secrete pentru gurmanzi

The Vine Bistro de pe Popa Nan 7 e un local de viţă recentă și decentă, vă explic imediat de ce.

Strada Popa Nan, odinioară o mahala căreia i s-a dus buhul încă din veacul XVIII, e una dintre favoritele mele, sunt sigur că v-am mai povestit cu ocazia altor recenzii ale unor localuri de aici. Nemurită de proza lui Ionel Teodoreanu sau de versurile trupei Pasărea Colibri, Popa Nan are, de astă-vară, mai precis din luna iulie, și un bistro - de asta am zis că e de dată recentă.

Îi zice The Vine - de la viţa-de-vie care umbrește terasa ideală pentru adăstat și rumegat de gânduri - și e un bistro găzduit într-o casă veche, dar renovată impecabil, ce adăpostește saloanele (sunt acum 32 de locuri la mese, vor mai fi patru locuri la bar, iar pe terasa  poţi să stai în voie înfofolit într-un pled, în serile astea frumoase de toamnă, sunt 30 de locuri), decorate minimalist și elegant.

"Ne lăudăm cu quesadilla, că o facem bine", zice owner-ul, în timp ce stăm pe terasă, iar eu îl întrerup din când în când ca să fac poze - merge apusul pe Facebook toamna asta, ceva de speriat, a băgat rapiţa la index! Dar să știţi că omul care conduce acest bistro cu specific urban e departe de a fi lăudăros. Dimpotrivă, e un tip decent, așa cum e și bistroul, de la servicii până la meniu. 

Pachețele de primăvară cu tortilla cu tabouleh și sos sweet chilli

The Vine n-o să rupă norii nici cu un meniu în care te pierzi, nici cu bucate sofisticate (fine dining ca la finala est-europeană a concursului Cel mai bun tânăr Chef, unde am mâncat păstrăv de mare cu fructe de sorb și polen, vinete cu halva la desert, d-astea...). Dar ce se face aici se face bine, bunăoară quesadilla de vrăbioară de vită, acompaniată de legume și servită cu chips de tortilla. Ori spaghetele cu nucă prăjită, parmezan, sos pesto și roșii cherry. Sau, poftim, crema de cartofi cu brânză, bacon și crutoane.

Dacă trecem la felul principal, recomandarea mea de la The Vine Bistro e steak de vită cu legume, coniac balsamic și chutney de ananas (mai pe îndelete, friptură din vrăbioară de vită cu legume la grătar, servită cu sos de coniac și oţet balsamic și chutney de ananas făcut aici). Și vă rog să nu încheiaţi fără desert, care aici e o prăjitură de mere cu sos de vanilie și topping de îngheţată. Sună banal, deloc glorios, dar are un ceva aparte de care o să vă amintiţi dacă reveniţi.

Cremă de cartofi cu brânză, cruton și bacon

Ce îmi mai place aici e ambianţa. Cu un mic efort de imaginaţie, în timp ce lânceziţi pe terasă consumând o quesadilla, vă puteţi trezi în plin "Tortilla flat", romanul lui John Steinbeck cu acei simpatici hoţi și delăsători. Ce voiam să zic cu această figură de stil e că pentru pierde-vară, pierde- toamnă și, de fapt, orice sezon, acest bistro bucureștean fără pretenţii, dar cu bune intenţii, e un refugiu încântător. Cu toată francheţea, fie-mi îngăduit să prefer un somon cu orez onest făcut, însă consumat într-un loc în care clientela devine complice la o stare de bine, unui loc ţipător cu ștaif ostentativ, frecventat de protipendada izvorâtă din "new money".

Am lăsat la urmă, în mod deliberat, unul dintre punctele forte ale bistroului de pe Popa Nan: selecţia de băuturi, care mie mi se pare una dintre cele mai coerente și mai inspirate (pare-mi-se că a fost făcută cu ajutorul unui expert, mă rog, doar îmi dau cu presupusul, n-am adâncit chestiunea de la prima vizită). Iar dintre băuturi, remarc în mod special vinurile. Toată vara, adică inclusiv acest octombrie cu accente de vară indiană, vinuri de viţă cu adevărat nobilă au stat frumușel la umbra de pe terasă, inspirând taifasuri și potolind setea.

Prăjitură de mere cu sos de vanilie și topping de înghețată

Scris de Horia Ghibuţiu

Horia este gazetar freelance, dedulcit la mediul digital după un sfert de veac în care a slujit tiparul.