Interviu exclusiv. Michael Keaton lucrează la McDonald’s

Intrat de curând în cinematografe, „Fondatorul” spune povestea expansiunii mondiale a brandului McDonald’s, iar Michael Keaton îl joacă pe Ray Kroc, antreprenorul care a reușit să facă miliarde de dolari din ideea simplă de a vinde burgeri, cartofi prăjiţi și milkshake-uri oamenilor care se grăbesc. Așadar, o poveste despre viziune, competiţie, luptă, lipsă de scrupule, bani și putere, care se poate vedea și pe ecranele din România.

Ce te-a condus spre acest rol?
Am decis să fac filmul când mi-am dat seama că nu știam povestea lui Ray Kroc sau povestea companiei McDonald’s. Când crești, în special, în America, crezi că știi ce e cu McDonald’s. Au făcut multe restaurante, au devenit foarte populari și s-au extins și-n alte ţări. Dar asta nu e nici pe departe ceea ce e în realitate. Nu știam nici măcar că au existat fraţii McDonald. Așa că am citit scenariul și m-am băgat, pentru că John Lee Hancock este un regizor puternic și un povestitor de forţă. M-am gândit că filmul ăsta, care are un scenariu bun, în mâinile lui ar putea fi foarte bun.

Ce aspecte din poveste te-au surprins?
Povestea a fost pentru mine mult mai interesantă decât m-am gândit că o să fie, pentru că e despre piaţa liberă a antreprenoriatului și despre omul care a fost în spatele acestui brand, devenit global înainte ca lumea să aibă vreo idee despre branduri globale. A fost unul dintre primii oameni care s-au ocupat de branding și asta mi s-a părut foarte interesant.

Michael Keaton: A devenit celebru în 1988, cu rolul din Beetlejuice, de Tim Burton, pentru care a mai jucat și în Batman și Batman Returns. A câștigat un Glob de Aur și a fost nominalizat la Oscar pentru Birdman. Îl puteţi vedea și în Jackie Brown, Robocop, Need for Speed și Spotlight.

McDonald’s a venit destul de târziu în viaţa lui RayKroc.  A încercat multe lucruri înainte? 

Da, și a avut și un oarecare succes. Nu știu dacă ai văzut noul afiș al filmului. E cu mine stând sub un M mare, și scrie dedesubt „schimbă jocul, riscă, sparge regulile“ sau ceva de felul ăsta. Când l-am văzut, mi-am zis „mulţumesc, cred că îmi place asta“. Și m-am gândit „vai, dar nu se referă la mine, se referă la el“ (râde). Și apoi m-am gândit că, dacă amestecăm lucrurile, pe mine și pe el, sunt OK cu asta. A avut super case. A fost curajos și câteodată a avut succes și câteodată, nu, dar și-a încercat norocul. De fapt, îl admir pe tânărul plin de voinţă și omul muncitor care a fost Ray Kroc. Îl admir mult. A muncit neobosit, a avut o viziune și și-a urmat-o. Apoi a devenit altceva, ce nu prea admir, dar n-am niciun interes să nu spun adevărul. N-am niciun interes să spun „bine, sper ca publicul încă să mă iubească“. Dacă publicul mă iubește, bine, dacă nu, nu-s îngrijorat de asta.

Ai avut în scenariu tot ce trebuia să știi sau ţi-ai făcut propria ta documentare?
Și una, și cealaltă. De fapt, era totul în scenariu, dar chiar am vrut să știu cât de exactă e informaţia. Mi s-a spus că e destul de exactă. Apoi începi să afli alte lucruri, sunt oameni care-ţi spun „uite, mai e o chestie interesantă pe care am aflat-o“. Dintr-odată începi să capeţi tot mai multe informaţii. De pildă, una dintre replicile mele preferate din film – și asta spune multe despre mine însumi, cred – e când spune „dacă te-ai îneca, ţi-aș băga un furtun pe gât“. Un prieten de-al meu folosea expresia asta și, când i-am zis că fac filmul ăsta, mi-a mărturisit că sunt cuvinte împrumutate de la Ray Kroc. Deci n-a scris-o un scriitor, asta m-a făcut să-mi placă replica și mai tare.

După Birdman ai spus că nu sunt în piaţă multe roluri interesante. S-a schimbat ceva acum?
Tot nu văd multe lucruri interesante. Și alţi actori o să spună asta. Primești chestii și zici „asta nu mă interesează“. Adică, cum să te intereseze? „O, simt că îmi place regizorul, deci ar fi interesant să fac asta.“ Sau iau filmul pe care-l fac acum, American Assassin – nu e că e așa de fascinant, dar m-am gândit „nu l-am jucat niciodată tipul ăsta de personaj pe ecran“. Chiar dacă a trebuit rescris puţin, m-am gândit „n-am făcut asta, așa că o fac acum“.

„Fondatorul” este o dramă despre povestea adevărată a nonconformistului antreprenor american Ray Kroc – un agent de vânzări din Illinois, care a transformat McDonald’s-ul dintr-un mic stand cu hamburgeri într-un imperiu global, cu peste 35.000 de locaţii în toată lumea. Filmul „The Founder / Fondatorul” este distribuit de Forum Film România şi a avut premiera pe 27 ianuarie 2017.

Chiar a inventat McDonald’s un alt fel de a mânca?
Da. Te duceai într-un loc și stăteai jos și cineva îţi aducea totul. Chiar la drive-in era un sistem în care venea un tip cu comanda ta. El a zis acum sunt mobil, pot face ce vreau cu mâncarea. Pot să o arunc, să o mănânc pe o bancă, o pot pune în mașină ca să o duc acasă și nu trebuie să spăl tacâmuri. Sună simplu, dar a fost o chestie ingenioasă. Fraţii McDonald tot ziceau „Tăiem costurile, tăiem costurile, tăiem costurile. O să vă dăm mâncare pentru care n-aveţi nevoie de tacâmuri. Iei un șerveţel și-ai rezolvat. Șerveţelul la gunoi și te miști mai departe.“ Și-acum ne întoarcem la felul în care trăim acum.

Te-ai gândit la propria ta relaţie cu mâncarea? 

Am zis asta cu ani în urmă, „dom’le, omul care se prinde cum stă treaba cu mâncarea sănătoasă și o pune în supermarketuri o să aibă foarte mare succes.“ Pentru că eu mănânc sănătos. Dar asta a fost întotdeauna prea scump pentru omul obișnuit. Sunt implicat în campanii de mediu și, acum niște ani, am fost la un marș la care deciseseră să facă un actor purtător de cuvânt al problemei. Și nu era un tip de-ăla, ca prietenii mei Mark Ruffalo sau Leo DiCaprio, care chiar știu despre mediul înconjurător. Nu, tipul ăsta, să-l ajute Dumnezeu, s-a ridicat și a început: „O să cerem ca toate merele să fie crescute organic!“ Eu eram de multă vreme interesat de subiect și m-am dus la el, că e de treabă, și i-am zis: „Frate, omul obișnuit o să plătească de patru ori mai mult un măr, dacă mărul e organic. Eu pot face asta, tu poţi face asta, dar omul de rând nu poate.“ Acum s-au mai apropiat preţurile, n-am crezut că se va întâmpla asta, n-am crezut că o să văd un fast-food ca Chipotle (n. trad. lanţ de fast-food-uri cu mâncare mexicană care folosește produse mai bune ca fast-food-urile obișnuite). Sunt două sau trei în America, dacă te uiţi cum fac mâncarea, e bună și rapidă. N-am crezut că o să se întâmple asta așa de repede.

AFLAȚI PROGRAMUL DE DIFUZARE A FILMULUI ÎN CINEMATOGRAFE

Îl știai pe regizor înainte de acest proiect? Ce te-a făcut să lucrezi cu el?
L-am întâlnit o dată, foarte scurt, în barul unui restaurant unde așteptam amândoi niște mâncare. Acum am devenit prieteni buni. Chiar îmi place de el. După muncă, când puteam, ne duceam într-un restaurant din Atlanta, orașul în care filmam, stăteam la bar cu o băutură și mâncam împreună. E un povestitor grozav, care crede în poveste și-n intrigă și în felul în care o poveste se dezvoltă și așa și regizează „uite, asta-i povestea pe care vreau să o spun, și așa o să o spun.“ Și așa ne mișcăm. Îmi place mult de el.

John Lee Hancock Jr. (stânga):  Născut în 1956, este scenarist, producător și regizor american, cunoscut mai ales pentru The Rookie (2002), The Blind Side (2009), Saving Mr. Banks (2013) și The Founder (2016).

AFLAȚI PROGRAMUL DE DIFUZARE A FILMULUI ÎN CINEMATOGRAFE