Cinema, mon amour

Lansarea în cinema a documentarului românesc Cinema, mon amour vine într-o perioadă nefastă pentru distribuţia de film in București, unde mai toate cinematografele (și nu mă refer la sălile din mall-uri) sunt ferecate, confiscate sau cumpărate, pentru te miri ce motiv întemeiat au ba, interes sau buzunar. Înainte de 1989, în România, existau peste 400 de cinematografe, toate deţinute de compania România Film. Azi au rămas mai puţin de 30. 

Salvaţi Marele Ecran, campania de sensibilizare a dezastrului din reţeaua de săli de cinema, iniţiată în 2014, a condus la o sumă de date despre sălile împrăștiate peste tot în ţară, de fotografii, statistici, oameni și poveștile lor legate de cinematografele de care au avut grijă ani buni. Dintre toate acestea, povestea lui Victor Purice, administratorul singurului cinematograf funcţional din Piatra Neamţ, a ieșit la suprafaţă și a ajuns povestea documentată cinematografic de Alexandru Belc. Filmul lui Belc este despre îndârjirea de a rămâne în cinema ca în propria casă, de a-ţi salva, în definitiv, identitatea, rostul și demnitatea.

Victor Purice nu se alătură familiei care ia drumul Italiei, ci rămâne să mai facă câte o proiecţie copiilor sau tinerilor cam reticenţi, să mai cârpăcească și să vopsească pe ici, pe colo, să aibă grijă de angajatele Cornelia și Lorena, devotate ajutoare, să mai găsească o soluţie pentru încălzirea sălii sau să plece până în Germania să vadă cum e și la alţii, cu speranţa că niște scaune la mâna a doua vor ajunge în iubita lui sală din Piatra. Cabina de proiecţie, atelierul din spate, casa de bilete păstrează amintirile vremurilor cele bune de la începuturile carierei lui Purice, în anii ’70, sau mai recente, „când am proiectat Titanic, am avut 907 spectatori aici. Am făcut atunci cei mai mulţi bani”, după cum chiar el spune. Sălile de cinema nu vor deveni piese de muzeu atâta vreme cât oamenii adunaţi laolaltă în faţa unui film pot genera și pot fi petrecuţi, totodată, de un flux de energii care să conţină și să stârnească ceva mai multe emoţii și gânduri decât fereastra mică din colţul calculatorului în care vedem filme cu privirea.

Autorii filmului
Alexandru Belc a scris filmul împreună cu Tudor Giurgiu și Ilinca Micu și este despre un gest social și cultural aproape pierdut, din vremea în care filmul văzut la cinema deţinea un loc important în viaţa oamenilor. 

Salvaţi marele ecran, proiectul care luptă pentru săli de cinema 

www.salvatimareleecran.ro este o platformă online interactivă, o cartografiere a tuturor sălilor de cinematograf din reţeaua cinematografelor aflate în proprietatea statului. Cinematografele fac parte din patrimoniul cultural al ţării și trebuie protejate.

Aflaţi programul de difuzare a filmului în cinematografe aici.