Iulia Albu și Gaelle

În weekend stau tolănită pe canapea și televizorul toarce ușurel pe „Bravo, ai stil!”. Fete cochete se preling pe ecran, cu ţinute fantaste, voci piţigăiate le însoţesc, luminile studioului strălucesc și muzică pufnește din când în când, înlocuind zarva, e așa un mumbo-jumbo câteodată, care mă lasă într-o stare de dulce confuzie, pe care nu mă străduiesc nicicum să o rezolv. Și-n colţul din dreapta pupitrului juraţilor e chiar ea, Iulia Albu, trimiţând spre noi, muritorii de pe canapele, un fel de raze gama care dezintegrează visările noastre de după-amiază. 

Am vrut să aflu și eu cine e Iulia Albu, așa că a trebuit să mă ridic de pe canapea și s-o întâlnesc în carne și oase.

Episodul 1:

Iulia Albu nu are un struţ

Am avut o discuţie complet paranormală cu Horia Ghibuţiu, colegul nostru care semnează cronicile culinare, și Matei Buţă, fotograful. Mâncam creveţi și a venit vorba de Iulia Albu, iar Horia ne-a zis că, atunci când era redactor- șef, a vrut să o urce pe un struţ. Eu am pufnit în râs, Matei a început să abereze pe ideea dată, unde găsim struţ de călărit, cum facem ședinţa foto. E drept, eu pe Iulia n-o întâlnisem, dar întâlnisem un struţ spurcat la o fermă din Australia, care m-a terorizat și nu m-a lăsat să ies din mașină. Cum să te urci pe un struţ!!! Ideea de compromis a spus că o urcăm pe Iulia pe un struţ deja pozat, prin graţia Photoshopului, ceea ce am și făcut, doar că, la ședinţa foto, Iulia ne-a explicat, calm și stăpânit, că ideea cea mai bună era să mergem la o fermă de struţi. Cum să te urci pe un struţ!!! Am strigat din nou. Mi-a explicat tehnic cum, într-o formă în care a părut că e ceva ce ea știe perfect să facă, din fragedă pruncie. Am crezut-o, n-aveam de ce să nu. Între timp, până la struţ, a fost chemat la studio Clemence zis și Gaelle, care mai are vreo 4-5 nume legate prin von între ele. Adevărul adevărat e că lipsea ceva.

Episodul 2:

Iulia Albu e „the rooster whisperer”

Gaelle e un cocoș superb, pene negre, urechiușe roșii, care locuiește în pensiune la Periș, atunci când Iulia nu-l poate ţine în apartamentul ei din București. Gaelle nu știa de această ședinţă foto, ne-am hotărât din scurt, așa că a fost chemat val-vârtej în capitală să stea la poză. Câtă vreme am așteptat augusta lui prezenţă, Iulia mi-a povestit de găini. „Sunt o imagine puternică”, mi-a atras atenţia, sunt „ceva de care nu poţi scăpa”, în sensul de imagine virală, de poveste la care vrei să iei parte. Recunosc, când îmi povestea despre asta, recapitulam în cap găinile din viaţa mea și niciuna nu mi se părea așa glorioasă cât să mi-o fac accesoriu sau animal de companie.

Și-apoi a venit Gaelle, într-o cutie mare de carton. A necesitat o rapidă spălare, iar Iulia a început să-l drăgălească și să vorbească cu el. Vă jur, cu mâna pe inimă, că acel animal drăguţ, cu creierul cât o alună mai dolofană, înţelegea ce i se spune, ba ne mai făcea și pe plac. Bliţuri peste bliţuri, muzică, agitaţie, Gaelle, dragul de el, își pleca căpușorul spre Iulia și asculta. Când am terminat cu el, eram atât de vrăjită, încât l-am cerut să fac și eu o poză cu el. Ei bine, de mine n-ascultă Gaelle.

Episodul 3:

Cum e Iulia Albu

La televizor are o voce afectată pe care-o recunoști dintr-o mie. Fără niciun ecran între noi, e o femeie foarte sinceră și directă, are un fel plăcut și calm de a fi și pare disciplinată. Mi-a arătat fericită o poză pe mobil cu iubitul ei, a răspuns la întrebările mele nesimţite despre fostul ei soţ și-n general a pozat numai în faţa aparatului. Are, undeva, în ea, foarte adânc, o aspiraţie de mică prinţesă pe care și-a cultivat- o, după cum mărturisește, printre chiselniţe de dulceaţă de cristal, în vacanţele de vară, în casa de la Horezu a mătușii ei, actriţa Ileana Focșa. 

Când povestește despre această copilărie a ei, într-un mediu artistic, relaxat, capătă, în gesturi și-n vorbe, un fel foarte rar de eleganţă. Gesturile mici, speciale, un ceai luat cu mătușa, o conversaţie despre teatru, o rochie frumoasă de-a mătușii, pe toate le-a purtat cu ea până acum și pe toate pare să le preţuiască foarte tare. Dar n-a fost să fie să se facă artistă din prima. 

A fost un copil bun, a luat note mari, a învăţat mai multe limbi străine, a luat bacul cu 9 și ceva la un liceu prestigios din București și-a dat la drept, acolo unde ai ei erau mulţumiţi să o vadă. A ieșit avocat, a intrat în barou, a lucrat șase ani de drept comercial. Care i-a mâncat timpul și, probabil, exact acea energie pe care o simţea în lumea artistică din copilăria ei. Într-o bună zi, femeie măritată, matură, avocată, c-un copil mic acasă, s-a hotărât să dea la arte plastice.

Text de Ana-Maria Caia
Foto: Matei Buţă

Make-up: Ana-Maria Ţurcanu, Inglot România
Hair Style: Dorina Iordan, Delights Beauty Club