Smiley vs. Andrei

E simplu, ai putea spune, să trăiești în pielea unui artist care are totul. Dar nu e totul atât de simplu, nici măcar pentru el. Lucrurile care îl definesc se află dincolo de imaginea de artist și de producător de succes, dincolo de imaginea de mentor.

El este Smiley și, cu siguranță, l-ai văzut zâmbind încă de când era front-man în trupa Simplu. Eu nu aș putea să uit niciodată pasiunea cu care dansam pe melodiile lor și cât de tare îi cântam versurile. La fel cum nu pot uita nici momentele în care am descoperit că el e în spatele unora dintre artiștii mei preferați din țară. Mereu mi-am dorit să aflu ce se află în spatele poveștii lui, cum jonglează cu viața lui Andrei și cea a artistului Smiley. Dacă este un versus sau un duo.

De câte ori pe zi zâmbești? 

N-am numărat, dar de multe ori. Și mai și râd. N-am cum altfel!

Eu nu mi-am dorit niciodată să fiu front-man. M-am văzut mereu ca omul din spatele scenei, cel care scrie și compune muzica. Am avut această pasiune de când eram mic. Doar muzică am făcut. Dormeam în studio. Îmi desenam traseul în minte, fix ceea ce am ajuns să fac mai târziu: Ha Ha Ha Production. Vedeam industria din postura unui neinițiat. Nu știam subtilitățile sale, iar acum învăț în fiecare zi câte ceva nou. Asta pentru că tehnologia a făcut ca industria să fie mai complexă, cu toate că nu era deloc simplă.

Însă în ciuda faptului că nu era simplă, cred că ambii au știut că muzica îi va ajuta să treacă de orice obstacol pentru ca acel traseu să fie parcurs și în realitate. Un om visător și optimist pășește pe scenă.

Să zicem că în fața ta se află toți artiștii din România. Cum se prezintă Smiley, ca artist, cum e îmbrăcat, ce melodie cântă, la ce se gândește? 

Cred că depinde și de motivul pentru care ne-am strâns acolo (râde). Pot să cânt în egală măsură Domnu’ Smiley sau Confesiune. Sunt îmbrăcat ca de obicei, cu ce îmi concepe Irina Voinea, stilistul meu. Important este scopul acestei reuniuni. Când sunt pe scenă, singura mea preocupare este interacțiunea cu publicul. Să-i simt, să-i anticipez reacțiile, să potențez niște momente, pentru că fiecare public reacționează diferit.

Este o muncă de echipă de fiecare dată când se produce un hit. Este o muncă continuă, un fin mecanism psihologic.

Ești unul dintre cei mai influenți artiști. Totodată, ai ajutat mulți alți oameni să se poziționeze acolo unde merită. Cum privești tu lucrurile astea, din perspectiva ta? 

Sunt bucuros, mândru de ei și de mine, de capacitatea noastră de a lucra și crea lucruri împreună. Am spus întotdeauna că este un efort colectiv. Este o muncă de echipă de fiecare dată când se produce un hit. Este o muncă continuă, un fin mecanism psihologic, de fapt. Să ajungi să cunoști artistul și să îl ajuți să-și atingă potențialul după ce ai stabilit împreună cu el un traseu muzical, un tip de compoziție.

Care e cea mai mare frică a ta acum? Ce simți că nu e suficient? 

În general, nu am frici. Știu că orice piesă poate deveni un hit, fie că este a mea sau a altora. Important este să nu te oprești sau, mai rău, să cazi. Nu este o rețetă. Sunt variabile pentru ca o piesă să devină hit. Întotdeauna este nevoie de perfecționare, iar asta vine prin muncă și cu o rigoare pe care fiecare artist trebuie să o aibă. Timpul este singurul nostru inamic. Parcă este mereu insuficient pentru câte îmi propun să fac (râde). Nu mi-e frică de el. Încerc să îl îmblânzesc și să mi-l fac prieten.

Cine sunt oamenii de la care ai învățat cele mai multe lucruri? 

Părinții mei, susținătorii și oamenii care mi-au insuflat bunătatea, bucuria de a dărui, de a trăi, de a rămâne onest cu mine și cu alții.

Că tot vorbeai de timp, cum arată o zi liberă din viața ta? 

Zilele mele libere sunt puține, spre foarte puține. Când am o zi liberă, îmi place să stau acasă și să mă văd cu prietenii mei. Concediu am avut o singură dată pe an, în ultimii ani. Simt nevoia să mă retrag eu cu mine, să mă analizez, să mă pun de acord cu mine însumi, să văd ce pot îmbunătăți. Deci, zilele mele libere sunt momente în care mă echilibrez, în care mă poziționez la același nivel cu universul, fără să fac lucruri spectaculoase.

Unde te retragi atunci când vrei puțin timp pentru tine? 

Acasă e prima opțiune. Sau într-un loc izolat la munte.

Piesele tale sunt foarte personale. Cred că toată lumea poate spune asta. Ești mai degrabă spontan când scrii o melodie sau e un proces mai îndelungat? 

La mine a fost întotdeauna ceva spontan. Uite, cum s-a întâmplat cu „Aprinde scânteia”, o piesă care a fost creată spontan cu Dorian și pe care am și lansat-o. Mie îmi vin tot timpul idei și îmi rămân în cap. Într-o zi, Filip, fratele meu, vorbea despre flori de plastic. Această realitate m-a inspirat foarte mult, iar în capul meu s-a transformat într-o metaforă și, ulterior, m-a ajutat să definesc un univers cu care interacționăm cu toții destul de des.

Ce mai e important pentru un artist în ziua de astăzi: imaginea pe care o prezintă sau muzica pe care o prezintă? 

Nu știu să spun exact. Aș zice că cel mai important mesager este muzica unui artist, felul lui de a descrie lumea, de a transmite, de a emoționa. Cred că ăsta este cel mai important. Să știi că muzica ta a însoțit oameni, că i-a făcut fericiți, atenți, că poate le-a dat o altă perspectivă asupra vieții. Este adevărat că de multe ori muzica și imaginea unui artist se suprapun, dar asta este pentru că publicul are așteptări și te judecă după muzica pe care o faci, după cum alegi să te exprimi muzical.

Care este primul lucru pe care îl faci când ajungi în studio? 

Depinde. Fiecare zi este diferită. Fie încep cu întâlnirile și apoi sesiunile în studio, fie invers, cu munca de studio pentru mine sau cu alți artiști.

Smiley spune că nu credea că piesa Vals va fi un succes, însă bucuria de a trăi a lui Andrei se revarsă și în munca lui. Succesul pieselor lui se datorează bucuriei pe care o resimți, emoțiilor naturale și sincere. Melodii care te fac să reflectezi asupra momentelor asemănătoare din viața ta. Melodii care te fac să găsești echilibrul și să te bucuri de lucrurile care s-au întâmplat cu un motiv.

Ce nu lipsește de acolo? 

Buna dispoziție.

Iar din frigider și din dulap? 

Din frigider nu lipsește locul liber, roșiile cherry, un vin rece și muștar. Din dulap, nu lipsesc tricourile, majoritatea simple.

Colecționezi ceva? 

Pălării, îmi plac foarte mult. Am multe pentru că port des.

De ce îl ceartă Andrei pe Smiley uneori? 

Câteodată avem divergențe dacă e să ne trezim sau nu. De obicei câștigă Smiley cu trezitul (zâmbește).

Dacă ar trebui să alegi o singură destinație, fără cale de întoarcere, unde ai vrea să mergi? 

Pe Marte. Măcar fac ceva ce n-a mai făcut nimeni. Și oricum am zis demult că plec pe Marte (râde).

Ai o limită de 5 melodii în playlist, pe care să le asculți în fiecare dimineață, timp de o săptămână. Ce ai alege? 

Don’t worry be happy 

Imagine (John Lenon) 

Gravity (John Mayer) 

Be PYT (Michael Jackson) 

California Love (Dr. Dre și 2 Pac)

În ce nu crezi tu și în ce ai vrea să creadă lumea mai mult? 

Nu cred în lucrurile contrafăcute. Oamenii ar trebui să creadă mai mult în ei înșiși.

Dacă ai putea să oferi o dată pe zi, în fiecare zi, un lucru unui om, random, ce ai alege să oferi? 

Ceva important pentru mine: timpul și energia mea – o vorbă bună, o idee, un sfat, un îndemn, o încurajare. Toți avem nevoie de o vorbă bună.

Dacă ai putea să stai închis într-un studio cu orice artist din lume (dead or alive), pe cine ai alege? 

Pe Pharrell Williams.

Because he is happy. Freedom? Orice melodie de la Pharrell Williams îmi amintește de Smiley sau de Andrei. Pentru că amândoi sunt definiți unul de celălalt, un duo și un versus care inspiră și ne arată cât de fain e atunci când înveți zilnic, chiar și atunci când ești mentor. Și, mai presus de toate, unde te poate purta această bucurie de a trăi, de a fi spontan și de a fi pur și simplu tu și de a crede în tine. Take it from Andrei or Smiley.

Fotografii: Vlad Andrei 

Interviu: Ioana Sabo 

Styling: Irina Voinea 

Make-up & Hair: Delia Tudose 

Locație: The Brewery