Educaţia începe acasă

Îi găsiţi pe Youtube dând follow contului 5 copii, unde postează vloguri cu activităţile lor zilnice. Ambii părinţi sunt persoane publice, dar copiii nu visează la expunere media, ci au preocupări care de care mai diverse. Am stat de vorbă cu Anca Sînă Serea despre educaţia în familie și despre aptitudinile școlare ale celor mici.

Cred că cel mai important aspect al relaţiei noastre cu copiii este faptul că suntem foarte apropiaţi, comunicăm tot ce ne dorim și argumentăm deciziile pe care le luăm.

Tu cum erai în timpul școlii? 

Câștigai toate concursurile de frumuseţe? Am participat și am câștigat mai multe astfel de concursuri, dar nu am luat niciodată în serios acest lucru, nu am văzut-o ca pe o posibilă meserie. Era, așa, ca un hobby. Visul meu era și de fapt încă este să devin învăţătoare. Nu se știe niciodată, poate chiar se va întâmpla. Mi-ar plăcea să predau, aș aborda un stil creativ, poate Montessori sau Waldorf. 

Având 5 copii acasă, îţi exerciţi cumva acest rol acasă acum, nu-i așa? 

Educaţia începe acasă, evident. „Cei șapte ani de acasă” definesc în mare măsură caracterul copilului, nu e doar o expresie. Nici „Omul, cât trăiește, învaţă” nu e doar o expresie. La școală sunt desăvârșite studiile concrete, dar continuă și acasă și după șapte ani. Și noi, adulţii, avem de învăţat în fiecare zi. Mă ajută enorm și mama mea, o fiinţă foarte răbdătoare, cu un simţ pedagogic înnăscut. Cred că cel mai important aspect al relaţiei noastre cu copiii este faptul că suntem foarte apropiaţi, comunicăm tot ce ne dorim și argumentăm deciziile pe care le luăm. 

Astfel se păstrează autoritatea necesară, dar și încrederea. Ne încurajăm și ne susţinem reciproc, ne spunem ce gândim, nu ne ascundem, chiar dacă sunt și lucruri care nu ne convin neapărat. Părinţii se sperie uneori de micile acte de rebeliune ale copiilor, se tem că nu vor mai fi ascultaţi sau că cei mici își ratează șansele de a își atinge adevăratul potenţial. Atunci când comunici și ești atent la nevoile celuilalt nu mai ai această teamă, pentru că ai încredere în el.

Acest lucru e valabil în orice tip de relaţie, mai ales că oamenii sunt diferiţi și își doresc lucruri diferite în viaţă. Ai tăi au în mod evident personalităţi distincte. Cum reușești să le faci faţă? 

Mi se pare extraordinar faptul că sunt diferiţi și mă străduiesc să le încurajez mereu libertatea de alegere, nu doar comunicarea. Noi suntem foarte uniţi și ne susţinem, precum spuneam, chiar dacă nu avem aceleași pasiuni. Nu le-am impus niciodată nimic, în afară de sinceritate. Nu îmi propun să „le fac faţă”, ci să le fiu alături. Oamenii nu sunt, cum spuneai, identici. Aud adesea discuţii despre diferenţele care se fac între fraţi, cum că trebuie iubiţi și trataţi la fel. 

Eu consider că îl iubești necondiţionat pe fiecare dintre ei, așa cum este. Nu îl iubești mai mult pe cel care are note mai mari sau este mai ascultător sau îţi seamănă mai mult, nici mai puţin pe cel care e mai rebel sau face prostioare mai des sau îţi oferă mai multe provocări. Dar cu partea cu trebuie să fie trataţi la fel și să primească aceleași lucruri nu sunt de acord. Fiecare e bine să primească ce are nevoie. Nu mă refer neapărat la lucruri materiale, ci și la atenţie, timp, informaţii. 

Petrec mai mult timp cu cel care are nevoie de el în momentul respectiv. Dacă unul dintre ei are o dilemă, evident că voi sta cu el de vorbă, dacă altul nu se simte bine, acela va avea parte de mai multă atenţie în acel moment. În același timp, dacă eu cred într-un stil de viaţă sănătos, nu le impun să nu meargă la fast-food, de exemplu, ori să facă sport. Fiecare e liber să aleagă ce își dorește și ce îi place. Cred în puterea exemplului, desigur, dar și în alegerile lor. Sunt copii buni și fac alegeri conștiente. Prin urmare, fiecare primește ce are nevoie. Sarah este acum în tabără la munte cu colegii ei, nu înseamnă că trebuie să plece toţi în tabere, nu?

Care e relaţia dintre ei, fiind atât de diferiţi? 

Se înţeleg foarte bine. Se ajută reciproc, se joacă împreună. Se mai și ciondănesc, la joacă, doar sunt copii, asta e normal. Având vârste diferite, nu poate fi vorba despre vreo rivalitate între ei. Au fost învăţaţi că trebuie să își asume responsabilitatea pentru faptele lor, întotdeauna. Eu îi încurajez să încerce diverse lucruri noi, dacă doresc, dar să fie mereu conștienţi de riscuri, de urmări.

Ţi se cer adesea sfaturi legate de parenting. Tu cui ceri sfaturi? De unde te informezi? 

Fiecare are experienţa lui, dar nu pot spune că, având mai mulţi copii, am devenit expertă. Învăţăm în fiecare zi lucruri noi. Sunt lucruri pe care le înveţi în timp, uneori chiar din propriile greșeli. M-a ajutat mult mama, mă informez constant, încerc să fiu la curent cu noutăţile în domeniu. Citesc, accesez diverse site-uri de profil, discut uneori cu experţi. Lucrurile pe care le aflu sau care mi se par interesante sunt împărtășite online prin intermediul site-ului meu, www.voios.ro.

Mergi des la școlile copiilor? 

Am o legătură strânsă cu profesorii copiilor mei, sunt atentă la evoluţia lor la școală, știu de ce se înţeleg mai bine cu unii profesori și mai puţin bine cu alţii. Nu e suficient să știi materia și să o expui la cursuri, e important și cum o transmiţi mai departe, cum îl determini pe copil să asimileze informaţia. Un profesor bun este și empatic, un psiholog fin, care reușește să comunice cu fiecare elev în parte, să îl determine să iubească materia și să înţeleagă ce învaţă, nu să asimileze informaţii mecanic.

Ești mulţumită de rezultatele lor la școală? 

Nu am ţinut niciodată să aibă performanţe doar de dragul de a le avea. Notele mari nu înseamnă neapărat că informaţiile acumulate vor rămâne acolo și vor fi de ajutor mai târziu în viaţă. Sunt foarte bucuroasă când îi văd că își dau silinţa să înveţe și le face plăcere să afle lucruri noi. Reușita în viaţă nu stă în diplome și medalii, dacă nu le obţii conștient fiind în ce mod vei aplica acele cunoștinţe pe care le-ai obţinut. Înveţi cu mai multă ambiţie când ai un scop, când știi ce îţi dorești să ajungi.

Iar ei știu deja? 

Știu ce le place și ce își doresc în acest moment. David, băiatul cel mare, este acum în clasa a X-a, la profil mate-info. Îi place foarte mult biologia și se pregătește să devină medic. Are rezultate foarte bune în zona știinţelor exacte. Recent și-a descoperit o nouă pasiune, vrea să facă în curând cursuri de pilotaj. Îmi e frică, evident, cred că oricărei mame i-ar fi, dar și-a argumentat foarte bine opţiunea, e foarte serios și responsabil, e clar că nu le face din teribilism sau dintr-un moft. Prin urmare am fost de acord să le facă, îl încurajez și îl susţin. Este un băiat mai rebel din fire, merge cu motocicleta, îi plac sporturile oarecum extreme. I se potrivesc. 

Sarah este cea care-mi seamănă cel mai mult, e foarte serioasă, cuminte și responsabilă, e feminină și empatică. Ea e foarte talentată la știinţele umaniste, citește mult, face compuneri frumoase. Îi plac foarte mult animalele, visul ei este să devină medic veterinar și facă o asociaţie sau o fundaţie pentru protecţia animalelor. De ziua ei, de exemplu, a adoptat un pisoi salvat de la un adăpost. Aici se înţelege bine cu David, el este cel care a adoptat căţeii familiei. Este foarte sociabilă, își face prieteni peste tot, e activă și în social media, are propriul ei vlog. 

O găsiţi pe YouTube cu numele Sarnuka. Ne sfătuim când vine vorba despre ţinute vestimentare, mergem împreună la cumpărături, ca fetele, facem și cumpărături online. Noah e pasionat de muzică, face cursuri de pian și a avut chiar primul lui concert. Nu se știe dacă va lua în serios pianul pe termen lung, dar mă bucur că îi place acum, muzica te ajută să înveţi și să te dezvolţi altfel. Și mie, și lui Adi ne place foarte mult muzica, cred că el este foarte încântat că îi seamănă având această înclinaţie. Ava și Moise sunt încă mici, dar până decid ce le place vor face și ei, ca și ceilalţi copii, cursuri de engleză, înot, echitaţie. Ava e înnebunită după cărţi și lectură, e foarte atentă la grădi. Moise e super-sociabil și vorbește foarte bine pentru vârsta lui. Fiecare dintre ei are propriile pasiuni și preocupări, în funcţie și de vârstă, și de aptitudini.

Îi duci la after school, la școala de vară? 

Fac cursuri separat de cele școlare, unele dintre ele acasă. Nu i-am lăsat niciodată la școală la program lung, să doarmă acolo, de exemplu. Mi se pare foarte important să petrec cât mai mult timp cu ei, nimic nu se compară cu atmosfera de acasă, în familie.

Ce părere ai despre home-schooling? 

Cred că fiecare părinte decide ce e mai bine pentru copilul său. Astfel de decizii se iau ţinând cont de anumite criterii, nu pentru că e o modă. Dacă un copil are probleme de integrare, de exemplu, ori dacă aptitudinile lui nu sunt favorizate de învăţământul de stat, e normal ca părintele să vrea să îl ajute să se dezvolte în condiţii propice pentru el și face asta așa cum consideră el mai bine. Mie îmi place ideea de comunitate, mi se par importante relaţiile care se creează cu colegii, cu profesorii, amintirile pe care le ai pentru o viaţă. Asta nu înseamnă că m-aș opune acestei idei, dacă aș considera că așa e mai bine pentru copilul meu.

Unii părinţi spun că ar prefera acest tip de învăţământ ca să poată evita bullying-ul, mai ales dacă au un copil mai timid. Ce crezi despre asta? 

Hărţuirile sunt fenomene care pot apărea oricum, chiar dacă nu ai un copil timid sau cu probleme de adaptare. Agresivitatea unor colegi poate apărea și din senin, nu e neapărat provocată de victime. Și aici cred că e foarte importantă comunicarea, atât cu părinţii, cât și cu profesorii. Nu în ultimul rând, cu agresorul, care are la rândul său niște probleme, dacă se manifestă în acest fel, și poate fi ajutat să le rezolve. De asta e bine ca la orice școală să existe consiliere psihologică și, din păcate, este o realitate, pe lângă orele de sport, ar putea fi utile și niște cursuri de autoapărare. Nu se știe niciodată când ai nevoie și de astfel de „aptitudini”, oricât de pașnic și corect ai fi din fire.

Mulţumiri speciale școlii Ioanid www. ioanid.com/scoala

Interviu de Ana-Maria Năcioiu 

Fotografii de Dan Nichitiu 

Styling: Laura Gherman 

Make-up: Adina Vlad 

Hair: Răzvan Șerbănică

Atelier Biotiful 

Locaţie: Școala Ioanid 

Vestimentație copii: TEX by Carrefour