Mark Stam
Mark Stam - despre muzică, citate pe peretele din dormitor și emoţii din backstage.
Mark Stam este una dintre vocile noi de pe piaţa muzicală de la noi și care, la nici un an de la lansare, a reușit deja să intre în cele mai importante topuri. Tânărul basarabean s-a lansat cu o piesă scrisă și compusă chiar de el și cântată împreună cu Alina Eremia, „Doar noi”, iar acum cel de-al doilea single, „Impar”, cumulează deja 10 milioane de vizualizări pe canalul propriu al artistului și ocupă poziţia #2 în topul Shazam România, fiind prima piesă românească din clasament, și poziţia #3 în topul radio săptămânal Media Forest. Am stat de vorbă cu Mark despre începuturi, inspiraţie, pasiune, dar și muncă, fără de care, spune el, nimic din toate acestea nu ar fi posibile.
Foarte mulţi cântăreţi de peste Prut au succes în România, cum reușiţi? Aţi găsit reţeta succesului?
Nu, n-am descoperit niciun secret al succesului, pur și simplu facem ceea ce ne place, la fel ca și românii, ca și orice artist din lume. Atât timp cât te ocupi cu ceea ce-ţi place, atât timp cât compui ceea ce simţi și încerci să fii cât mai cinstit și cât mai bun în asta, e bine. Oamenii observă asta.
Care este povestea ta?
Mi-am dorit atât de tare să fiu artist, de mic! Parcă știam că dacă o să merg pe calea asta o să mă simt cel mai bine. Iar cu timpul am înţeles că asta vreau să fac. Părinţii m-au susţinut de la început, însă cel mai mare sprijin a venit de la prietenul meu cel mai bun. Împărtășeam cu el ideile mele, iar el era foarte entuziasmat și încrezător, spunându-mi că asta trebuie să fac. E important să fii susţinut, dar să și primești o părere onestă.
Îţi mai amintești primul concert?
Da, desigur! Primul concert mai serios a fost cu aproximativ un an în urmă, după ce am lansat piesa „A murit iubirea”, și ţin minte că am avut alergii în momentul acela și nu puteam să cânt deloc, am cântat sub hologramă, a fost o chestie amuzantă. Însă primul concert cu band a fost anul acesta, alături de INNA, la Hard Rock Cafe. Nu prea ţin minte totul în detaliu, pentru că eram practic înecat în adrenalină și milioane de griji.
Sunt convinsă că și în meseria asta ai parte de multe momente dificile, stresante. Cum e în backstage, de exemplu? Ţi s-a întâmplat ceva care te-a ţinut cu sufletul la gură?
Fiecare dintre noi are zile mai bune sau mai proaste, fie că suntem în lumina reflectoarelor sau nu. Îmi amintesc că eram la radio, aveam o cântare cu Alina Eremia. Eram foarte răcit și, deși luasem toate medicamentele din lume și îmi încălzisem vocea, nu a ieșit așa cum mă așteptam. Ţin minte acel moment, aproape că mi-au dat lacrimile. Încercam să mă calmez și știu că i-am transmis managerului meu din priviri că nu mă simt bine. A fost un moment emoţionant și poate că nu s-a simţit pe cântare, sau poate că da, însă ce vreau să spun e că nu suntem roboţi, nu putem să ne stingem și să ne aprindem dintr-un buton. Omul este o ușă în care baţi și care nu se deschide decât dinăuntru.
Unde stai mai mult acum - în Republica Moldova sau în România? Și unde este acasă pentru tine?
Acasă e acolo unde sunt ai mei, poate peste câţiva ani totul se va schimba, ne vom muta cu toţii cine știe unde, dar până atunci acasă rămâne casa părintească și părinţii împreună cu fratele. Stau și în România, și în Moldova, e 50-50, fac naveta.
Atunci când ești plecat la concerte, de ce (sau de cine) îţi este cel mai dor de acasă?
Când sunt plecat la concerte, mi-e dor de toţi. Și de obiecte mi-e dor, și de oameni mi-e dor, mi-e dor de patul meu, de peretele meu din camera mea, care are o istorie aparte – câteodată scriu câteva quote-uri motivaţionale pe el, dar are o semnificaţie foarte importantă pentru mine. Mi-e dor de câinele meu, am un câine care e de 2 ani cu noi. Și de el mi-e dor, de gazonul meu… Avem un gazon mare de când eram mic și acolo jucam fotbal… Acum ne plimbăm cu tălpile goale prin iarbă, ne mai jucăm cu câinele pe el...
Cu cine ţi-ai dori să lucrezi?
Cel mai mult mi-aș dori să lucrez cu Bruno Mars și Ed Sheeran, pentru că știu că aș învăţa enorm de multe lucruri de la ei.
Comentarii