Andi Moisescu | Zic ca ei, dar fac tot ca mine...

"De cele mai multe ori, ca să scap de gura lor, am zis ca ei, dar am făcut tot ca mine. În rest, mi-am asumat de la bun început că voi și greși.”

Andi Moisescu se împarte între familie și apariţiile de la televizor. Spune despre el că este un entertainer, iar libertatea maximă a cunoscut-o pe munte, cu picioarele legate de un snowboard. În aproape toate playlisturile lui apare și Hendrix, despre care spune că "Nu e vorba despre două entităţi, un om și o chitară. Ci de una singură.” Una dintre întrebările retorice cu care se confruntă e: există viaţă fără net? La întrebarea asta îmi e frică și mie să răspund, așa că l-am luat la altfel de întrebări.

Data și locul nașterii: 26 octombrie 1972, București

Emisiuni: Ora 7 Bună dimineaţa Te uiţi și câștigi Marcă înregistrată Ora zero Teo și Andi Apropo TV Pe bune?! Românii au talent

Ce visai la 17 ani, când vindeai ziare prin București? Au devenit realitate visurile alea?

Nu cred că visam ceva relevant la vremea aia. Am scuza vârstei și a unui context bolnav din care tocmai ieșisem. După 17 ani în care am fost hrănit cu frică, până și curajul de a visa a avut cumva de suferit. Îmi place să cred însă că am depășit trauma generației mele și că acum, în sfârșit, pot visa. O fac de altfel de câțiva ani. Practic, tot ce-am realizat până acum, absolut tot, a plecat de la câte-un vis.

Ai terminat facultatea de matematică, apoi ai început să faci presă. ce au în comun cifrele cu literele? 

E cam mult spus "am început să fac presă“. În realitate, am început să fac radio. Dar asta s-a întâmplat chiar înainte de-a intra la mate- matică. De altfel, a fost puţină panică acasă când am anunţat că am câștigat un concurs de DJ și am fost angajat la Unifan. Aveam doar 17 ani, eram încă în clasa a XI-a și aveam în faţă un BAC și o admitere la facultate. Le-am promis că n-o să-i dezamăgesc și că radioul e doar o chestiune de timp liber pentru mine. Asta a fost promisiunea care mi-a adus liniștea și mi-am văzut mai departe de drumul meu. Acum, ce au în comun cifrele cu literele - e aproape un vers dintr-o poezie. Pe mine m-ar putea avea, de exemplu. În condiţiile în care ţin la ambele în egală măsură.

Ce s-a schimbat în media din ‘90, când ai apărut la unifan Radio, până acum? 

Tot. E aproape de nerecunoscut. Când le povestesc oamenilor ce însemna radio în ‘90, aproape că mă pufnește și pe mine râsul. E greu să-ţi mai imaginezi un DJ derulând disperat o bandă de magnetofon, cu teama că s-ar putea să nu ajungă la timp la melodia pe care tocmai și-a propus s-o difuzeze, în vreme ce colega din faţa lui citește ultima știre. Noroc cu televiziunea, care, e adevărat, a început din ce în ce mai mult să-mi amintească de primii ei ani și emoţia aferentă lor.

Unde e mai bine, la radio sau la televizor?

Pentru mine, cel puţin, e la fel de bine oriunde reușesc să fiu eu. Nu prea m-am împăcat nici- odată cu ideea de a fi un simplu executant. Dar asta nu înseamnă că nu înţeleg logica unui playlist generat de un soft, în ziua de azi.

Ai dat și peste cenzură? Cum ai trecut peste?

Am dat peste cenzură și sigur o să mai dau. Am luat-o de fiecare dată ca pe o provocare de a fi și mai creativ. 

Care a fost drumul tău spre succes?

N-am urmărit niciodată un algoritm anume. Mi-am urmat pur și simplu pasiunile, fără să-mi pese prea mult de ceea ce-mi spuneau alții că ar trebui să fac. De cele mai multe ori,  ca să scap de gura lor, am zis ca ei, dar am făcut tot ca mine. În rest, mi-am asumat de la bun început că voi și greși. Numai cine nu îndrăznește nu greșește.

Care a fost momentul în care te-ai simţit cel mai liber? 

Pe snowboard. De cum m-am suit prima oară. N-am nicio explicaţie în condiţiile în care, știu, toată lumea îmi atrage atenţia asupra acestui aspect. Am picioarele prinse pe o placă. Așa e. Deși am picioarele prinse, mă simt liber. Cel mai liber.

Când ai nevoie de o pauză, cum evadezi? 

De regulă îmi iau familia și fugim cu toţii în munţi.

Cine sunt oamenii care ţi-au influenţat destinul? cum? 

Pe vremea când mai apucam să și scriu pe blog (am și uitat când se întâmpla asta, dar nu exclud să-mi revin), am făcut chiar un serial. I-am pomenit pe toţi cei de până atunci. Lista rămâne deschisă, pentru că mi-e greu să cred că de aici încolo nu-mi va mai influenţa nimeni destinul.

Dacă nu ai fi făcut presă, care era cealaltă opţiune? 

N-am făcut niciodată presă. Nu m-am consi- derat nicio clipă jurnalist. Sunt doar un simplu entertainer. Și asta dintr-un simplu motiv. Mi-am urmat pasiunea. La opţiunea asta n-am alternativă. Decât poate de nevoie.

Care sunt valorile după care te ghidezi atunci când apari la televizor? 

Încerc să mă gândesc, înainte de toate, la cei care se uită la mine, iar în ce mă privește, mă străduiesc să nu cad niciodată în păcatul de a mă lua prea tare în serios. Altfel, nu pun la cale nicio revoluţie. Încerc doar să fac lumea să mai și zâmbească.

"Încerc să mă gândesc înainte de toate la cei care se uită la mine, iar în ce mă privește, mă străduiesc să nu cad niciodată în păcatul de a mă lua prea tare în serios.”

"Pentru mine e la fel de bine oriunde reușesc să fiu eu. Nu prea m-am împăcat niciodată cu ideea de a fi un simplu executant.”

Cum era să dai bună dimineața la ora 7 la o țară întreagă?

Un adevărat privilegiu, în opinia mea. Am fost chiar onorat să fac asta pentru un an și nouă luni. Rețin cu precizie cifrele astea, pentru că m-a marcat perioada aia, în care mă trezeam zilnic înaintea găinilor.

La ce oră dai bună dimineaţa la tine acasă?

Acum, la 6:45. Parfum!

Cum arată o zi din viaţa ta?

Obositor de normală și enervant de disciplinată. Mă trezesc la 6:45, duc copiii la școală la 8:15, iar la 8:30 sunt deja la birou, de regulă, în faţa primei cafele. Pe la 9 urc la mine, unde deschid cele două calculatoare (personal și staţia grafică) și începe distracţia. În funcţie de caz, scriu, filmez, montez, masterizez, fac desfășurătoare, particip la întâlniri cu echipa sau cu clienţii mei, fug la evenimente și, când apuc, mai și mănânc câte ceva în fuga. Când nu, nu.

Dar o masă, cum arată o masă?

La birou, chiar foarte bine, pentru că mi-o pregătește Olivia. Face acest efort admirabil, zi de zi. Când sunt prin deplasări, mă rog, joc un fel de „supravieţuitorul”. Una peste alta, mă străduiesc să bag cât mai puţine prostii în mine. De cele mai multe ori îmi și iese. Dar ce-ar fi viaţa fără excepţii?

Cât e de greu să ai o casă de producţie în România? 

Din ce în ce mai greu. Dar eu supravieţuiesc, pentru că nu mi-am propus niciodată cifre. N-am căutat niciodată mai mult. Ci doar mai bine.

Ai avut vreun moment în care ai vrut să renunţi? Cum ai trecut peste? 

De fiecare dată când depășesc limita de oboseală admisă, încep să mă gândesc la prostii. Dar tot de fiecare dată îmi amintesc că e de la oboseală. Așa că fug cu familia în munţi, mă odihnesc și-mi revin.

Ce le răspunzi celor care te critică?

Nu simt nevoia să le răspund. doar urmăresc cu atenție ce spun, să văd dacă n u cumva au dreptate.

Un lucru fără de care nu ai putea trăi.

Iubire.

Un exercițiu pentru voce care ți-a dat viața peste cap.

Nu-mi amintesc să-mi fi pus vreodată probleme. Cumva cu vocea am jonglat de mic copil, fără să fac niciun efort.

Cel mai trăsnit mesaj primit de la un fan.

Încă se mai lasă așteptat.

De ce te temi?

De ce viaţa îi așteaptă pe copiii mei, la cum evoluează lumea de azi.

Ce vrei să le insufli copiilor tăi?

Bucuria de a fi buni și de a face bine.

Când închizi ochii după o zi de muncă, ce muzică auzi? 

Muzica din propriile mele librării Apple Music sau Deezer. Sau ce difuzează WBGO, postul meu de radio preferat.

Cum arată viaţa din papucii unui om care a câștigat un premiu pentru cel mai sexy star? 

La întrebarea asta am tresărit. O clipă m-am gândit că e o capcană, după care mi-am amintit că parcă am primit la un moment dat un astfel de premiu. Chestie de PR, bănuiesc, deci n-aș mai insista. Cu atât mai mult cu cât, să ne înţelegem, e suficient să aruncăm o privire în revistele de specialitate ca să înţelegem că altele sunt reperele sexy ale zilei. Altfel, viaţa mea e una enervant de normală. Mă trezesc dimineaţa, duc copiii la școală, merg la birou, muncesc cot la cot cu ceilalţi, mă ocup și de ale casei de câte ori e nevoie, deci absolut nimic excentric, nimic specific unei vedete. De-aia spun mereu că nu merit acest statut.

Trei evenimente de neratat în 2018 în România. 

Electric Castle, TIFF, Awake Festival.

"Tot ce-am realizat până acum, absolut tot, a plecat de la câte-un vis.”

Text Andrada Lăutaru

Foto Alex Gâlmeanu