Faces Places

Aș putea spune că este unul dintre cele mai personale documentare pe care le-am văzut. Puritatea emoţională a lui Agnès Varda, ajunsă la vârsta de 90 de ani, te face să zâmbești pe tot parcursul filmului și te poartă într-o călătorie care definește bucuria.

Faimoasa cineastă franceză se îmbarcă într-o călătorie cu prietenul ei, nu demult întâlnit, JR, de doar 35 de ani. Galeria lui JR este strada, devenind cunoscut prin numeroase proiecte de expunere a fotografiilor gigant în stradă, precum proiectul Inside Out. 

Printr-o perspectivă și viziune inconfundabile și o tehnică aparte, JR reinventează muralul prin fotografie și imprimare pe clădiri. Compatibilitatea dintre cei doi conturează o prietenie frumoasă, în care are loc un schimb de experienţă, de emoţie, de trăiri. Cei doi călătoresc în camioneta lui JR, transformată într-un studio foto pe 4 roţi, prin diferite sate din Franţa. 

Filmul nu prezintă doar interacţiunea celor doi artiști cu localnicii, ci și conversaţiile amuzante, tachinările dintre cei doi, care nu au cum să nu te amuze și să te facă să te simţi tânăr și fericit. Trebuie să recunosc că pe mine, una, m-a influenţat tare mult și mi-am ridicat niște semne de întrebare cu privire la anumite aspecte din viaţa mea. 

Există o simplitate și o sinceritate aparte în conversaţia și relaţia dintre cei doi. Două lumi opuse se întâlnesc într-un univers în care valorile comune sunt aduse de apartenenţa la artă, însă pe parcurs aceștia descoperă și mai multe asemănări. Mai bine spus, se descoperă și redescoperă. Look-ul simpatic Agnès Varda: tunsoare tip castron, cu două nuanţe, statură mică; total opus look-ului lui JR: înalt, purtând mereu haine de nuanţe închise, ochelarii de soare nelipsiţi.

În fiecare sătuc, Agnes și JR reușesc să descopere diferite povești, care mai de care. Fie că vorbim despre indivizi sau cupluri, de grupuri de muncitori sau întreg satul, aceștia reușesc să transpună pe pereţii caselor, pe camioane, pe clădiri etc. diferite poze și colaje imense cu chipurile oamenilor care aparţin acelor locuri. De acolo, Visages Villages sau Faces Places. 

Agnès este calmă, atentă la detalii, foarte concentrată pe a afla cât mai multe lucruri, reușind în paralel să îi ofere diferite lecţii lui JR. Iar artistul este mai mult concentrat pe a-i oferi pe parcurs diferite forme de mulţumire, pentru toată inspiraţia pe care i-o oferă, dar totodată reușește să aducă la viaţă locurile în care se află, prin minunatele colaje. 

Co-regia celor doi îmbină atât influenţele celebrei regizoare, cât și adaosul modern al tânărului artist. Prin spontaneitatea proiectelor se marchează punctele din această călătorie în fiecare dintre cei doi își explorează curiozitatea și creează un joc presărat cu multe momente frumoase și amuzante, cu lecţii de viaţă.

Ceea ce oferă totuși o notă melancolică acestui documentar este conștientizarea: trecerea timpului. Iubirea, p r i e t e n i a , s i n c e r i t a t e a , dorinţe, reușite, pierderi. Există diferite cadre, după fiecare călătorie a celor doi, în care sunt surprinși fie privind către orizont, fie dintr-o parte (ceea ce cred eu că scoate și mai mult în evidenţă diferenţa de aspect, foarte comică, dintre cei doi). Dialogul se axează pe o recapitulare, pe amintiri.

Spre exemplu, faptul că JR poartă constant ochelari o face pe Agnes să își amintească de bunul ei prieten Jean-Luc Godard, pe care, de altfel, cei doi încearcă să îl viziteze, dar fără succes. Acest lucru o întristează pe Agnès, dar, din nou, în ciuda faptului că timpul nu a păstrat acea prietenie, JR este acum în viaţa ei pentru a-i fi alături și pentru a-i aminti că timpul este irelevant pentru o persoană creativă și onestă ca ea.

Din nou, spontaneitatea, cadrele alerte, coloana sonoră veselă – o fuziune incredibilă care se desprinde de un scenariu pretenţios de documentar, care doboară barierele de constrângere ale societăţii, ale captivităţii emoţionale în care trăim, ale claustrofobiei societăţii din ziua de astăzi, printr-un umor inconfundabil, seninătate, prietenie.

Vrei să vezi filme noi în București? Hai pe Șapte Seri! 

de Ioana Sabo