Balerina Marina Minoiu din nou acasă pentru Gala de Balet „Carmen Sylva”

Balerina Marina Minoiu (Royal Danish Ballet) se întoarce acasă pentru un spectacol unic: Gala de Balet „Carmen Sylva”, care va avea loc pe scena Teatrului Naţional București în data de 20 ianuarie 2020. Alături de ea, în faţa publicului din România vor evolua nume importante din noul val al baletului mondial: Iana Salenko și partenerul ei, Dinu Tămăzlăcaru, ambii prim-balerini la Staatsballett Berlin; Francesca Velicu, demi-solistă la English National Ballet, pentru prima dată pe o scenă din România, după ce a câștigat premiul Olivier în 2018; Julian MacKay, prim-balerin la Mikhailovsky Theatre; Brooklyn Mack (prim-balerin la English National Ballet), Rin Okuno, Robert Enache (prim-balerini la Opera Naţională București), Cristian Preda și Alice Minoiu, de la Opera Naţională București. Vor fi interpretate coregrafii de Sir Frederick Ashton, Johan Kobborg, Mauro de Candia. Pianista Ana Silvestru și violonistul Rafael Butaru îi vor acompania pe balerini în cadrul unor momente speciale.

Foto: Marina Minoiu în „Marguerite and Armand”, coregrafia Sir Frederich Ashton. Alături de Xander Parish, prim-solist al Teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg

Cum devii balerină? Este un vis de fetiţă transformat în realitate sau un parcurs firesc?

Atunci când ai un vis, acest vis decide ce vrei să faci, ce fel de dansator vrei să fii. Adaugă munca zilnică, pasiunea care te-a făcut să alegi acest drum, dedicarea totală pentru această profesie. Fii onest cu tine însuţi, fii încrezător și deschis către drumul pe care ţi-l va croi viaţa.

Se transformă dragostea pentru artă în dans sau invers: dragostea pentru dans, în artă? 

Aș merge pe a doua variantă: dragostea pentru dans, care ulterior se transformă în artă. 

Este foarte importantă pasiunea pe care o avem de la vârste fragede. Poate că suntem inspiraţi de un rol, de un moment anume, de imaginea unei balerine. Dacă vrei, este ca un declic care se produce în interior, moment în care ni se deschide o ușă către un potenţial drum artistic. Apoi, cu trecerea timpului, desigur, această pasiune se maturizează, trece către un alt nivel de profesionalism, de înţelegere, de percepţie. 

Un dansator matur se concentrează pe esenţă, pe calitatea modului de lucru. Este în mod evident o altă abordare. Acesta este momentul în care putem vorbi despre artă. Dar, până atunci, a avea pasiunea, dragostea pentru dans și voinţa de a merge înainte, indiferent de obstacole, consider că sunt elemente foarte importante pe drumul unui artist. 

În cazul meu, a fost de ajuns să văd o singură dată baletul „Giselle”. A rămas în amintirea mea ca fiind unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am văzut vreodată. Aveam în jur de șase ani. Mi se părea că tocmai asistam la dansul unor îngeri.

Cât de important este baletul într-o lume digitală luată cu asalt de noile vedete de pe social media?

Trăim într-o lume care se îndreaptă foarte mult către o eră tehnologică în care totul trebuie să fie rapid, superficial și comercial. Adeseori observ că, în acest ritm, anumite valori umane sunt nerespectate și, de cele mai multe ori, uitate. 

De-a lungul anilor, arta a reușit, în toate domeniile, să menţină un nivel ridicat, poate chiar un standard al acestor valori, și, totodată, să ne amintească importanţa acestor valori. Mai exact, faptul că ele nu trebuie uitate, ci, dimpotrivă, fructificate, readuse la viaţă. 

De ce ne place, de ce ne simţim atât de bine după un concert de muzică clasică sau atunci când mergem la operă sau la balet, când vedem un tablou, o sculptură, o operă de artă extraordinară? Și de ce, în ziua de azi, nu reușim să regăsim aceste sentimente atât de ușor? M-am întrebat de multe ori. De ce generaţiile de artiști care au fost cu secole înaintea noastră au lăsat în urmă o moștenire artistică atât de bogată în informaţie, în frumuseţe, în calitate, în bun gust, care continuă să inspire generaţii întregi de oameni? Și, de fiecare dată când revezi ceva de acest gen, parcă descoperi mereu ceva nou. 

Vorbesc aici de alte timpuri, în care artiștii au fost altfel instruiţi, educaţi. Dar o parte a lor de divin sigur a avut fiecare. Negreșit, setea de cunoaștere era alta. La fel, complexitatea universului creaţiei.

Toate marile capodopere au rezultat în urma unei munci asidue, alături de pasiune, dedicaţie, viziune clară, încredere și onestitate faţă de tine însuţi. Toate aceste elemente sunt extrem de valabile astăzi în viaţa de zi cu zi a unui dansator.

De aceea, a vedea un spectacol de balet în ziua de azi înseamnă a fi martorul unui act artistic bazat pe emoţii și sentimente reale, pe onestitate (atunci când ești pe scenă nu poţi minţi în niciun fel), frumuseţe și esenţă. Un alt aspect interesant este schimbul de energie dintre public și artiștii de pe scenă, lucru pe care nu îl ai în social media. Vorbim despre interacţiunea umană. Și nu poţi da fast forward sau skip the story. Trebuie să fii prezent în momentul respectiv. Dacă nu ai fost atent, ai pierdut poate o scenă importantă sau o variaţie sau întregul act artistic. Din nou, te provoacă să nu stai acasă pe canapea în faţa unui ecran tehnologic.

Foto: Marina Minoiu alături de Xander Parish, prim-solist al Teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg

Care a fost primul balet care te-a impresionat cu adevărat?

Primul balet pe care l-am văzut a fost „Giselle”. Primul moment în care baletul m-a impresionat a fost atunci când am vizionat un DVD intitulat „Glory of Kirov”, care consta în momente alese din diferite spectacole de balet cu balerini legendari din Sankt Petersburg (acum, Teatrul Mariinsky).

Care a fost primul balet în care ai apărut? 

Cred că a fost „Baiadera”, la Opera Naţională București, pe când eram încă în liceul de coregrafie „Floria Capsali” din București.

Ce balet este recomandat unui spectator care nu a văzut până acum nimic pe scenă?

Cred că orice balet clasic este un bun start pentru cineva care este „începător”. Sigur, depinde și de gustul fiecăruia. Sunt persoane mai atrase de un balet contemporan sau neoclasic, se regăsesc mai ușor în el. Tot așa cum altele pot prefera o producţie clasică de calitate.

Important este să faci primul pas. Baletul este pentru toată lumea și nu cred că ar trebuie să existe prejudecăţi în a merge la balet sau la operă, la teatru. Dimpotrivă. Cred că este excelent să fii curios, să vrei să descoperi ceva frumos, autentic, ceva ce persistă de secole întregi pe scenele din toată lumea.

De la Opera Naţională București la Teatrul Regal din Copenhaga. Cum ai ajuns acolo?

La Teatrul Regal din Copenhaga am ajuns în urma unor evenimente petrecute la Opera Naţională București în anul 2016, evenimente care au avut ca rezultat schimbări foarte drastice la nivel artistic. Atunci am luat decizia de a pleca din România.

Cum simte o balerină dorul de casă?

Îmi este dor în fiecare zi de familia mea, de prietenii mei. Încerc să nu mă las să cad foarte mult în aceste sentimente, pentru că nu este ușor să fii departe de casă, de ceea ce este al tău. În astfel de momente, mă gândesc că sunt aici pentru un scop, pentru că vreau să ajung undeva. În dans mi-am găsit alinare și bucurie întotdeauna, indiferent de cum m-am simţit într-un moment sau în altul.

Care sunt cele mai mari diferenţe pe scenă între București și Copenhaga?

Diferenţele sunt în primul rând de ordin tehnic și de organizare. La Copenhaga totul merge brici. Nivelul de profesionalism este foarte ridicat, bazat pe respect reciproc între toate departamentele teatrului responsabile cu organizarea unui spectacol. Este o armonie. Toată lumea își vede de treabă, toată lumea merge în aceeași direcţie. Nu există scuze. Ori îţi faci treaba, ori nu ai ce căuta în teatru.

O altă diferenţă o face publicul. La București, publicul este mai cald.

Ce îţi dorești mai mult: o carieră strălucitoare în străinătate sau o întoarcere acasă, pe scenă?

Îmi doresc ca viaţa să îmi ofere posibilitatea de a avea o carieră strălucită în străinătate, iar de câte ori va fi posibil să mă întorc acasă, să dansez, o voi face cu multă bucurie. Cum se va întâmpla de exemplu în 20 ianuarie, când voi fi pe scena Teatrului Naţional București, la Gala de balet „Carmen Sylva,” pentru o întâlnire emoţionantă cu publicul din România, pe care îl iubesc atât de mult.

Ce înseamnă pentru tine Gala de Balet „Carmen Sylva”?

Este un proiect extraordinar, care îmbină foarte frumos muzica, poezia și dansul cu istoria ţării noastre, mai exact cu povestea reginei noastre Elisabeta, Carmen Sylva. Avem atât de mult potenţial ca popor și cred că acest proiect este un excelent exemplu pentru oricine își dorește să îmbogăţească viaţa culturală din România.

Ce îţi dorești să se schimbe în lumea baletului din România și ce ar trebui să păstrăm?

Mi-aș dori să văd lumea artistică românească valorificată și susţinută cu adevărat. În lumea dansului, mi-aș dori schimbarea anumitor mentalităţi pentru a putea duce mai departe și a dezvolta baletul din România. 

Să nu îi uităm pe cei dinaintea noastră, să valorificăm istoria baletului românesc și pe cei care au contribuit la dezvoltarea acestei arte. 

Și mai cred că frumuseţea sufletului românesc și valorile neamului nostru ar trebui păstrate în permanenţă în interiorul nostru, indiferent unde am fi în lume.

Ce i-ai spune unei fetiţe care visează să devină balerină?

Întotdeauna voi fi în favoarea îndrumării copiilor către artă. Fie că este la nivel de hobby, fie la nivel profesionist, a intra în contact cu arta este esenţial pentru copii. Și nu numai. Este o metodă de dezvoltare, de creativitate, de autocunoaștere, chiar de disciplină. 

Aș dori să punctez că a face balet ca hobby înseamnă ceva, iar a fi balerin profesionist este cu totul altceva. Atunci când alegi a doua variantă trebuie să știi că nu este vorba numai de premii la competiţii sau sclipici și costume frumoase. Acestea sunt elemente care apar ulterior în cariera de balerină. 

Dacă alegi drumul de balerin profesionist și îţi dorești cu adevărat, sfatul meu este să muncești în fiecare zi, să nu te dai bătut în faţa obstacolelor, să știi ce fel de dansator îţi dorești să fii. Și să fii încrezător și sincer cu tine însuţi. Iar în momentele în care simţi că vrei să renunţi, gândește-te așa (aici voi cita o maestră de balet din Londra, Petal Miller): „Când vrei să renunţi, gândește-te la motivul pe care l-ai avut atunci când te-ai apucat de balet”.

Ce balet ar trebui să vedem aproape de Crăciun? Dar de Anul Nou?

În apropierea sărbătorilor de iarnă, teatrele din toată lumea abordează spectacole care au la bază povești specifice sezonului. Câteva exemple și recomandări: „Spărgătorul de nuci”, „Alice în Ţara Minunilor”, „Crăiasa Zăpezii”. Sunt titluri prezente în această perioadă în marile teatre din lume. Până la urmă, fiecare ar trebui să meargă să vadă ce îi place.

Pentru Anul Nou, aș recomanda un concert de muzică clasică (este și o dorinţă a mea). 

Gala de Balet „Carmen Sylva” are loc la 20 ianuarie 2020, la Sala Mare a Teatrului Naţional din București. Te încântă întoarcerea pe o scenă din București?

Aștept cu nerăbdare și cu multă bucurie ziua Galei, când voi dansa din nou acasă – pe scena Teatrului Naţional București, alături de atâţia artiști mari, în faţa atâtor prieteni, a unui public minunat și cald.

Interviu realizat de Alexandra Nuță-Stoica

Foto: Sila Avvakum, Cristian Lăzărescu