Micutzu | Cosmin Nedelcu

Nicio kryptonita n-ar putea sa-l opreasca pe acest om!

Deși, când îl întâlnești, nu pare cel mai vesel om, ceea ce e normal având în vedere că atunci când coboară de pe planeta Comediei are aceleași preocupări și griji ca noi, Cosmin Nedelcu este unul dintre cei mai buni comedianţi de la noi și, de ce nu, poate și de la ei. Pentru mine, este un supererou venit să salveze lumea, cineva care transformă vorbele în armă mortală. Din punctul meu de vedere, foarte puţini oameni au acest talent. Doamnelor, domnilor, evlavioaselor de pretutindeni, susţinători ai lui Selly, dar și hateri de cursă lungă, vi-l prezint pe Micutzu.

Trei dintre subiectele tale sunt lucrurile care mă deranjează cel mai tare în momentul de faţă: BOR, politica și taximetriștii cocalari. Înainte de toate însă, aș vrea să știu unde te tunzi și unde îţi aranjezi barba? 

Pe Ciobănașului nr. 4, la Stand-up Barber Shop

Faci parte din generaţia care a schimbat faţa comediei românești, introducând cultura stand-up-ului. Tu când ai știut că vrei să faci stand-up comedy? 

Nu cred că a existat un moment clar în care am spus „Asta trebuie să fac”. Pur și simplu I went with the flow și am făcut constant chestia asta, încercând să devin din ce în ce mai bun și mai mulţumit eu de mine.

Siguranţa a venit pe parcurs? 

Dar nici acum nu e ceva sigur. Eu, de obicei, sunt și prăpăstios...

Crezi că încă mai poţi da greș? 

Da, clar, se poate. În primul rând, eu sper ca fenomenul de stand-up comedy să fie de neînvins și să rămână foarte mult timp de acum încolo. Noi suntem trecători, iar la un moment dat n-o să ne mai placă lumea la fel de mult. De asta zic că nu e nimic sigur.

Cel puţin la noi crește, merge într-o direcţie bună și apar oameni noi. 

Asta e cel mai important, să apară oameni noi, pentru că asta duce fenomenul mai departe.

Ce comedianţi admiri? 

Norm Macdonald e unul dintre preferaţii mei. Și, bineînţeles, clasicii Richard Pryor, Robin Williams, dar el nu neapărat pentru stand-up, ci pentru ce era ca om.

Cât de important este să faci să râdă un public care nu te place? Asta te poate motiva, te face să îţi dorești să fii mai bun? 

Dacă ești în faţa unui public care din start nu te place, mai ales dacă faci asta de mult timp, înseamnă că tu nu ai nimic în comun cu oamenii ăia. Exact cum ai spus tu mai devreme, că trei dintre subiectele pe care le abordez reprezintă și pentru tine ceva important și te preocupă. Dacă pentru ei lucrurile pe care le-am vorbit până acum nu reprezintă absolut nimic, ba mai mult nu mă suportă pentru ce am spus până acum, este imposibil ca eu să devin plăcut, și nu cred că m-aș chinui să fac asta.

Ai spus într-un interviu că publicului îi este frică de glumele politice. De ce crezi asta? 

Hai să nu vorbim acum despre asta și să vedem ce o să se întâmple după ce o să apară materialul pe care l-am filmat pentru iUmor, exact o bucată cu politica și să vedem cum primește lumea materialul. Eu, din ce am văzut în săli, am observat că oamenii se uită în altă parte, iar reacţia de la filmări a fost aceeași pe care o primesc la show-uri live atunci când vorbesc despre politică.

Mă întreb de ce? Crezi că un motiv ar putea fi acela că nu avem cultura stand-up-ului? 

Nu, nu, nu. Nu are nicio legătură. Noi nu avem cultura politicii. Asta e problema. În genele noastre a rămas frica aia din perioada comunistă și senzaţia că nu trebuie să împarţi cu altcineva credinţele tale politice. Iar în momentul în care s-a întâmplat trecerea de la comunism la capitalism, oamenii au rămas la fel, ei tot acolo trăiesc. De asta PSD-ul este unul dintre cele mai apreciate partide, tocmai pentru că e cel mai asemănător cu regimul anterior. Într-adevăr se schimbă lucruri cu generaţiile noastre, dar nu suficient.

Știu că încurajezi oamenii să iasă la vot și susţii cauza „fără penali în funcţii de conducere”. Cum ţi se pare momentul în care se află acum România? 

În primul rând, România este o ţară de pe urma căreia am senzaţia că profită foarte multă lume. Oamenii, românii, sunt din ce în ce mai indiferenţi, iar asta e o problemă. Sunt indiferenţi faţă de lucrurile serioase care le afectează viaţa. Nu vreau să mă exclud din ecuaţie pentru că și eu devin, ușor-ușor, indiferent. În momentul în care, într-o ţară, ai senzaţia că nimic nu este imposibil să se întâmple, în sensul rău, o să devii indiferent, pentru că simţi că nu mai ai ce face, iar la un moment dat te obișnuiești cu ele și înveţi să nu te mai afecteze, pentru că altfel ai lua-o razna.

Ţi se pare așa rea guvernarea sau „căutăm noi nod în papură”? 

Până acum, mi se pare că orice guvernare a fost rea. Pentru că ei sunt la fel, indiferent de partid. Sunt niște oameni corupţi, cărora nu le pasă de altcineva în afară de ei.

Cum e publicul de stand-up azi, faţă de acum 5-7 ani? 

Mi se pare că a crescut cu noi. Și mi se pare foarte frumos că a stat lângă noi atâta timp. Sunt mulţi care ne urmăresc de la începuturi, iar asta înseamnă loialitate. Sincer, mă gândesc cum să-mi demonstrez și eu loialitatea faţă de ei.

Crezi că un comediant foarte bun este funny și atunci când nu este pe scenă? Adică e o stare naturală? 

Cred că modul tău de a gândi trebuie să fie unul care să descopere lucruri amuzante în orice fel de situaţie, iar în momentul ăla, cel mai probabil, o să fii involuntar amuzant. Dar sunt zile când nu am chef să fiu amuzant. Adică renunţ un pic la serviciu.

Comedia se învaţă sau o ai deja în tine? 

Un pic din fiecare. Cred că e ca la actorie, unde trebuie să ai talent, iar dacă muncești suficient o să ajungi într-un loc foarte bun. Dar poţi și fără talent să ajungi acolo, dacă muncești mult mai mult decât ar trebui să muncească un om talentat. Același lucru se aplică și la stand-up.

Ce îţi place cel mai mult în ceea ce faci tu? 

Faptul că au trecut niște ani și am început să văd niște rezultate palpabile, cum ar fi clubul, barber shop-ul și alte lucruri pe care mi le doream de foarte mult timp. E un sentiment extraordinar când vin oamenii aici, la show, pentru că am efectiv senzaţia că îi primesc la mine acasă. Încerc să duc ospitalitatea în clubul ăsta la cel mai înalt nivel.

Ce te enervează cel mai tare? 

Mă enervează oamenii proști în trafic. Oamenii care au senzaţia că doar mașina lor și ei sunt pe Pământul ăsta. Și oamenii care nu au deloc simţul orientării. Am spus la un moment dat, într-un podcast, că aș băga lecţii de actorie în fiecare liceu, pentru ca oamenii să înveţe niște lucruri de bază, cum ar fi vorbitul în faţa mai multor oameni, cum să te orientezi într-un spaţiu în care mai sunt și alţi oameni, dicţie ș.a.m.d.

Cât de important este pentru un comediant să nu se ia prea tare în serios? 

E foarte important, pentru că la un moment dat tinzi să te iei în serios datorită faptului că te ascultă multă lume și ai senzaţia că va conta cuvântul tău. Iar când ai sentimentul ăsta, dintr-un soi de orgoliu, începi să crezi că trebuie să spui și lucrurile care te preocupă cu adevărat, lucru pe care eu l-am făcut, dar am îmbrăcat adevărul ăla într-o glumă, și așa a devenit mult mai ușor de acceptat.

Dacă ar fi un personaj de benzi desenate, cât de dur ar fi Micutzu? Și care ar fi superputerea lui? 

Ce tare! N-ar fi neapărat dur, mai degrabă ar fi drept, super-corect și foarte justiţiar. Cam aceleași superputeri pe care le are Superman, cu tot cu slăbiciuni. N-aș avea nicio problemă cu kryptonita aia, deși e nasoală kryptonita... Aș prefera să am superputerile lui Superman și inteligenţa lui Batman.

Ai un sfat pentru cei care ar vrea să se apuce de stand-up? 

Nu. Trebuie doar să urce pe scenă și să spună căcaturile alea în care cred, să exerseze și să persevereze.

Merge roast-ul în România? 

Nu chiar. Sau nu până la capăt, pentru că lumea n-a înţeles exact despre ce e vorba, dar nici noi n-am înţeles exact despre ce e vorba. Cred că nu ni l-am asumat cum trebuie, l-am lăsat american și nu l-am adaptat la mintea noastră. În momentul ăsta, la roast, există un gap care trebuie umplut cu lucrurile noastre personale.

Ţi l-ai dori pe Preafericitul la un roast? 

Nu. Am zis tot ce aveam de zis.

Dacă nu s-ar fi întâmplat asta cu clubul, mă gândeam serios să plec în Canada. Să pornesc o afacere, iar ca side-job să mă duc să fac open mic.

Care crezi că ar fi sloganul potrivit pentru BOR? 

Party & Bullshit.

Crezi că la Catedrala Neamului plouă cu apă de ploaie, ca peste tot, sau e ceva mai special? 

Nu, dar orice picătură de ploaie care atinge catedrala devine apă sfinţită. Or să fie babe care vor strânge apa de ploaie de la catedrală și or s-o bea și își vor spăla nepoţii în ea, iar ele nu vor muri niciodată. Iar atunci o să realizezi că Dumnezeu chiar există și ţine cu jegoșii ăștia.

Ai simţit vreodată că ai sărit calul cu o glumă? 

Am mai sărit calul pe la show-uri live când îmi vorbea lumea din sală și mă mai enervam și eram destul de rău cu ei.

Ţi-ar plăcea să faci un număr de stand-up în America? 

În engleză, adică pentru publicul american. Dacă nu s-ar fi întâmplat asta cu clubul, mă gândeam serios să plec în Canada. Să pornesc o afacere, iar ca side-job să mă duc să fac open mic. Iar după ce creșteam ușor-ușor în Canada, să ajung să fac stand-up în State. Deci da, mi-aș dori. Pentru că există șanse mari ca asta să fie singura viaţă pe care o avem și, sincer, dacă va trage cineva o linie după ce mor și să ajungă la concluzia că toată viaţa mea s-a învârtit în jurul Focșanului și Bucureștiului, mi s-ar părea trist.

Deci gândul ăsta încă există. 

Da, încă există.

Dacă ai putea să alegi muzica atunci când te urci în mașina unui taximetrist de tipul cocalar, ce melodie i-ai dedica?

Sepultura – Roots. Pentru că există o profunzime în piesa asta și el poate și-ar da seama că versurile alea, puse într-o manea, ar zice ceva despre viaţă, despre cum să nu uiţi niciodată de unde pleci.

Trebuie să le și înţeleagă. 

Păi, i le explic. Dacă mergem pe un drum de 30-40 de minute, cum ar fi dimineaţa la 9 spre Băneasa, stau cu el, ascultăm piesa 40 de minute, timp în care îi explic despre ce e vorba.

Mi-a plăcut foarte mult colaborarea cu Otherside, pentru 14+. Ce planuri ai în zona asta? Ai vrea să dedici mai mult timp muzicii? 

Ca să fac o altă piesă trebuie să fie ceva amuzant. Cum există cel mai mic hint că eu m-am luat în serios un pic, lumea fuge. Dacă o să mai fac la un moment dat o piesă, trebuie să fie funny, ca s-o fac cu tot dragul.

Dacă ai putea să te întorci în timp, ce mesaj i-ai transmite adolescentului Cosmin Nedelcu? 

Niciunul. Mi se pare că toate căcaturile pe care le-am făcut, sau toate lucrurile care mi s-au întâmplat și n-au ţinut de mine, s-au întâmplat ca să ajung aici, în punctul ăsta, de care eu sunt extraordinar de mulţumit și recunoscător. Și n-aș schimba absolut nimic.

Dacă ar fi personaj de benzi desenate, Micutzu n-ar fi neapărat dur, mai degrabă ar fi drept, super-corect și foarte justiţiar.

Fotografii: Dan Nichitiu 

Interviu: Cristian Niculae 

Locaţie: The Fool