The Black Panther

The Black Panther, un film despre adevăraţii supereroi 

Pentru că Ryan Coogler a dus filmul ăsta la un alt nivel, o să duc și eu acest review undeva tot pe acolo.

Am rămas surprinsă că lumea încă nu e obișnuită cu semnătura studiourilor Marvel de la finalul filmelor. Nu-pleca-din- sală! Dacă pleci, o să ratezi ceva foarte mișto! La fel de mișto ca filmul ăsta.

Nu, nu e despre doar despre Black Panther, unul dintre supereroii seriilor Marvel. E despre cultură. Putere. Curaj. Femei. Încredere. Iubire. E despre cum un film cu efecte vizuale incredibile, sincronizate la secundă cu o coloană sonoră excepţională, duce o poveste SF într-un șir de momente care te fac să spui: Yes, this world needs more heroes like these.

L-am propulsat pe Chadwick Boseman în top 10 actori preferaţi după primele 10-15 minute. Black Panther ne prezintă ţinutul Wakanda, văzut de oamenii de rând ca fiind o ţară săracă, dar care ascunde cea mai mare cantitate de vibranium (din care este făcut și scutul lui Captain America). Dincolo de posesia unei tehnologii avansate, cultura oamenilor din Wakanda se bazează pe disciplină, pe iubire, pe respect și susţinere. T’Challa devine noul rege, iar poporul este mai mult decât încântat, însă with great power, comes great responsability. Să fii rege nu e ușor, iar Forest Whitaker îl interpretează pe înţeleptul Zuri, principalul consultat care îl protejează și susţine pe tânăr. După ce realitatea lui se zdruncină cu vești legate de tatăl său decedat, T’Challa speră ca măcar dragostea să fie de partea lui, prin întoarcerea lui Nakia în ţara ei. Totuși, minciunile ies la suprafaţă, iar noul rege va trebui să confrunte cel mai dur inamic pentru poziţia tronului. Și legat de poveste, o să vă las să o descoperiţi prin vizionarea filmului, pentru că scenariul te ţine atât de mult în suspans și lucrurile se întâmplă atât de imprevizibil, încât chiar nu pot să fiu un clasic spoiler.

Ceea ce vreau să știţi despre acest film este că trebuie să îl privești cu adevărat dincolo de cinematografie. Povestea te duce într-o zonă sensibilă chiar și pentru media zilelor noastre. Diversitatea culturală și feminismul. Regăsim aici o cultură a oamenilor de culoare bazată pe principii simple, în ciuda bogăţiei ţării lor. Niște relaţii care nu pot fi doborâte de lucruri materiale sau de lumea exteriorului. Lupita Nyong’o (Nakia), Danai Gurira (Okoye), Letitia Wright (Shuri) și Angela Bassett (Ramonda) sunt cele patru femei care au dărâmat orice barieră din cinematografie prin interpretările lor. Poziţiile de lider pe care le ocupă, costumele, încrederea în sine, acţiunile. Black Panther ne prezintă o lume în care bărbaţii și femeile deopotrivă luptă, suferă, iubesc în egală măsură.

Da, trebuie să vezi Black Panther. Trebuie să vezi ce înseamnă ca Hollywoodul să prezinte un film prin prisma unei esenţe de adevăr rar întâlnite în filmele de genul. Nici nu știu cui să îi spun Bravo!, dar echipa din spate merită aplauze pentru poveste, casting, coloană sonoră, efecte, costume și tot!

Trailer "The Black Panther"

Scris de Ioana Sabo

Fotografii: Getty Images