Cărți de luat lumea-n cap

Metroul e aglomerat. E ora 18, tu te întorci de la jobul tău 9-17. Pun intended. E cald, cineva a deschis geamul, dar altcineva s-a plâns de curent, așa că au ajuns la un compromis și geamul este acum închis. Noroc cu căștile și playlistul cu oldies de vară. Knopfler îți trimite cărți poștale din Paraguay. Chris Rea îți spune să-l duci înapoi în locul pe care-l știe, pe plajă. Apar și Led Zeppelin, te-ndeamnă să hoinărești. 

Te uiți în jur; nu ești nici în Paraguay, nici pe plajă, nici hoinar. Și nici n-ai cum, îți spui, ai responsabilități, ar trebui să economisești, zilele de concediu sunt numărate, ratele la casă nu se plătesc singure și e atât de greu să te sincronizezi cu gașca de prieteni. Te gândești la toți oamenii care și-au luat sabatic, la cei care sunt freelanceri și cutreieră lumea, la cei care s-au mutat, cu cățel, cu purcel, din loc în loc. Și-ți vine să lovești drumul, Jack, nu te minți că nu-i așa. Poate că n-ai face-o neapărat, poate că nu-ți dorești, poate că nu visezi la asta ca la o decizie definitivă, ca la un mod de viață. Dar măcar o vacanță ți-ar prinde bine. Și mai ai puțin de tras la jug până la concediul deja planificat. Cum să faci să “Ramble on” între timp? Poate cu o muzică, poate cu un film, poate cu o carte care să te inspire. Și să te ducă undeva. Cum, n-ai încă o listă cu lecturi de luat lumea-n cap? Avem noi una. De-a gata. Caldă, evergreen, numai bună să te inspire:

Lovește drumul, Jack și întoarce-te doar după ce termini de citit!

De veghe în lanul de secară 

J. D. Salinger 

Poate că asta nu e călătoria pe care ți-o dorești, dar e călătoria de care ai nevoie. Sigur că tânărul Holden Caulfield nu bate lumea-ntreagă, dar la 16 ani nu-i de colo să hoinărești prin State, nu, nici măcar dacă ești de-acolo. Sigur că aici e vorba mai mult despre o călătorie inițiatică, despre explorarea posibilităților, despre dat în bară și despre dat în stambă. Despre experiențe și căutarea propriului drum. Dar nu poți spune că e o lectură cu erou static sau imobil. Poate că ai mai citit-o. La urma urmei, Time Magazine a numit-o cel mai bun roman de la 1923 încoace. Recitește-o, o vei privi cu alți ochi. De fapt, eu cred că e genul de poveste al cărei sens se poate schimba de mai multe ori într-o viață și care-ți poate dezvălui noi tâlcuri de fiecare dată.

Călătorii cu Charley: în căutarea Americii 

John Steinbeck 

Dacă te gândești la Steinbeck, primele titluri care-ți vin în minte sunt Oameni și șoareci, Fructele mâniei, La răsărit de Eden, Iarna vrajbei noastre. De fapt, Călătorii cu Charley: în căutarea Americii e o lectură nu neapărat subapreciată, dar cu siguranță deloc populară. Cu toate astea, e una dintre cele mai drăguțe cărți care abordează călătoriile. E o carte autobiografică, o poveste a călătoriei de peste 16.000 km pe care autorul a făcut-o de-a lungul Americii, alături de câinele lui poodle, Charley. Te va înduioșa legătura celor doi, în feluri în care pisicile de pe internet nu reușesc să o facă. Trebuie să recunosc, dacă întâmplarea face să fi avut un poodle pe nume Charlie, gradul de empatie și dragul pentru această carte pot căpăta dimensiuni colosale. Dar îți va plăcea și dacă ai un hamster Gogu sau dacă ești alergic.

Pe drum 

Jack Kerouac 

Rămânem la Statele Unite, dar călătorim în continuare, în lung și-n lat, sub cerul plin de stele, sub zbor de vulturi, sub nori de cultură beat. Pentru că dacă numărăm 5 sau 5.000 de perle ale acestui curent, Pe drum se află pe ambele liste. E unul dintre romanele alea care chiar te fac să pleci în lumea largă, care te fac să nu-ți mai fie teamă, care te determină să vrei să te descotorosești de tot ce ai trăit până acum și să-ți croiești propriul drum, care-ncepe de-aici și duce până unde nu vezi cu ochii. Da-i pinteni, călătorule, lasă-l să te ducă. Nu știu dacă e magia detașării, fascinația experimentelor sau frumusețea și naturalețea descrierilor lui Kerouac, dar cartea asta te plimbă ea, dacă tu n-ai curaj. O călătorie cu jazz, poezie și substanțe, să zicem, interzise; pe un traseu cu personalități din muzica și literatura perioadei beat; din nou, autobiografică și totodată un manifest pentru libertate, pentru încercare, pentru iresponsabilizare. O gură de aer încă motivațională, deși au trecut peste 60 de ani de când a văzut pentru întâia oară lumina tiparului.

Walden sau viața în pădure 

Henry David Thoreau 

Când mi-a fost recomandată, mi s-a semnalat că varianta originală, scrisă-ntr-o engleză de la 1850, poate fi ușor dificilă din cauza arhaismelor. M-am încăpățânat să n-o caut în română și trebuie să recunosc că nu regret nimic. O dată, că nu-i tocmai indescifrabilă. Apoi, pentru că o carte citită în limba în care a fost scrisă are alte valențe și nuanțe decât orice traducere, oricât de bună. Oricum, indiferent de varianta pe care-o alegi, trebuie să fii pregătit pentru profunzimea filosofiei lui Thoreau, care a decis să se mute o perioadă într-o pădure, lângă heleșteul Walden și să trăiască cu minimul necesar. Să muncească doar pentru a-și acoperi nevoile de bază, să își construiască singur, să mănânce doar cât are nevoie, să renunțe la confortul obișnuit în favoarea libertății, a lipsei unui loc de muncă stabil, a satisfacției de a-și procura hrana și adăpostul în feluri demodate, dar încă posibile. Poate te-ai săturat de oraș, de aglomerație, de nevoi inventate precum purtarea unei alte ținute în fiecare zi, de făcut tot felul de compromisuri pentru a-ți putea permite lucruri pe care nu ți le dorești și de care nu ai nevoie. Poate visezi la un trai minimalist. Sau poate-ți faci griji că nu-ți vei mai putea plăti ratele, chiria și facturile. Sau poate că doar îți face plăcere să citești despre oameni care au avut curajul să fie altfel, chiar și pentru o perioadă limitată de timp. Nici nu contează în care context te regăsești, Walden este o carte care te poate inspira în mai multe direcții.

Orașul fetelor 

Elizabeth Gilbert 

De la autoarea bestsellerurilor Mănâncă, roagă-te, iubește și Semnătura tuturor lucrurilor, un roman delicios despre glamour, sex și aventură, despre o tânără care descoperă că pentru a fi om bun nu este neapărat nevoie să fii fată cuminte. Elizabeth Gilbert se întoarce la ficțiune cu o poveste de dragoste aparte, pe fundalul lumii teatrului newyorkez din anii ’40, spusă într-un ritm alert, din perspectiva unei femei mai în vârstă care privește în urmă la propria tinerețe cu un amestec de bucurie și regret.

„Elizabeth Gilbert este o povestitoare extraordinară“ - The New York Times

„Ambițios, extrem de îndrăzneț“ - The Guardian 

„Un roman deopotrivă amuzant, dur și incandescent“ - The New Yorker

În sălbăticie 

Jon Krakauer 

Finalul nefericit nu te va face neapărat să-ți iei lumea-n cap în exact același fel ca eroul lui Krakauer, dar îți va atrage atenția asupra greșelilor pe care le-a făcut Cristopher McCandless. Te va încuraja să îți urmezi visul, chiar dacă nu include pe nimeni altcineva. Îți va da speranțe că te poți descurca în orice situație, oricât de dificilă. Îți va confirma că în ADN-ul tău curg încă amintirile strămoșilor vânători-culegători și că poți face și asta, la nevoie. Te va face să te simți puternic, potent, capabil. Nici nu contează că lipsește happy end-ul, nu poți spune despre această carte că e altceva decât inspirație. Las-o să te plimbe, să te pună-n pericol, să-ți facă adrenalina să pulseze cu spor, las-o să te acapareze. Plimb-o cu metroul și arată-i și tu jungla urbană, schimbul de experiență nu poate fi decât benefic. Și-apoi vezi și filmul cu același titlu, Into the Wild și lasă-l și pe Eddie Vedder să îți confirme temerile cu Society sau să te-ncurajeze cu No Ceiling. Și-apoi potolește-ți setea cu un weekend cu cortul, cu o sesiune de urban camping, cu un somn în hamac sau cu o experiență sălbatică și periculoasă. Vei avea deja tot curajul din lume să faci asta.

Savurate în metrou, tramvai, troleu, autobuz sau tren, cărțile astea te pot face să visezi. Fir-ar, dacă găsești o variantă audio bună, te poți bucura de ele chiar și în mașină sau pe bicicleta eliptică de la sala de fitness. Vei descoperi cu încântare că o călătorie nu se măsoară în kilometri sau în ore. Că te poți plimba fără să te deplasezi și că poți vedea fără să fii prezent. Că n-ai nevoie de mai mult timp, ci doar de mai multă lectură. Plăcută să fie!

De Sînziana Pătru