Sorana Cîrstea: 15 - LOVE

"Andre Agassi, idolul copilăriei mele, spunea că tenisul folosește limbajul vieţii. Avantaj, serviciu, greșeală, pauză, iubire (love). Principalele elemente ale tenisului sunt cele ale vieţii de fiecare zi, pentru că fiecare meci este o viaţă în miniatură."

Deși are doar 27 ani, luptele duse pe teren au maturizat-o, au modelat-o și au făcut-o să privească lumea cu alţi ochi. A crescut cu Steffi Graf și Andre Agassi și își aduce aminte cu nostalgie de prima ciocolată cumpărată cu banii câștigaţi din tenis. Consideră că plăcerea de a juca este esenţială și că puterea de sacrificiu trebuie să se bazeze pe pasiune. În cele ce urmează, te invit s-o descoperi pe Sorana, fata modestă, deschisă și foarte veselă.

Care este primul lucru pe care îl faci când te trezești?
Având în vedere că de fiecare dată sunt în alt colţ de lume, verific Whatsapp-ul, pentru că mereu se ivesc tot felul de probleme organizatorice. Trebuie să știu dacă a apărut vreo urgenţă și ce trebuie să fac în ziua respectivă.

Ce muzică asculţi înainte de un meci?
În general, cam cu 45 de minute înainte de un meci, ascult hip-hop sau ceva cu multă dinamică, care să mă bage într-un ritm de competiţie, într-un spirit de luptă.

Ai o poreclă?
Sori. Toată lumea mă strigă Sori.

Care e mâncarea ta preferată? E ceva la care nu poţi renunţa?
Sunt fan sushi, aș putea să mănânc dimineaţa, prânz și seara. La turneele din Asia sunt cea mai fericită, pentru că la micul dejun au sushi. Și când vreau să mă răsfăţ, mănânc sushi.

Care a fost cea mai interesantă interacţiune pe care ai avut-o cu un fan?
Au fost mai multe, dar cele mai emoţionante sunt acelea când oamenii vin și îţi spun că le-ai schimbat viaţa, că datorită ţie s-au apucat de tenis sau pur și simplu că i-ai motivat în anumite discipline. Pentru mine asta este cel mai emoţionant, să știi că prin munca ta reușești să motivezi și alţi oameni.

Îţi place îngheţata?
Daaa. Este desertul meu favorit, my guilty pleasure. Încă de când eram mică. Tata are o afacere cu îngheţată și ţin minte că mă duceam cu cornetul și îmi puneam singură de la mașină, iar asta mi se părea paradis. Tata avea cel mai tare job din lume!

Când ţi-ai dat seama că ai talent și ţi-ai spus "Hmm… sunt chiar bună la asta"?
Din primul moment când am început tenisul, ai mei m-au îndrumat în ideea să fac performanţă, a avut tata un vis sau probabil a fost o frustrare că el nu a putut să facă sport și și-a dorit să trăiască acest vis prin mine. La 2-3 ani nu auzeam povești cu Scufiţa Roșie sau Albă ca Zăpada, în schimb erau povești cu Steffi Graf, Agassi și cu alţi jucători de pe vremea aceea. De la început, de când aveam 4 ani, am avut în cap ideea că eu o să fiu ca Steffi Graf, ea fiind idolul meu.

Îţi aduci aminte de primul tău meci?
Primul meu meci l-am pierdut cu 12-0 și am primit un cec de 5.000 de lei pentru cea mai tânără jucătoare, era în ’94. Și acum am plicul, este acasă. Mi-aduc aminte că eram atât de fericită și mă simţeam atât de independentă pentru că îmi puteam cumpăra singură ciocolată și îngheţată (râde). Ușor-ușor au început să se lege lucrurile, am început să câștig turnee, am fost numărul 1 la 10 ani, la 12 ani, la 14 ani.

Cât de mult contează talentul și cât munca, antrenamentul?
Eu consider că munca este primordială, dar pentru a face pasul de la un jucător bun la unul foarte bun ai nevoie și de talent. În ziua de azi, când jocul a devenit atât de fizic, 20% talent, 80% muncă. Acum totul este foarte bine structurat, toată lumea are tactică, știe ce joacă adversarul, ne cunoaștem foarte bine. Prin muncă poţi ajunge departe, însă doar prin talent, nu. Și sunt foarte multe exemple în acest sens.

Cât de important este să-ţi menţii plăcerea de a juca, să nu te gândești la cifre, până unde o să ajungi într-un turneu, și doar să ieși pe teren și să enjoy the day?
Este esenţial. De fiecare dată când intru pe teren reușesc să mă bucur de moment, de faptul că joc tenis. Când intervin acești factori din afară și începi să gândești prea mult, cel puţin în cazul meu, „reușesc” să îmi scadă nivelul. Chiar dacă în timp apare rutina, consider că pentru orice ai face în viaţă trebuie să simţi puţină plăcere ca să te poţi sacrifica pentru acel lucru.

De Cristian Niculae

Foto: Matei Buță

Make-up: Adina Vlad

Hairstyle: George Negrișan