Mihai Barabancea. Fotografia ca nuvelă

Mihai Barabancea a început să facă fotografie după anii ’00, mai întâi dintr-un motiv practic: voia să-și salveze într-o arhivă propriile graffiti-uri date pe stradă și instalațiile pe care le crea în locuri părăsite. Apoi și-a dat seama că aparatul i se îndreaptă tot mai mult către oameni, reacții și configurațiile lor geometrice în spațiu. Credea că face street photography, dar și-a dat seama că e aiurea să se încadreze în vreun stil sau în vreo tehnică. A vrut să-și inventeze propria metodă, de la zero. Rezultatele sunt fascinante și brutal de poetice. Am ales aici câteva fotografii din arhiva lui, să vă faceți o idee.

Mihai nu iese din casă fără aparatul foto. L-am întrebat ce scule folosește și ne-a zis că preferă aparatele rapide point & shoot pe film, care nu atrag atenția. Îl interesează momentul, nu calitatea imaginii. Defectul devine în pozele lui o calitate fiindcă personajele lui n-au nevoie de efecte glam. Nu-l interesează să vândă o poveste, ci să decontextualizeze și să creeze simboluri hiperrealiste din banalul cotidian.

Cum reușește să surprindă astfel de scene? Cum reacționează oamenii pe care îi fotografiază? „Personajele autohtone și anonime sunt nativ îmbibate în talent debordant și exibiționism exacerbat”, ne-a explicat el. „Trebuie să înveți să le generezi rapid un profil psihologic, să nu eziți și să-i abordezi în conformitate, fără să-i sperii sau să-i enervezi... decât dacă scopul e reacția negativă. Ideea e că nu poți șterge poza de pe film oricât ți-ar cere cineva. Deci trebuie să păzești filmul cu prețul integrității tale fizice.” Unde a avut cele mai nasoale experiențe? „Băieții din București sunt cei mai agresivi din toate locurile pe unde am fost”, zice Mihai.

Anul trecut a gândit proiectul unui album foto căruia i-a spus „Rescrierea Secvenței”, avându-l ca editor pe Nicu Ilfoveanu și obținând o introducere de la Bogdan Ghiu. A ieșit o carte-obiect care te lasă mască. Dai pagină după pagină și nu mai reușești să-ți scoți din minte imaginile pe care le vezi. Personajele din carte își reinterpretează secvențele, se depășesc, își asumă șabloanele preexistente și performează dincolo de ele. Imaginile au trecut prin numeroase filtre și s-au ales între ele organic, așa cum se aranjează atomii în configurații. „Rescrierea Secvenței” e, în final, o nuvelă fotografică cu valențe de tragedie antică.

Rescrierea Secvenței pe facebook.

Răsfoiește online prin fotografiile lui, aici.