Iuliana Tudor | La femme roumaine

E din ce în ce mai greu de ales subiecte din zona tradiţională a societăţii, revendicată violent de politicieni și tăvălită printr-un strat consistent de kitsch în ultimele câteva decenii. Și totuși, atunci când am hotărât să încheiem anul cu un asemenea subiect, Iuliana Tudor a părut să fie o alegere evidentă. 

I-am propus să refacem, pe copertă, tabloul La Blouse Roumaine, al lui Henri Matisse, aflat în colecţia Muzeului de Artă Modernă de la Paris, care înfăţișează o tânără ușor sfioasă, îmbrăcată în ie. Am întâlnit o Iuliana Tudor care are și sfioșenie, și optimism, și perseverenţă, și un angajament ferm, profesional și uman, faţă de folclorul românesc.

Cum ai convinge un tânăr din zilele noastre să asculte folclor românesc?

Așa cum am făcut-o timp de 10 ani la "O dată-n viaţă". Dacă un tânăr îi aude pe Smiley sau pe Delia cântând folclor, în mod sigur devine interesat de ceea ce ascultă și îi va plăcea. În plus, costumul e important. Când îţi vezi idolul îmbrăcat în straiele naţionale, te apropii la rândul tău de povestea aceea și vrei să preiei mesajul. Pentru noi este cea mai simplă formă de a promova aceste valori către un public ale cărui preocupări sunt cu precădere urbane. Povestindu-le așa sunt foarte ușor de transmis și stârnesc întotdeauna curiozitate și bucurie, poftă de a petrece și altfel, mai românește. Pentru adolescenţi, povestea aceasta a devenit ceva cool și mă gândesc la ie, pe care tot mai multe fete o poartă la jeanși sau la o ţinută modernă.

"Folclorul a fost mutilat în comunism, dar prăbușirea în kitsch se petrece și astăzi..."

Ce le-ai povesti celor foarte tineri despre cântecele populare?

Ceea ce le spun tuturor de 18 ani: folclorul este prima ta muzică. Ce faci atunci când te va întreba cineva cum e muzica românească? E bine să știi care e prima ta muzică, cea care te face unic pe planetă, pentru că e muzica tradiţională a României. E doar a ta. Și e important să o cunoști chiar și dacă, poate, nu-ţi place. După cum e important să-ţi cunoști costumul tradiţional și câteva obiceiuri doar ale tale: călușul, hora, șezătoarea.

Care e cântecul tău preferat și de ce?

"Câte frunze îs în nuc", al Victoriei Darvai. Un text splendid despre dor, o melodie simplă și o voce cu totul specială. E o lume ireală în cântecul acesta și e despre noi, despre sufletul nostru!

Cum ai început să iubești folclorul?

Am crescut la bunici, unde se asculta radio, și astfel le-am auzit pe Maria Lătăreţu, Maria Tănase, Ioana Radu, voci care-mi tăiau răsuflarea pur și simplu, deși aveam doar 6-7 ani. Pe la 16 ani am mers la Școala Populară de Artă și am început să studiez muzica, ba chiar am cules și folclor în Prahova mea. A fost o pasiune. Iar când am ajuns în televiziune, la redacţia de folclor, a devenit mod de viaţă.

Care sunt reperele și modelele tale în acest domeniu?

Primul reper este ţăranul român. Creatorul anonim. Este cel mai valoros. Pentru că în creaţiile lui sunt bucăţi de suflet, emoţii, secvenţe de viaţă din care aflăm cum eram, cum suntem și chiar cum vom fi. Mentor mi-a fost și îmi este Elise Stan, un realizator de televiziune exigent, un om extrem de fin și bun. Un alt reper este publicul meu. Fără el n-aș avea energia pe care o vedeţi și o simţiţi în tot ceea ce fac. 

Știu că televiziunea are doza ei de superficialitate, de facil, dar, pentru mine, faptul că suntem creatori de emoţii, de bucurii pe care le facem oamenilor e cel mai important motor. Când știu că am șansa prin meseria mea să-i smulg pe oameni din cotidian și preţ de trei ore să le ofer o bucurie, să le încarc pozitiv sufletul, e tot ce contează și asta rămâne! Asta ne motivează când construim un program de televiziune.

Anii comunismului au însemnat inclusiv o cufundare în kitsch, o distorsionare a folclorului autentic. Crezi că ne putem întoarce la o stare mai pură de recuperare a autenticităţii? Cum?

Epoci grele și rătăciri au existat și vor mai exista. Întotdeauna însă au fost oameni care au făcut diferenţa și au păstrat continuitatea adevărului și a curăţeniei. Și asta nu doar în artă, ci în toate domeniile. Folclorul a fost mutilat în comunism, e adevărat, dar prăbușirea în kitsch se petrece și astăzi, sub ochii noștri. Revenirea se face greu. Și nu este suficient să existe câteva emisiuni la posturile publice de radio și tv pentru ca publicul să aibă alternativa corectă. Eu consider că e necesar să pornim din școală.

Și am un proiect în acest sens, pentru care mă voi lupta oricât, chiar și toată viaţă, dacă e nevoie. Îmi doresc să avem începând cu clasele primare o oră de folclor în școală. Doar așa copiii noștri vor mai ști care le sunt tradiţiile, care le este muzica, cum arată și cum se numește fiecare piesă din costumul tradiţional românesc. Sunt noţiuni elementare, care trebuie să facă parte din cultura generală a oricărui copil român. Altfel, peste 20 de ani, nimeni nu va mai ști nimic despre toate aceste valori care ne reprezintă și care sunt doar ale noastre. Sper să reușesc să conving autorităţile de necesitatea unui astfel de proiect, care e o investiţie pe termen lung în educaţia copiilor noștri, în atașamentul lor autentic faţă de România.

Noua ta emisiune (Vedeta populară) caută noi talente de muzică populară. E un efort de mentorat în spate?

Desigur, căutarea și educarea participanţilor implică un efort și o energie susţinute. Dar nouă ne place foarte tare și avem credinţa că prin acest program asigurăm o continuitate, în sensul lansării artiștilor valoroși de folclor de la noi, pentru care TVR a scris istorie timp de 60 de ani.

Ce căutaţi, ce speraţi să găsiţi și ce găsiţi de fapt?

O vedetă populară! Care trebuie să aibă voce, carismă, dezinvoltură, inteligenţă artistică, energie, cunoaștere, putere de a improviza, puterea de a ridica publicul în picioare, naturaleţe și multe altele. Trăim într-o epocă în care „naţionalismul“ este confiscat: de politicieni, de diverse grupuri cu diverse interese, de demagogi de tot felul. 

Tu cum îţi iubești ţara? Ce înseamnă să fii român, din punctul tău de vedere?

Să fii român înseamnă să ai grijă de România ta! În fiecare zi, prin tot ceea ce spui și faci, oriunde trăiești. Dacă vreau o Românie frumoasă, atunci eu trebuie să înfrumuseţez locul unde trăiesc. Dacă vreau o Românie educată, atunci eu trebuie să învăţ mereu și de la cei mai buni. Dacă vreau o Românie prosperă, atunci eu trebuie să muncesc.

Dacă vreau o Românie bună, atunci eu trebuie să împart binele. Dacă vreau o Românie binecuvântată, atunci eu trebuie să am credinţă. Dacă vreau o Românie respectată, atunci eu trebuie să respect valorile ţării mele. E simplu, de fapt, și totul pornește de la fiecare dintre noi.

La Blouse Roumanie, de Henri Matisse

Ce valori naţionale crezi că avem noi? Cum se manifestă ele?

Copiii și tinerii olimpici, sportivii, artiștii, scriitorii, inventatorii, creatorii în general, de ieri și de azi. Valorile înseamnă oameni în primul rând. România valoroasă e creată prin oameni. La fel, credinţa, tradiţia, istoria.

Ce ar putea prelua lumea de azi de la lumea veche, mai așezată, parcă, a satului românesc?

Simplitatea! Singura aducătoare de adevăr și echilibru.

Care-s locurile tale preferate din România?

Băicoi, Prahova. Locul unde m-am născut. Și apoi orice loc din România mea. E acasă. 

Ce costume populare românești iubești tu?

Costumul din Pădureni, Hunedoara, poate cea mai frumoasă realizare a creatorului anonim, costumul de Muscel, costumul de mireasă din Oaș. Fiecare costum e special în felul său.

Ai vreo ie moștenire de familie? Are și o altă semnificaţie decât o haină obișnuită?

O maramă am, a mamei mele, transmisă de la străbunica. E o comoară a familiei, nu mai e demult o podoabă. Ia a devenit o modă, iar Dragonul Roșu e plin de ii produse în China. 

De ce crezi că s-a întâmplat asta? Cum se poartă o ie? E important să fie autentică?
Nu știu dacă e bine sau rău ce se întâmplă, știu doar că e necesar ca, atunci când îmbraci o ie, să afli câte ceva despre ea și despre cum ar trebui să fie.

Crezi că costumul popular românesc e special prin comparaţie cu alte straie tradiţionale? De ce?
Este! În primul rând pentru că e al nostru! Și apoi pentru că este o creaţie manuală extrem de migăloasă, cu o atenţie pentru detaliu pe care rar o vezi la alte popoare!

Coperta Șapte Seri cu Iuliana Tudor

Îţi lipsește O dată-n viaţă?
Să știi că da. Avem în echipă nostalgii legate de proiectul nostru de suflet, dar vom mai face ediţii speciale, așa că ne mai trece dorul.

Ce îţi place cel mai mult la noul show, Vedeta populară?
Diversitatea concurenţilor, emoţia lor, imprevizibilitatea juriului, ideea de competiţie în sine!

Care e relaţia ta cu juriul? Ai vreun personaj preferat?
S-a sudat o echipă acolo și mă bucur că fiecare s-a legat puternic de show. Sunt diferiţi și tocmai asta face bine programului.

Care sunt oamenii de televiziune pe care îi respecţi și care ţi-au marcat parcursul profesional?
Elise Stan - este mentorul și omul care m-a șlefuit. Cristian Ţopescu - este omul de la care am furat meserie la microfon. Și fiecare om din TVR de la care am învăţat ceva despre această meserie! Le mulţumesc tuturor.

Bio

Iuliana Tudor s-a născut în 1977, la Băicoi. E licențiată în drept și a urmat cursurile Universității de Muzică din București. Pasionată de folclor din copilărie, a prezentat la TVR emisiunea "O dată-n viaţă", iar acum este prezentatoarea emisiunii "Vedeta populară". O altă ipostază importantă în viaţa Iulianei este cea de ambasador al Crucii Roșii România.

Text: Ana-Maria Caia
Foto: Matei Buță