Moartea lui Stalin

"I'm exhausted. I can't remember who is alive and who isn't." Georgy Maximilianovich Malenkov (Jeffrey Tambor), The Death of Stalin

Atunci când a murit dictatorul Iosif Stalin, Uniunea Sovietică avea să cunoască schimbări majore, însă filmul despre care urmează să îţi povestesc îmbină o părticică din realitatea anului 1953 cu un strop de comedie adaptată zilelor noastre, atenţia fiind îndreptată către tensiunea apărută între membrii Comitetului Central al Partidului Comunist Sovietic. 

Radio Moscow, 1953.
Transmisiune live. Întreaga sală este hipnotizată de talentul celebrei pianiste sovietice Maria Yudina ( Olga Kurylenko) și orchestra care o asistă. Iar pentru că Stalin era un iubitor de muzică clasică, cere directorului staţiei de radio să îi trimită o înregistrare a concertului. Cred că prin scena iniţială, regizorul Armando Iannucci a urmărit introducerea poziţiei de autoritate dură a lui Stalin, dar cu un aport de comic fascinant: fiind transmisiune live,concertul nu a fost  înregistrat; pentru că e vorba despre Stalin, concertul trebuie înregistrat; oameni ai străzii sunt aduși în sală pentru a înregistra concertul; dirijorul se accidentează; haos.

Haos rusesc.
În ciuda conspiraţiilor apărute de-a lungul timpului, moartea lui Stalin este foarte succintă și rapidă în acestfilm:  hemoragie cerebrală. Moartea adună laolaltă membrii Comitetului Central care au acum povara de a lua decizii cu privire la succesorul conducătorului lor. Observăm ușor cum faptele istorice se adaptează unui pur adevăr de actualitate: politică pe bune sau interese personale?

Oamenii lui de bază sunt dispuși să facă orice. Pentru ei înșiși. Comploturi, conspiraţii, falsitate și prostie, cât cuprinde. A, și să nu te aștepţi să se întâmple ce anticipezi. La un moment dat, chiar o să ai impresia că lucrurile s-au întâmplat așa cum le vezi în film. De-aia e o capodoperă!

Autenticitate.
Frica determină oamenii să se transforme. Frica manipulează oameni. Când frica dispare, personajele principale o iau razna la propriu. Membrii Comitetului Central devin o adunătură de copii râzgâiaţi: unii vor să se joace primii cu jucăriile, alţii habar nu au ce fac, se pârăsc între ei și se ceartă constant. Și da, toţi acești lideri sunt portretizaţi de unii dintre cei mai buni actori din branșă. Dacă tot îi prezint, hai să facem cunoștinţă și cu personajele principale!

Unul dintre preferaţii mei din toate timpurile, domnul Steve Buscemi îl interpretează pe Nikita Khrushchev, Prim Secretar al Partidului, un tip foarte deștept, calculat, amuzant, dar și ușor naiv, iar acest lucru îl pune în niște ipostaze neplăcute. Alături de Buscemi este Jeffrey Tambor, în pielea lui Georgy Malenkov, care în ciuda poziţiei sale de succesor principal, este o simplă marionetă dezorientată și un fel de drama queen a grupului. He knows nothing, Jon Snow!

Unul dintre cele mai vulcanice personaje este Lavrentiy Beria, interpretat de Simon Russell Beale. Beria este personajul care creează acele momente culminante ale filmului prin strategia foarte bine planificată și lăcomia pe care o posedă. Îi mai avem pe Jason Isaacs în rolul conducătorului armatei Georgy Zhukov, Michael Palin este protejatul lui Stalin, Vyacheslav Molotov, iar copiii lui Stalin sunt interpretaţi de Rupert Friend ca Vasily Stalin și Andrea Riseborough ca Svetlana Stalina.

Aș sta ore în șir să îţi povestesc despre acest film, dar aș vrea să descoperi chiar tu povestea. Îţi spun totuși unul dintre momentele mele preferate, care ilustrează perfect felul în care Stalin manipula Comitetul, în special prin dorinţa lui exagerată de a avea liste cu oameni care trebuiau omorâţi.

Cadrul ne poartă într-o încăpere unde Stalin și tovarășii lui sunt puși pe glume și distracţie. În timp ce colegii lui se tachinau cu diferite acuzaţii indecente, tontul de Malenkov întreabă de unul dintre dușmanii dictatorului, fără să își amintească că acesta fusese executat: I’m exhausted. I can't remember who is alive and who isn't.

Până și cei mai devotaţi oameni se temeau de puterea lui. Dar acest maiestuos dictator este lăsat pradă celui mai caraghios fir narativ pe care o să îl întâlnești la un film inspirat din istorie. Oameni mureau, Stalin se distra. Dacă Stalin se distra, oamenii de lângă el trăiau.

Îţi amintești niște momente din istorie predate în școala generală și la liceu, râzi de Partidul Comunist și, bonus, asculţi Mozart la începutul și finalul filmului. În opinia mea, este un film pe care o să îl pun în al meu top cele mai bune filme inspirate din istorie, alături de Inglorious Bastards.

Trailer "The Death of Stalin":

P.S. Apropo, am căutat și eu după film. Iannucci a ales un super-compozitor (Christopher Willis) pentru coloana sonoră. 

Vizionare plăcută!

Scris de Ioana Sabo

Fotografii: Getty Images