Vara cu Jimi Hendrix, toamna cu Miles Davis

Denis Roabeș e un tip de 28 de ani din Republica Moldova. E șaten, cu ochi albaștri și dinţi extrem de albi și drepţi. Îi place să poarte și teniși, și papion. Lumea îl cunoaște prin muzica lui, semnată cu brandul The Motans. Printre lucrurile lui dragi se regăsesc agenda în care scrie versuri și chitara.

Denis a pus mâna pe o chitară pe la 16 ani, când intra la Colegiul de Transporturi din Chișinău. Era o chitară veche, dezacordată, rămasă de la tatăl său, la care a cântat câţiva ani. Își amintește că era bună pentru puţinele acorduri pe care știa să le cânte pe atunci. Apoi, pe la 20, a strâns bani, și-a cumpărat o chitară normală și s-a înscris la o școală de muzică, unde a făcut cursuri timp de un an. În final, a devenit самоучка, adică autodidact: făcea ceea ce vedea pe internet sau pe la alţii care deja cântau bine.

Cântatul la chitară a început ca un hobby, Denis lucra în vânzări și marketing. Asta până acum doi ani și ceva, când a schiţat câteva piese și le-a arătat unor prieteni. Feedback-ul primit a fost unul pozitiv, toată lumea îi zice cât de tari sunt piesele lui. La început le cânta în bucătărie, la o narghilea și un pahar cu vin. Prietenii sunt cei care l-au îndrumat să facă ceva mai mult cu asta. El i-a ascultat.

„Tu ești refrenul, iar eu te cânt“

A mers într-un studio destul de rudimentar, unde a înregistrat piesa „Tu“. Altfel spus, a înregistrat- o în subsolul unei case de cultură, cu un microfon de 150 de euro. „Am tras o dată și aia a fost“.

Crede că experienţa din marketing și vânzări l-a ajutat să creeze conceptul The Motans, despre care spune că a devenit un brand. Știa că trebuie să vină cu ceva mai neobișnuit. Numele l-a ales pe bază de vis. Visa mereu feline și și-a zis că ar trebui să facă realitate din asta. Când a început să scrie și să verbalizeze numele, pisicile au fugit din subconștientul lui. A făcut canalul de pe YouTube, a postat acolo piesa „Tu“ și, la început, impactul a fost moderat, însă reacţiile celor care au ascultat au fost mult peste așteptările lui. A început să primească mesaje pozitive, încurajări. Vizualizările nu s-au oprit. Așa a hotărât să mai posteze încă o piesă.

Își scrie el versurile și le editează singur până în momentul în care e sigur că sunt ceea ce trebuie. Crede că e mult mai greu să faci o piesă happy, dar care să fie în același timp adevărată. Asta pentru că atunci când te simţi bine, vrei să trăiești acel moment la maximum și nu mai ai timp să te gândești la creaţie. 

„Când te simţi bine și ești fericit, viaţa ta însăși este o artă. Atunci când ești trist, vrei să te descarci și aici arta, în cazul meu muzica, e ca un psiholog. Iau chitara în mână și ăsta e psihologul meu, care mă ascultă și cântă acolo împreună cu mine.“ A doua piesă, „Jumătate stai“, a înregistrat-o într-un apartament. Denis zâmbește, ca și cum urcatul unui etaj, dintr-un subsol într-un apartament, a fost prima urcare importantă din cariera lui. 

Încrederea i-a crescut și mai mult când, după postarea celei de-a doua piese, vizualizările s-au dublat, la fel și numărul fanilor. Denis spune că asta s-a întâmplat și din cauza perseverenţei, fanii au văzut că nu e vorba de o formaţie care postează o piesă, piesa devine hit, hitul se stinge, iar trupa dispare. Pe atunci, Denis făcea totul, de la scris la cântat și înregistrat cu toate chitarele, și era singurul membru al trupei, care azi e formată din patru băieţi: Denis Roabeș (voce și chitară), Ali Said (tobe), Damian Rusu (chitară), Matei Căpitanu (bass).

„Vara cu Jimi Hendrix, toamna cu Miles Davis“

În august 2016 a lansat piesa „Versus“, înregistrată într-un garaj. Trecuse deja un an de când nu mai lucra și banii puși deoparte se terminau. Când a ieșit din marketing și vânzări, se gândea să plece din ţară. Pe lista lui de opţiuni erau două ţări: „Anglia, pentru că sunt posibilităţi foarte mari, și Spania, pentru că e o viaţă foarte frumoasă acolo. Dacă ești capabil să fii fericit și să îţi trăiești viaţa din plin, Spania e cea mai potrivită ţară pentru chestia asta“. De fapt, s-a mutat din ţară. A venit la București. 

BRomania, unul dintre cei mai populari vloggeri din România, de la Agenţia Global Influencers, a ascultat piesa „Versus“ și i-a plăcut atât de mult, încât l-a contactat pe Denis, cu o ofertă: să îl pună în contact cu Lucian Ștefan, A&R și Managing Partner Global Records, pentru o posibilă colaborare cu agenţia. Denis s-a gândit că o mână de ajutor nu strică, dar nici nu s-a repezit să vină la București. A vrut să termine ceea ce avea în lucru, și anume următoarea lui piesă: „Ctrl Alt Delete“, o altă melodie destul de personală, despre viaţa în Moldova.

BRomania l-a căutat din nou și au vorbit pe Skype. Tot pe Skype a vorbit și cu Lucian. „Ne-am înţeles că o să lucrăm împreună. Peste două zile eram la București.“ Orice bravo a contat la început, iar mesajul de la BRomania a fost un fel de bravo scris cu caps. Și ce a mai contat e că cei mai mulţi oameni i-au spus că e blană ceea ce face și l-au încurajat să meargă mai departe. Și-a zis „What if. Nu am ce pierde.“ Și a încercat. 

„În cazul în care vrei succes, e nevoie de foarte multă muncă, e un drum nu tocmai cel mai scurt și nu tocmai cel mai ușor. Dar trebuie să rămâi acolo: cool and strong.“ 

Așa, în octombrie 2016, a început toată nebunia. În București a filmat clipul pentru piesa „Versus“ și a făcut o strategie pentru perioada următoare. În decembrie 2016 era deja mutat cu totul în capitală. Denis spune că aici simte că lucrurile se mișcă într-adevăr. Și o fac chiar și cu viteză. „În comparaţie cu piaţa muzicală pe care o vedeam acasă, cea de aici există.“

Denis subliniază faptul că în Republica Moldova sunt radiouri și televiziuni care îi promovează pe artiștii din republică, lucru pe care el îl apreciază foarte mult. De fiecare dată când merge acasă și dă drumul la radio, aude multe melodii locale. „Industria muzicală e foarte solidară, dar din păcate, social vorbind, nu sunt foarte multe posibilităţi pentru artiști. Remunerarea în ceea ce privește drepturile de autor nu e foarte OK acolo. Iar piaţa este destul de micuţă.“

Spune că unul dintre momentele-cheie e cel în care a realizat că trebuie să facă ceva, nu doar să viseze. „Diferenţa dintre un vis și niște scopuri e că visul e ceva abstract, iar un scop conţine în el obiective și niște pași pe care trebuie să îi urmezi. În fiecare zi trebuie să lucrezi pentru a-ţi atinge scopul ăla. Visul poate să rămână vis până la moarte.“

Denis crede că idealurile sunt foarte importante. Dar spune că trebuie să îţi setezi niște idealuri foarte înalte, care, de preferat, să fie imposibil de atins. „Atunci când ai atins un ideal, trebuie să îţi faci imediat un alt ideal.“ Cu fiecare melodie, videoclip și concert își desenează un nou ideal. Are grijă să nu se plafoneze și să nu se piardă în părerile oamenilor despre muzica lui. „Trebuie să rămâi tu“, spune Denis.

Dar a văzut și că pentru un artist e foarte greu, după ce ajunge popular, să nu se piardă pe el, să nu își piardă rădăcina. Când se simte în pericol, apelează la prieteni sau merge acasă. „Mama e casa mea.“ Apoi, când nu e nici casa și nu sunt nici prietenii, mai primește și câte „o găleată cu apă rece“.

Urmăriți piesa Versus:

De Andrada Lăutaru
Foto: Matei Buță