ALINA EREMIA - Atingerea frecvenței 7,83 Hz

Un om vesel care se bucură de viață și trăiește intens fiecare lucru care i se întâmplă. Am început chiar cu ale ei cuvinte. Da, e exact cum spune și ea: e un om normal care apreciază lucrurile simple. Ne-am așezat lângă ea, lângă această femeie cu chip de copil, care fredonează melodiile ce se aud pe fundal. Se așază pe scaun. Își umezește puțin buzele. Are ochii mari. Părul ușor auriu, cu tente de șaten. Un corp atletic. O voce care te mângâie chiar și atunci când vorbește. A evoluat, a crescut, a învățat; e un proces de doing things, making mistakes and repeat. Iar ea o să apese mereu pe repeat – această melodie care îi e ca un drive, ascultată la frecvența 7,83 Hz – melodia ei, a călătoriei presărate cu întâmplări care au ajutat-o să devină Alina Eremia.

Dacă ar fi să îţi dedici ţie o melodie – care să descrie tot parcursul tău de până acum – care ar fi aceea? 

I-aș dedica copilului din mine piesa Pink – Try. 

You gotta get up and try. Înseamnă că te-ai ridicat mereu și probabil o să o faci în continuare. Muzica e deci acel lucru fără de care nu poţi trăi? 

Fără iubire și fără muzică. Sunt intern legate oricum. Muzica vine din iubire – fie că e vorba de o iubire pe care o trăiești acum sau vine în urma unei iubiri trecute, iubirea din familie. Da, fără niciuna din ele. 

Și, totuși, ce ai fi făcut dacă nu lucrai în domeniu? 

Nu există să nu fi lucrat în domeniu. Indiferent dacă organizam evenimente sau dansam, pictam, poate eram actriţă. Nu contează. Ar fi fost ceva legat de artă. Sunt pasionată încă de când eram mică. Probabil că lucram la o revistă ca stilist, ca make-up artist sau orice altceva. 

Ai evoluat foarte mult în ultimii ani. Este ceva ce ţi-ai fi dorit să știi la început de carieră și ai putea să dai ca sfat? 

Nu, aș fi ratat procesul ăsta de greșeală-lovire-învăţat. Ar fi fost plictistor. Sunt de părere că e bine să asculţi ce îţi zice inima și să nu te blochezi. Uneori îmi vine să dau cu pumnii în pereţi, dar nu aș vrea să ratez fiecare lucru care mi se întâmplă. Îmi place să simt că evoluez.

Bluză Smaranda Almășan Pantaloni Laura Firefly Top și slip Calvin Klein Cercei Tria Al

A existat totuși vreun moment neplăcut care te-a schimbat? Ai făcut sacrificii? 

Nu știu dacă a fost neapărat unul, cât mai degrabă un cumul. Cred că făcând parte din acest domeniu unde majoritatea lucrurilor sunt oarecum roz, au fost niște lucruri pe care nu le-am considerat neapărat ca fiind sacrificii, căci mi se pare normal că a trebuit să renunţ la anumite lucruri ca să fac ceea ce fac? Nimic frumos nu vine ușor și dacă nu sacrifici ceva înseamnă că nu e o chestie pe care ţi-o dorești din tot sufletul. De 2 ani m-am schimbat foarte mult din punct de vedere al setului de valori. Înainte puneam foarte mult la suflet fiecare dezamăgire și efectul era că îmi era foarte rău și fizic. Psihicul se reflectă în sănătatea fizicului și reușeam să mă consum atât de tare pentru orice lucru, încât mă simţeam fizic foarte rău. Au fost probleme de sănătate, dar am învăţat să mă echilibrez. Sunt la fel de muncitoare și dau 100% din mine și din energia mea și timpul meu. Ce mă bucură cel mai mult este că nu mai las orice lucru negativ să îmi afecteze starea. Energia pe care o canalizezi și ce transmiţi mai departe se întoarce.

Cred că una dintre cele mai importante lecţii este că, din astfel de trăiri, învăţăm să punem un filtru prin care să cernem lucrurile negative și să mergem mai departe. Așa cum a făcut și Alina; a mers mai departe, vrea să ajungă departe. Muncește mult: Inclusiv în vacanţă. L-am terorizat pe Vlad, managerul meu (râd amândoi).

Rochie Laura Firefly Pantofi Mi

Eram odată în vacanţă și urma să filmăm un videoclip la întoarcerea mea de acolo. L-am sunat și i-am spus că m-am ocupat eu de dansatori, de make-up și multe altele. El îmi zicea să mă bucur de vacanţă și să las toate cele în grija lui, însă, cumva, eu simt că trebuie să știu mereu dacă lucrurile se întâmplă cum ar trebui.

Ai face vreodată ceva ce ţi se cere – dacă nu îţi place? 

Aș face-o, dar se simte instant. Nu tot timpul, sunt anumite cazuri. Sunt genul de persoană încăpăţânată, dar cu persoanele apropiate sunt mai OK. Dacă îmi dau o sugestie, cumva încerc. O să iau în calcul variantele respective. Îmi asum întru totul acţiunea respectivă – chiar dacă e o idee din partea echipei mele, dar cer explicaţii: pentru că ţi s-ar potrivi, pentru că ești artist – dacă cumva în capul meu makes sense, o să zic da.

Am văzut că ești foarte apropiată de fratele tău – cum e relaţia cu familia având în vedere programul tău destul de încărcat? 

Legat de fratele meu, nu eram așa apropiaţi când eram mici. Nu din lipsa iubirii, pentru că aceasta este foarte înrădăcinată la noi în familie. Eu cred în astrologie și din punct de vedere astrologic nu suntem foarte compatibili. De când a mai crescut, ne-am apropiat. Legat de familie, în ciuda programului încărcat, ne vedem săptămânal – eu am locuit în Buftea până la 14 ani și apoi m-am mutat singură în București. Încerc să comunic cât mai mult cu ei măcar online și să îi ţin la curent cu tot ce se întâmplă. Am vrut să le ofer confortul psihic, e normal pentru părinţi.

Body Murmur

Și, fix în timp ce vorbeam, îi sună telefonul. Fratele ei. Soneria este chiar melodia de fundal a serialului Narcos și Alina dansează puţin pe ea: Da, nu am apucat să îl văd. Dar sunt obsedată de Blacklist. Mă uit aproape în fiecare seară, iar uneori nu mă mai pot opri. Îmi plac serialele și filmele.

Vorbind de asta, cum te deconectezi? 

Pe lângă chestiile deja enumerate – seriale, filme –, din cauza drumurilor atât de lungi, nu pot să zic că meditez, dar pot să stau blank pe canapea. Mi se pare cumva că îţi dă un reset. Îmi place să mă plimb și să mă debarasez de toate gândurile. Lăsând la o parte faptul că ascult muzică – îmi pun muzică la o anumită frecvenţă – frecvenţe care te ajută pentru armonie. Cea care mă relaxează cel mai mult este frecvenţa pământului: 7,83 Hz.

Ai vreun talent secret? 

Nu prea mai e secret... da, prind obiecte cu degetele de la picioare. Ridic telecomanda cu picioarele. La un moment dat, am luat și o cană – nu era plină. Sper să ajung să am aceeași dexteritate cu picioarele cum am cu mâinile.

You gotta get up and try. Asta am învăţat de la Alina. Să te ridici, să te scuturi, să te întinzi în pat și să lași în primul rând frecvenţele interioare să se alinieze. Căci totul vine din interior – iubirea, liniștea, puterea de a merge mai departe. La fel cum muzica vine din iubire și viceversa.

Rochie Manuri Cizme Mi

Top, pantaloni și rochie Murmur

guest writer - Alina Eremia

Cine sunt eu și cine vreau să fiu?

O să încep prin a preciza că este prima dată când scriu un articol și că mi s-a dat mână liberă să abordez tema ediţiei de iarnă din ce unghi doresc. Îmi place să aprofundez lucrurile și să ajung la substratul lor, așa că prin acest material vă invit să exploraţi o parte din sfera gândurilor mele. Nu e la îndemână, dar e bine să ieși din zona de confort.

Probabil vă intrebaţi ce-i cu titlul ăsta, că este o întrebare basic, la care, în teorie, avem răspunsul, pentru că este fundaţia pe care noi clădim în fiecare zi.

Ei bine, m-am gândit că nu ar fi rău, ca în prag de sărbători, să dezbatem puţin subiectul ăsta. De ce? Pentru că avem nevoie de un context ca să analizăm puţin toate lucrurile frumoase care există în viaţa noastră și să fim recunoscători, ca să învăţăm să oferim mai departe, să fim mai iubitori și să ne amintim că suntem fiinţe concepute din dragoste. De ce? Pentru că nu suntem în echilibru cu noi înșine.

Cine sunt eu? Sunt trup, minte și suflet. Ceea ce ai experimentat în trecut, experimentezi în prezent și vei experimenta în viitor este determinat de aceste trei elemente. Sunt oameni care se îngrijesc de trup, puţini care acordă aceeași importanţă trupului și minţii și un număr mic de oameni care ţin cont de toate cele trei componente. De multe ori, uităm că aceste trei elemente sunt interconectate. Dacă le-am trata pe toate cu aceeași importanţă, am atinge acea stare de armonie interioară la care toţi visăm, am scăpa de frustrări și nu am mai depinde de iubirea celorlalţi pentru a ne iubi pe noi înșine, iar scara de valori, precum și priorităţile se vor schimba. Pare o utopie, ușor de zis, greu de făcut.

De partea materială a lucrurilor ne preocupăm cu toţii. Vrem să ne asigurăm un trai decent, să ne facem micile plăceri, să ne depășim condiţia, să fim de succes. Nu este nimic greșit în asta, dar este o fericire provizorie. Cât te bucuri cu adevărat după ce obţii un lucru pe care ţi-l dorești cu ardoare?

Top și pantaloni Loulou

Rochie Smaranda Almășa

Interviu de Cristian Niculae și Ioana Sabo 

Fotografii: Vlad Andrei 

Styling: Laura Gherman 

Asistent styling: Anamaria Tălpeanu 

Make-up: Delia Tudose 

Hair: George Negrișan