Răzvan Popovici ne dezvăluie viitorul proiectelor SoNoRo în contextul pandemiei COVID-19

Șapte Seri a stat de vorbă cu violistul Răzvan Popovici, iniţiatorul şi directorul executiv al Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo din Bucureşti – o platformă culturală europeană de succes. Aceasta include Festivalul SoNoRo (14 ani), proiectul educativ SoNoRo Interferenţe (13 ani), SoNoRo Arezzo (9 ani), SoNoRo Conac (7 ani), SoNoRo Sofia (2 ani) și SoNoRo Musikland (1 an).

Printre alte activități, Răzvan este iniţiatorul şi directorul executiv al Festivalului Chiemgauer Musikfruhling din Traunstein, Germania (16 ani de existență) şi al seriei de concerte de muzică de cameră „Pèlerinages” din München.

L-am invitat pe Răzvan Popovici să vorbească despre viitorul proiectelor SoNoRo în contextul pandemiei și să ne facă recomandări muzicale pentru această perioadă dificilă.

În urmă cu 15 ani ai organizat prima ediție a Festivalul SoNoRo în România și ai reușit să ne readuci muzica în suflet. Se va schimba ceva, anul acesta, din cauza pandemiei?

În acest an Festivalul SoNoRo împlinește 15 ani de existență, o aniversare pe care nu o putem rata. Deci, pentru a putea readuce muzica în sufletul publicului și al fanilor noștri, suntem flexibili, atenți, spontani și, desigur, responsabili. Deocamdată așteptăm cu nerăbdare lansarea ediției a VIII-a a concertelor SoNoRo Conac și organizarea workshop-urilor educative SoNoRo Interferențe, toate amânate din cauza pandemiei. Dacă totul merge bine, am mare încredere că vom reporni activitățile concertistice după mijlocul lunii iunie, pentru că oamenii au nevoie și de o hrană spirituală fără de care nu se pot însănătoși în totalitate după fractura trăită în ultimele două luni. Ediția festivă a Festivalului SoNoRo XV, intitulată „Pasărea măiastră” se va desfășura între 30 octombrie și 15 noiembrie la București, Sibiu și Cluj-Napoca. Suntem pregătiți să ne adaptăm la diversele reguli care ar putea fi valabile la toamnă (modificarea duratei concertelor, eventuala repetare a unora dintre ele din cauza posibilei limitări a numărului de ascultători, sau transmiterea în direct în mediul online) astfel încât să putem sărbători „con brio” momentul cel mai sonor al acestui an.

Chiar dacă în afara noastră lucrurile sunt sau doar par haotice, înăuntru avem nevoie de tihnă. Cum ne poate ajuta muzica în această perioadă grea?

Nu cred că această perioadă de carantină ar fi fost suportabilă fără muzică. Din ce am văzut în ultimele două luni, aproape în toate mediile accesibile, muzica a jucat un rol-cheie în viața planetei. Concerte, recitaluri, clipuri video, înregistrări sau transmisii live din saloanele, dormitoarele sau balcoanele muzicienilor au făcut viața mai frumoasă, singurătatea mai suportabilă, depresia imposibilă și speranța mai puternică. Îndeosebi muzica clasică a reușit să contribuie la crearea unui spațiu intim, ideal pentru reflecție, reverie și introspecție, care va lăsa cu siguranță urme prețioase în sufletul oamenilor, cu rezonanță în viitor.

Cum trăiești tu muzica, acum? Ce s-a schimbat și ce nu?

Viața obișnuită a unui muzician activ este extrem de dinamică, în contextul în care nicio zi nu seamănă cu alta: zboruri constante, țări și aeroporturi diferite, fiecare săptămână petrecută în altă țară, repetiții cu muzicieni din toate colțurile lumii, concerte în săli și spații pe cât de diverse, pe atât de fascinante, întâlniri incitante și recepții de neuitat. Ei bine, în ultimele luni, acest vârtej de activitate a fost complet anihilat. Alternative de „supraviețuire” nu au fost multe, mai bine zis doar două: puteai să fii trist, frustrat și deprimat că ți s-au anulat atât de multe concerte, festivaluri și turnee sau puteai să te bucuri de o liniște absolută, ideală pentru a te dedica în totalitate instrumentului tău, fără niciun deranj din exterior, fie acesta e-mail, telefon, întâlnire, zbor sau repetiție. Eu am ales-o instantaneu pe cea de-a doua, profitând la maximum de acest cadou ceresc. Am studiat, deci, două luni fără întrerupere, învățând o piesă nouă după alta, cu o dedicare, profunzime și intensitate care m-au surprins chiar și pe mine însumi. Dacă sunt sincer, o pot considera ca pe o perioadă care mă va propulsa, pe termen lung, într-o nouă dimensiune muzicală.

Cum arată o filă din jurnalul de pandemie al directorului executiv al Festivalului SoNoRo?

Jurnalul este plin de file care descriu o stare de bine și o împlinire de complet altă natură față de cea a artistului care cutreiera lumi. Pentru că am primit cadou ceea ce-mi doream cel mai mult de câțiva ani încoace: timp liber, timp doar pentru mine. Și, spre bucuria mea, l-am folosit intens: am petrecut un timp nelimitat în compania instrumentului meu, lucru care mi-a permis să învăț mai multe piese noi, unele dintre ele extrem de complexe și dificile. A fost o perioadă de valoroasă acumulare profesională, echivalentă unui an întreg de studiu. Am citit o carte după alta, de data aceasta având și timpul necesar pentru reflecție. Am fost martorul atent al evoluției cireșilor și al vișinilor din grădina mea și din vecinătate, de la primul mugur până la recolta culeasă aventuros chiar ieri seară. Și, probabil, ceea ce a permis celorlalte activități să se desfășoare atât de benefic a fost redescoperirea vieții tihnite de familie, alături de soția mea (care a lucrat de acasă în tot acest timp) și de simpaticul nostru motan, Morris. Am simțit-o ca pe o întoarcere în alte timpuri, când masa de prânz, cafeluța, micile ritualuri și tabieturi, atenția pentru familie și prieteni aveau un rol crucial în viața mult mai multor oameni.

Anul trecut, am vorbit despre dadaism, am spus DaDa vieții, iubirii, muzicii și creativității, alături de SoNoRo. Ce spunem anul acesta?

În acest an pasărea SoNoRo, binecunoscuta mascotă a festivalului, va fi sărbătorită cum se cuvine. Înveșmântată diferit în fiecare an, după cum o inspiră motto-ul festivalului, aceasta încântă consecvent fanii SoNoRo. La toamnă se va transforma într-o „pasăre măiastră”, de fapt într-o adevărată primadonă! Timp de peste două săptămâni invităm publicul într-o nouă călătorie muzicală din care nu vor lipsi Dodo, bufnița cea înțeleaptă, sau aventurile lui Nils Holgersson și ale gâștelor sale. Desertul va fi o delicioasă porție de lapte de pasăre, sub un curcubeu răzleț.

Muzica ne poate oferi speranță si bucurie chiar și în cele mai grele clipe. Ce recomandări muzicale ai face cititorilor îngrijorați, în această perioadă grea?

În acest an sărbătorim 250 de ani de la nașterea lui Ludwig van Beethoven, de aceea recomand o porție serioasă de capodopere beethoveniene: nu ratați integrala cvartetelor de coarde cu Alban Berg Quartett, integrala concertelor pentru pian și orchestră cu Radu Lupu și Israel Philharmonic, dar și integrala sonatelor pentru pian cu Alfred Brendel. Două dintre piesele pe care le cânt cu enormă plăcere sunt marele Septet și Cvartetul cu pian op.16. Pentru o porție sănătoasă de bună dispoziție, vitală pentru săptămânile care urmează, recomand „Rhapsodie roumaine”, ultimul disc al ansamblului meu, Ensemble Raro: 

Probabil că lumea noastră nu va mai arăta niciodată la fel, după bătălia cu noul coronavirus. Își va pierde ea frumusețea și bucuria, printre măști și reguli de distanțare socială?

Cred că lumea noastră, repornită timid acum câteva zile, nu va arăta cu mult mai diferit decât înaintea apariției acestui virus. Atât bucuria de a ne revedea prietenii și de a petrece clipe vesele în compania lor, cât și frumusețea unui concert sau al unei piese de teatru nu vor putea fi spulberate de anumite reguli de distanțare. Un timp va trebui să le acceptăm, spre binele nostru, însă părerea mea este că marele câștig al perioadei de carantină a fost acela de a descoperi, la nivel individual și colectiv, care sunt avantajele și imposibilitățile activităților digitale. Acum știm nu doar că birocrația poate fi redusă aproape în totalitate de autorități, dar și că munca de acasă nu este doar un bonus pentru angajați, ci și un mare avantaj pentru angajatori. Pe de altă parte, am aflat cât de limitată este educația online. În ceea ce privește arta în general – muzica, dansul, teatrul sau expozițiile –, cred că suntem cu toții de acord că e imposibil de savurat cu adevărat atunci când este intermediată de un ecran de telefon sau de tabletă. Emoția, fericirea, pasiunea și tandrețea simțite într-o sală de spectacol vor demonstra că lumea își va reveni mai repede decât credem – mai frumoasă, mai intimă și mai profundă ca niciodată.