Eroinele din Umbre | Mădălina Craiu

Al doilea sezon din Umbre este aici. Serialul care a făcut cele mai multe valuri la publicul urban, milenial, se poate vedea în 19 ţări, iar scenariul e scris de Bogdan Mirică (regizorul lungmetrajului Câini). 

Toate indiciile apărute până acum în public duc spre teoria că Umbre 2 e mai bun decât Umbre 1, ceva mai violent în formă și mai consistent în fond. Vom descoperi singuri asta, pe parcursul celor 6 episoade (serie scurtă, ca toate producţiile care se respectă). În așteptarea lor citiţi ce spun eroinele serialului despre ele însele și producţia în care joacă.

Mădălina Craiu: femeia încă copil

Mădălina Craiu face teatru și film și o găsim în Umbre, la ai ei 27 de ani, jucând rolul unei adolescente, Magda, fiica lui Relu și a Ginei, care își încheie socotelile cu copilăria și intră, abrupt, în lumea adulţilor.

Despre Magda din sezonul 2. Magda trece printr-o maturizare forţată și foarte bruscă în al doilea sezon. Nu cred că se schimbă, cât se potenţează. Toate trăsăturile ei, care se ghiceau până acum, faptul că e puternică, hotărâtă, independentă, dar și capabilă de a se îndrăgosti profund și asumat, se manifestă acum într-o perioadă extrem de dureroasă și capătă alte nuanţe. Magda se transformă și, pe alocuri, începe să semene cu părinţii ei. Are momente de Gina, dar, mai ales, momente de Relu.

Despre propria ei tranziţie de la adolescenţă la vârsta adultă. M-am schimbat brusc și cam târziu. Cred că am terminat tranziţia abia acum treipatru ani și a fost o alegere. Am ajuns cu greu să pot să îmi spun „femeie”. Și încă am momente de „fată”. Din ce în ce mai rar, ce-i drept. Altfel, tranziţia a venit cu toate beneficiile ei, începi să ai o relaţie liniștită cu părinţii, ești mai calmă, relaxată, mai tolerantă și, cel mai important, ai șolduri și talie. Partea negativă e că nu mai poţi chiuli de la activităţile mai puţin plăcute din viaţă. Dar e în regulă. Am șolduri. Am talie. Fac faţă!

Despre feminitatea Magdei. Oh, feminitatea, după cum veţi vedea, e ultima problemă a Magdei în al doilea sezon. Dar, așa cum e construită ea până acum, cred că cea mai importantă parte a feminităţii ei este încrederea. Are o încredere feroce în ea însăși și asta o face să fie o prezenţă feminină cu adevărat puternică în serial. Mai e și faptul că are umor și e deșteaptă. E feminină în felul ei, de fată descurcăreaţă.

Despre feminism și feminitate. Sunt feministă. Eu nu cred că noi suntem egale cu bărbaţii, slavă Domnului, dar nici ei nu sunt egalii noștri - vezi multitasking - nu poţi să înveţi un bărbat așa ceva. Cred că acceptarea diferenţelor și sărbătorirea lor e ce înţeleg eu prin feminism. Și atunci, nici n-ar trebui să se mai cheme așa. E bun-simţ, mai degrabă. O formă de educaţie. Și aici mă refer și la educaţia pe care le-o facem fetelor. 

E important să știm de mici că suntem o parte fundamental necesară în societate și să ne purtăm că atare. Cu încredere. Și bărbaţii, la rândul lor, să fie conștienţi de acest lucru. Evident, cred că femeile ar trebui plătite la fel și discursul unei femei trebuie să fie în egală măsură relevant ca cel al unui bărbat. Și e tocmai datorită faptului că ambele sexe oferă lucruri diferite, dar, în mod cert, la fel de valabile.

Ce îi place și displace la Magda. Mi-e foarte greu să localizez ce nu-mi place la Magda, pentru că o înţeleg. E important, atunci când o construiesc, să o înţeleg. Așa că, fiind o adolescentă, îmi place foarte mult cât de așezată e în deciziile ei. Cât de sigură e chiar și în momente mult peste dificultatea tipică din viaţa unui om de 17 ani. Ce nu-mi place e că uneori e ţâfnoasă și are tendinţa de a expedia. Dar, din nou, asta e tipic pentru un adolescent, de asta am și făcut-o așa.

Cum a devenit actriţă. Am ajuns actriţă cum se ajunge la noi, făcând o facultate vocaţională, dar nu-mi aduc aminte momentul în care m-am hotărât. Nici în privinţa „de ce”-ului n-am ajuns la o concluzie. Dar știu că am fost foarte convinsă. Încă sunt. Cred că a fost cea mai bună alegere pentru mine. Mă ajută că mai cred și alţii același lucru. Era dificil dacă eram singură în delir.

Serial vs scena de teatru. Sunt diferite ca proces, în primul rând. Presupun un alt fel de pregătire, alţi timpi de repetiţie, un alt tip de produs final. Ce e asemănător, în schimb, e faptul că ai ocazia de a te întoarce la același personaj, numai că îl regăsești în alte situaţii, la teatru le primești întotdeauna pe aceleași.

Despre modele feminine. În carieră este foarte fluid totul, fac câte o pasiune pe săptămână pentru o anumită actriţă sau un anume rol jucat de cineva. O constantă de-a lungul timpului cred că a fost Helen Mirren. Îmi cam place tot ce face ea. Dar săptămâna asta este Brigette Lundy- Paine, am văzut-o într-un serial acum, Atypical se cheamă. Săptămâna trecută a fost Robin Wright. Și sunt foarte diferite, de asta zic de fluiditate. În viaţă n-am, de ce să mint. În viaţă încerc să fiu cea mai bună versiune a mea. Îmi iese rar.

Despre colegele ei, Maria Obretin și Andreea Vasile. Andreea e cool, puternică și o dansatoare spectaculoasă. Maria e sensibilă, luminoasă și e un om de o bunătate fără limite. Amândouă sunt niște femei foarte talentate, pe care sunt mândră că le cunosc. Și am și norocul ăsta de a juca cu ele.

Serialul Umbre se poate vedea integral pe www.hbogo.ro

Text: Ana-Maria Caia

Foto: Matei Buță, HBO