IOVA

Senzația rece pe care ți-o oferă prima ninsoare este un îndemn de a te retrage undeva acolo în zona de confort. Tu cu tine. Mereu am asociat zonele reci, iarna, munții, gheața cu acel moment de colaps total, în care parcă nu ești în stare să mai simți ceva. Nici fizic, nici psihic. Haide, ascult-o pe fata asta. Sigur o să îți placă. Asta s-a întâmplat tot într-o zi rece, rece tare. Una din zilele alea în care uram efectiv că am tras de mine să ies din casă. Una din zilele alea când derulam momentele nasoale prin care am trecut în ultima vreme. Colapsul ăla, tremuratul, apa prelinsă pe obrajii mei. Și apoi i-am auzit vocea. Playing IOVA-North

Senzația de fericire pe care ți-o oferă prima rază de soare după o iarnă grea este un îndemn de a te regăsi. Tu pe tine. Mereu am asociat primăvara cu un spațiu temporal în care efectiv corpul tău se poate relaxa, mintea se poate liniști, razele de soare și adierea ușoară te fac să te simți pur și simplu perfect. Pentru că e un echilibru. Un echilibru pe care toți încercăm să îl găsim după ce am trecut prin momente apăsătoare, apoi prin momente mult prea arzătoare. Am pășit în încăpere, iar ea stătea fix pe scaunul pe care cădea o rază de soare. Micuță, copilă. Press play-recording IOVA interview

E un hobby, trebuie să îl tratezi ca atare. Îi spuneau părinții când era mică. Abia pe la 11 ani am început să zic că vreau să cânt la chitară și a venit un profesor. Ok, bine. Atunci am început să cânt și să îmi doresc să fac asta. Dar toată lumea îmi zicea că nu pot. Eu am zis că o să le arăt că pot.

În prima secundă în care am auzit cuvintele astea, am făcut legătura. Legătura dintre IOVA pe care am auzit-o în căști, cea care prin vocea soft mi-a transmis super multă încredere, curaj, putere, și IOVA cea din fața mea, cea copilă, soft, deschisă și gata să arate tuturor cine e.

Toată lumea îmi zicea că am un super-timbru. Când a venit Ha Ha Ha Production și mi s-au propus proiecte, mi-am dat seama cu adevărat că pot. Aveam cumva în cap conturată ideea asta cu IOVA, că ea e curajul meu și o țin acolo. Nu îmi închipuiam totuși că o să ajung până aici. Dar IOVA a fost pe bune partea mea curajoasă. Ridică-te, că poți. Demonstrează-le contrariul tuturor celor care au zis că nu poți.

Eh, aici am rezonat și mai mult cu ea. Cu toate că vrem sau nu să recunoaștem asta, pentru o fată care visează, dar căreia i se spune că nu poți avea o carieră cu ochii închiși, privind departe, impactul accentuează sentimentele de frustrare, dar le întărește și pe cele de optimism, atunci când simți că trebuie să mergi mai departe. Especially in a man’s world...

Care este povestea din spatele North? Mi se pare o piesă foarte încărcată emoțional. 

North a fost scrisă inițial ca o scrisoare. E fix chestia aia de „indiferent ce ar fi, ce s-ar întâmpla între noi, să știi că mă găsești acolo în North”. Locul nostru. E o poveste a unui moment pe care l-am trăit. Am scris piesa asta, am lăsat-o acolo și am zis că, dacă se întoarce, rămâne acolo. 

Piesele mele sunt foarte personale. Mă inspir din momentele prin care am trecut, prin care vreau să trec. Vizualizez foarte mult piesele pe care le scriu. Spațiul, ce se întâmplă, după care introduc în cadru sentimentele și las imaginația să construiască.

Să zicem că alegem următorul cadru: ești într-un studio care arată așa cum ți-ai dorit. O vezi pe IOVA care cântă o melodie. Cum ai descrie stilul ei? 

Neconvențională. Weird. Nebună. Cu un timbru mega cool. Transmite super mult. Mi-ar atrage atenția. Aș vrea să o cunosc.

Și dacă ar fi să poți lucra cu orice alt artist în acel studio, pe cine ai alege? 

Billie Eilish. Am făcut o pasiune în ultima vreme pentru ea.

Tu, din punct de vedere imagine, te prezinți ca un puzzle. Ne oferi câte o bucățică din tine și prin stilul vestimentar, pozele pe care le postezi. 

Asta a venit în timp. Nu pot să zic că eram pasionată de fashion. Mama e foarte extravagantă și îmi mai spunea ce să port. Înainte mă îmbrăcam foarte sport. Acum îmi place să combin lucruri, îmi place să fac poze și să mențin o identitate clean. Să fie ca un film. E o combinație dintre Miruna și IOVA. Acum, pot să zic îmi place să am un stil al meu. Mă implic foarte mult pe partea de styling și când filmez un video. Am filmul meu și vreau să știu că o să comunic ce trebuie.

Crezi că dacă nu ai fi cântat, ai fi lucrat în direcția asta? 

Aș fi lucrat cu siguranță în domeniu. Ori pe styling, ori actriță, pictoriță, designer. Ceva în direcția artei. Dar, na, îmi place să cânt și vreau să fiu cea mai bună pe partea asta.

Dar dacă nu ar fi fost muzica? 

Dacă nu ar exista muzica? 

Da. 

Trist. Eu mă trezesc cu muzică, adorm pe muzică. Orice fac este pe muzică. Când merg și ascult o melodie, sunt acolo pe bass, pe vibe.

Cum ar fi? 

Billie Eilish. Nu știu, toate vocile astea ,,dubioase”. Tot ce ține de partea asta e atipic. Rihanna, din când în când. Nu am un playlist setat pe un singur gen muzical. Mă și ajută să mă inspir. Depinde de mood.

Tu câți ani ai? 

24.

Ah, suntem apropiate de vârstă. Ia zi, prietenii și apropiații tăi ce părere au despre IOVA? 

Mama e neimpresionată. Bine, nu chiar. Are mereu o reacție neutră. Nu cred că ei știu cum să facă față la lucruri de genul. Cred că sunt în perioada de negare, în care nu știu cum să reacționze. Fără ei nu aș fi ajuns aici. Deși, ei credeau că e doar un hobby.

Da, perspectiva lor despre artă este că a rămas la statutul de hobby. 

Da, așa e. Iar prietenii mei sunt supportive. Am avut prieteni care m-au tras în jos, dar m-au motivat să mă ridic, în același timp. Acum majoritatea îmi spun să continui și să merg mai departe. Thank you, thank you.

Poți să spui că ai un anumit gen muzical sau că ai vrea să abordezi un alt gen muzical? 

E o combinație de electro-pop, pop, synth-pop. Piesele sunt destul de diferite. Vocea mea rămâne aceeași, beat-urile sunt diferite, dar direcția e aceeași. Aștept să văd ce sună mai bine, ce vine, ce o să fie potrivit pentru mine. Am început să vorbim despre muzica din țară, despre colaborările pe care le are sau pe care și le dorește. E plină de energie, este cu zâmbetul pe buze, dar în același timp timidă.

Cum erai la început, cum ești acum? 

Mai încrezătoare. Deși, încă nu realizez ce mi se întâmplă. La început eram „hai să încerc, să văd ce iese”. Noroc că e IOVA curajoasă. IOVA este ceea ce nu poate să fie Miruna. Și invers.

Și nu se contrazic? 

Ba da. Își zic să nu mai dea atâta credit oamenilor din jur, să aibă mai multă încredere în ele, să nu se mai dea cu totul unei anumite persoane.

Asta aud din ce în ce mai des. 

Da. A, și că pot, pot, pot. Mai am momente în care sunt așa down. Eu nu mă gândeam că Miruna va ajunge IOVA la București. Clar e un drum.

Și dacă pe drum ți se spune să faci ceva ce nu vrei, dar care ți se transmite ca fiind ok pentru artista IOVA? 

Mi s-a mai spus la un moment dat cum ar trebui să fiu și ce ar trebui să fac. Dar nu am putut. Da, poate mă pot identifica cu o parte din chestia respectivă și pot să duc, aș putea. Dacă este pe bune un lucru în care oamenii cred. Dar dacă eu nu mă văd așa, să nu pot să duc la capăt, nu o fac.

Ți-e frică de eșec? 

Da. Dar în continuare sper că IOVA este cea curajoasă. Miruna poate, dar IOVA nu are voie.

În zona de North, IOVA predomină din postura de femeie puternică, cea care poate suporta frigul și poate îndura orice altceva. În Sud, este Miruna, cea care poate încă nu conștientizează că îi dă putere IOVEI, în ciuda slăbiciunii pe care o simte uneori. Amândouă s-ar retrage pe o plajă sau la munte. Să scrie melodii, să se inspire. Dar niciuna nu realizează poate acum cât de frumoasă este această fuziune între Nord și Sud, între Miruna, care se exprimă prin softness, și alter ego-ul ei, IOVA, care se exprimă prin curaj.

Interviu: Ioana Sabo 

Fotografii: Vlad Andrei