Depresia este boala secolului XXI. Tehnologia va fi următoarea

Depresia este boala secolului XXI. Și nu e singura. Dincolo de maladiile pe care nu le putem repara, dincolo de depresie, tehnologia ne va aduce o sumedenie de boli mintale necunoscute, pe care nu vom ști să le tratăm. Și, din păcate, mulţi dintre noi nu vor fi în stare să apeleze la specialiști, pentru că vor fi rușinaţi. Când neuitarea va fi posibilă sau când intimitatea va fi doar un concept învechit, atunci vor porni adevăratele probleme ale lumii.

Știu că totul pare un SF pe care-l citești acum într-o revistă și pe care nu îl vezi posibil. Dar urmăresc tehnologia de ceva vreme, ca să pot realiza încotro se duce pe viitor. Și viitorul s-ar putea să fie unul în care puţina intimitate de astăzi să nu mai existe, iar beneficiul uitării să fie... uitat. De ce zic asta? În momentul de faţă, o mare parte din viaţa noastră este online datorită nouă. Companiile de tehnologie pot face legături puternice între activitatea noastră online și ne pot transforma în niște profile online foarte bine definite. Suntem biţi pe o foaie deschisă. Momentan, smartphone-urile sunt limitate. Urmează biotehnologia.

Se vor ști amănunte despre viaţa noastră, iar când mobilul va fi uitat, iar în locul lui vor fi cipuri montate direct în corp, ecranele vor deveni chiar ochii noștri. Ca într-un episod din „Black Mirror”, în momentul când vom vedea pe cineva pe stradă, vom ști care e profilul lui de Facebook, dacă stă pe Tinder, dacă are vreo boală sau dacă în ultimul timp a fost plecat din ţară. Va fi destul de simplu. Apoi, uitarea va fi imposibilă.

Mă uitam de curând la trailerul unui film cu Peter Dinklage, Tyrion din Games of Thrones. Se numește „Rememory” și acţiunea se bazează pe ideea că, datorită tehnologiei, oamenii nu vor mai putea uita. Am vrea asta? Creierul nostru e astfel programat încât, uneori, să ascundă amintirile neplăcute sau, pur și simplu, să ne facă să uităm ceea ce a fost prea neimportant. Dar dacă totul va putea fi stocat din creier într-o memorie digitală, cum vom mai putea uita? Vom ști micile lucruri pe care le fac partenerii noștri, ne vom aminti vorbele din copilărie, s-ar putea să ne amintim lucruri pe care nu le putem ţine minte natural, pentru că sunt de la un an. Atunci, ce vom face cu amitirile acestea?

Perspectiva e una optimistă, pentru că vom fi plus-oameni. Dar vom ști să ne descurcăm cu aceste lucruri? Vom putea să rezistăm unui creier care nu e pregătit să faţă acestei cantităţi de informaţie? Câte ore de terapie vor trebui rezervate pentru a putea să rezistăm acestui ritm? Dacă toată lumea va ști totul despre noi, iar dacă noi vom ști totul despre memoria noastră? Cum vom rezista?

Oamenii și-au dezvoltat mecanisme de apărare naturale. Creierul are o capacitate limitată, tocmai pentru că nu suntem capabili să ducem în spate atât de multă informaţie. Oamenii au secrete, pentru că altfel ar durea prea mult să știm orice despre oricine. Idealul nu există decât într-o lume complet morală, iar asta e iluzia maximă. Pentru că nu vom putea fi complet morali, iar lumea va ști asta. Așa că tehnologia ne va adânci.

Așadar, chiar dacă digitalul s-ar putea să ne acapereze viaţa, lumea s-ar putea întuneca din cauza a prea multă știinţă despre noi înșine. Cum vom rezista atunci?

Scris de Vlad Andriescu