Coloşii cu picioarele de bronz. De ce cheltuim milioane pe statuile din București?

Coloşii cu picioarele de bronz. De ce cheltuim milioane pe statuile din București?

Trei aripi de oțel se înalță spre cer. Sunt cenușii, de aceeași culoare cu Casa Presei Libere, cu cerul într-o zi mohorâtă, cu tot traficul la orele de vârf ale Bucureștiului. Mașini și oameni se învârt pe lângă ele ca într-o centrifugă. Monumentul, dedicat luptei anticomuniste, pare stingherit de propria imensitate. Autorul, Mihai Buculei, explică: „Această lucrare este formată din două simboluri: mormânt și suflet. Mormântul este acel tumult tăiat în plan înclinat pe care stau aripile, care zvâcnesc către cer, către înalt.”

Tumultul a costat Primăria Municipiului București 3,2 milioane de euro. Adică aproape la fel de mult ca statuia lui Iisus din Rio de Janeiro. Dar a meritat, spun edilii. În locul aripilor a stat pe vremuri statuia lui Lenin. Trebuia să scăpăm de această rușine cu orice preț.


1

ARTIȘTII. CEI ALEȘI

În ultimii ani, Bucureștiul s-a străduit din răsputeri să-și regăsească identitatea furată de comuniști. După 1989, primarii care au preluat controlul asupra spațiului public au umplut intersecțiile și piețele din capitală cu statuile și busturile noilor eroi. Bazaconiile din bronz, inox și piatră au fost livrate de câțiva sculptori în cârdășie cu funcționarii. Sunt singurii care știu de concursurile primăriei. O mână de artiști a format o nouă oligarhie.


Primăria Municipiului București organizează concursuri pentru amenajarea spațiului public din București prin intermediul Administrației Monumentelor și Patrimoniului Turistic. Din aprilie 2007 până în aprilie 2015, din cele 51 de contracte pentru care primăria a publicat anunțuri de atribuire, doar 3 au fost atribuite prin licitație deschisă, 22 prin negociere și 26 prin negociere fără anunț de participare.


Tinerii artiști habar n-au când au loc aceste competiții. „În afară de memorialul Holocaustului, unde mi s-a părut că procesul a fost foarte, foarte transparent, mereu am aflat din ziare că artistul cutare va realiza lucrarea cutare”, spune Judith Balko, sculptor și artist vizual.


Mihai Buculei, autorul Aripilor, e un norocos. În portofoliul lui se găsesc mai multe lucrări importante din București: monumentul lui Corneliu Coposu de lângă Biserica Kretzulescu, statuia lui Șerban Cantacuzino de pe Dealul Patriarhiei (861.000 euro), statuia lui Simon Bolivar de pe Calea Dorobanților. În țară, numele lui se lăfăie pe un deal de sculpturi din comuna Buteni, județul Arad, și în muzee din Botoșani și Suceava. Pentru Aripi, onorariul artistului a fost de aproape 1,6 milioane de euro, iar finanțarea inițială (13,2 miliarde de lei vechi) a fost făcută din bugetul de stat, printr-o hotărâre de guvern adoptată în 2003. În 2006, bugetul lucrării a fost suplimentat până la suma totală de 3,2 milioane de euro.


Alexandru Bălășescu, fost șef de cabinet în Ministerul Culturii în timpul mandatului lui Theodor Paleologu (2008-2009), s-a uitat prin contractele pe care le-a încheiat instituția și a remarcat un tipar: „Se întâmplă un lucru interesant: există un contract conform concursului pe un anumit buget, apoi se fac contracte suplimentare. Inițial, se alocă o sumă pentru monumentul x. Prin concurs, artistul propune un buget care să nu depășească această sumă, după ce câștigă concursul însă, vine cu documente justificative și cere o suplimentare.“ Acest lucru e valabil pentru majoritatea contractelor, iar traseul sinuos al banilor îi încurcă pe cei care vor să analizeze tranzacțiile dintre autorități și artiști. „Bugetele sunt împărțite pe bucăți și pe ani și sunt foarte greu de urmărit“, explică Ioana Ciocan. „O dată se face plata pentru idee, o dată pentru machetă, pentru modelul la scara 1/1, pentru transpunerea materialului definitiv… și atunci trebuie să le aduni pe toate astea.“


LA FINAL, SUMELE SUNT URIAȘE

Călin Dan, directorul Muzeului Național de Artă Contemporană (MNAC), susține că fonduri colosale sunt date pe obiecte cu o funcție culturală vădit mai limitată decât cea a instituției pe care o conduce. „În anii buni, bugetul nostru anual e de până un milion de euro“, spune Dan. „Nu cred că cineva poate să mă convingă că două tone de bronz, indiferent cât de frumoase sunt ele, puse într-un sens giratoriu, vor avea un efect cultural mai mare pe termen lung decât o instituție care cu bugetul de execuție a unui astfel de monument poate să funcționeze ani de zile și să facă zeci de expoziții, să angreneze sute de artiști, să ajute la producția a zeci și sute de lucrări și să se adreseze direct, verificabil, unei audiențe care însumează anual sute de milioane. Eu cred că această aritmetică vorbește de la sine.“


La alții, arta publică e ceva mai ieftină, iar noi, de pildă, dacă am comanda unui englez statui, am ieși mult mai bine. Cea mai scumpă lucrare a lui Anthony Smith e statuia din bronz a cercetătorului Alfred Russel Wallace. Smith e membru al Royal British Society of Sculptures și a fost nominalizat la premiile Marsh pentru cea mai bună sculptură a anului. Bugetul statuii lui Wallace a fost de 50.000 de lire sterline. „De obicei, când stabilesc prețul unei lucrări, iau în considerare mai multe aspecte: complexitatea, dimensiunea, dacă este o ediție limitată sau o lucrare temporară“, spune Smith.


STATUILE, ARUNCATE CU FURCA

Din 2010 până în 2014, când au fost instalate Aripile, pe soclul din Piața Presei Libere au expus 19 artiști vizuali din România. Ioana Ciocan, sculptor și curator, a fost cea care a coordonat „Proiectul 1990”. „Când s-a construit soclul lui Lenin acolo“, spune Ioana, „s-a ținut cont de mai multe lucruri: capul de perspectivă, raportul cu Casa Scânteii, dimensiunea soclului și a statuii. Acum, am senzația că s-a dat cu banul și așa s-a ajuns la această înălțime de 28 de metri.“


În birou sunt două fotolii cochete, o masă de lemn și o puzderie de tablouri pe pereți. Pe unul dintre ele stă Ioana, cu laptopul pe brațe. „Când s-a publicat strategia culturală a Bucureștiului”, spune, „am vorbit despre recomandarea noastră pentru instituțiile din administrația centrală. Înainte de realizarea unui monument, la aceeași masă trebuie să stea artistul, urbanistul și arhitectul. Nu putem să găsim o piață sau orice locșor gol și să punem moț acolo o sculptură. Nu așa se fac lucrurile. Monumentul lui Enescu, pe strada lui Enescu, inaugurată de festivalul lui Enescu, nu e un motiv suficient pentru anul de grație 2014.“


Amplasarea ar trebui să fie unul dintre cele mai importante criterii. În București, există puține exemple pozitive. Călin Dan, directorul MNAC, spune că doar statuia Aviatorilor e un model pentru ceea ce înseamnă intervenție în spațiul public. „Știi clar că vine din zona deco, o zonă culturală puternică și determinată. Este realizată cu bun gust, cu forță și funcționează bine la scară urbană. Este bine amplasată – pe toate cele patru axe ale intersecției ai niște unghiuri interesante – și are o monumentalitate care funcționează în fluxul de trafic.“


1

STATUL. CAROL I STĂTEA PE-UN CAL

Piața Revoluției e o rețea haotică de mașini și monumente. Statuia lui Iuliu Maniu, monumentul lui Corneliu Coposu și Memorialul Renașterii (sau „Țeapa” lui Alexandru Ghilduș) împart același spațiu cu statuia lui Carol I. Primul rege al României călărește un cal în galop, cu coada ridicată, din 2010. În spatele monumentului se află Biblioteca Centrală Universitară. În fața lui – Muzeul de Artă a României. Pentru mulți bucureșteni, statuia ecvestră a lui Carol I, realizată de Florin Codre, e cea mai mișto din București. Puțini însă cunosc încrengăturile din spatele contractului de 3 milioane de euro. Povestea monumentului începe în 1939, atunci când a fost inaugurată prima statuie a lui Carol I, realizată de sculptorul croat Ivan Meštrović. Monumentul a fost demolat de comuniști în decembrie 1947. În 2007, autoritățile au decis să-i redea Bucureștiului statuia pierdută. Deși o opțiune mai ieftină și mai onestă ar fi fost restaurarea vechiului Carol I pe baza schițelor lui Meštrović, guvernanții au invocat un presupus litigiu între moștenitorii sculptorului croat, precum și faptul că aceștia ar fi solicitat suma de patru milioane de euro pentru cedarea drepturilor de autor. În realitate, ambele argumente sunt false.


Mate Meštrović, fiul sculptorului, este un moș de 85 de ani, cu barba și părul încărunțite. În 2009, când a fost contactat de echipa fostului ministru al culturii, Theodor Paleologu, s-a arătat foarte entuziasmat de posibilitatea restaurării lucrării tatălui său. „Nu solicit nicio compensație pentru drepturile pe care le dețin în calitate de moștenitor a lui Ivan Meštrović”, le-a scris, într-un mail, moștenitorul sculptorului croat. „Recompensa și satisfacția mea vor fi să știu că magnificele opere de artă ale tatălui meu vor fi restaurate în România.”


Mai mult, în urmă cu câteva luni, în cadrul unei vizite a președintelui Klaus Iohannis în Zagreb, fiul lui Meštrović a declarat că e dispus să doneze unui muzeu din România modelul din ipsos al statuii originale. „N-a ieșit nimic din asta. Concluziile sunt evidente”, spune Mate Meštrović. 


Bălășescu își amintește că în perioada în care se afla la minister și se hotăra soarta statuii, sculptorul Codre l-a sunat și a început să urle la el. „Mi-a zis la telefon că-s bou sau prost și că nu înțeleg jocurile. Ministrul reușise să oprească contractul, dar în câteva luni a fost demis și lucrurile au rămas în aer.“ 


Adriean Videanu și Sorin Oprescu, foștii primari ai Bucureștiului, au ignorat apelurile pe care le-au făcut cei patru moștenitori după ce-au aflat de statuia lui Codre. Au ignorat, de asemenea, și scrisorile lui Virgil Nițulescu, fost secretar de stat, și ale Comisiei Naționale pentru Monumente de For Public. Acuzat de plagiat și parti-pris-uri, Florin Codre a reușit să-și înfigă lucrarea în Piața Revoluției și să înhațe pentru ea aproape 3 milioane de euro.


„Calul lui Codre denotă ignorarea crasă a dinamicii anatomiei unui animal nobil”, spune Bălășescu. „Avem un cal de povară într-o pozitie statică și un călăreț cu o statură maiestuoasă. E greșit, regele trebuie să stea într-un anumit tip de echilibru. Desigur, subiect al ridicolului sunt atât coada, cât și sexul calului, despre care mulți spun că seamănă cu secera și ciocanul.”


Reușita sculptorului român a fost posibilă, în parte, din cauza unei portițe legislative legate de rolul limitat al Comisiei Naționale pentru Monumente de For Public. În 2008, membrii acesteia au trimis mai multe scrisori primăriei în care au arătat că nu și-au dat avizul pentru statuia lui Carol I. „Comisia a acordat aviz nefavorabil privind amplasarea acestei statui în Piața Revoluției și a formulat o alternativă (…) Decizia comisiei de amplasare a acestei lucrări în alt loc a fost motivată de situația urbanistică actuală (…) Opinia Comisiei este fermă”. Argumentele n-au fost convingătoare. Vlad Alexandrescu, fostul ministrul al culturii, confirmă că primăriile comit adesea abuzuri. „Rolul Comisiei trebuie întărit. Din păcate, nu există o politică a spațiului public. Uneori, primăriile amplasează monumente fără să ceară avizul Comisiei și ulterior își dau seama că trebuie să treacă printr-o procedură de avizare și trimit la Comisie monumentul deja amplasat.”


1

PUBLICUL

În fața Teatrului Național, soarele alunecă pe cele 16 sculpturi din Căruța cu paiațe a sculptorului Ioan Bolborea. O pensionară de 78 de ani trece țanțoș pe lângă monument. „Unora dintre noi nu ne place, pentru că a luat

fața teatrului, iar aici sunt niște bani spălați“, spune femeia. Elena Gheorghiu poartă ochelari rotunzi, cu ramă groasă, și o beretă franțuzească pe cap. E însoțită de cățelul ei, Jedi, un amestec de chihuahua cu terrier, îmbrăcat într-o canadiană cu camuflaj. „Ca aspect, așa, nu e…“, strâmbă din nas. „Personajele sunt masive, iar cine le face nu are gust. Când lucrezi ceva, trebuie să o faci pentru plăcerea turiștilor sau pentru cei care stau aici de-o viață întreagă.“


Autorul lucrării e Ioan Bolborea, sculptorul cu cele mai multe opere în spațiul public al Bucureștiului. Opinia artistului e diferită: „Monumentul arată foarte bine acum, se citește foarte frumos lucrarea pe albul acesta al Teatrului Național. Îngerii sunt un fel de vestitori ai teatrului.”


Bolborea este autorul unei pleiade de lucrări: Căruța cu paiațe (540.000 de euro), Vioara spartă, Parcul Colțea (650.000 de euro), statuia lui Alexandru Ioan Cuza din parcul IOR (un milion de euro), reconstrucția statuii lui Lascăr Catargiu (540.000 de euro), plus un amalgam de busturi, bustulețe și reconstrucții. Dacă are noroc, va construi și uriașul monument al Unirii din Piața Alba Iulia, programat pentru inaugurare pe 1 Decembrie 2018.


1

Surse din Ministerul Culturii spun că Bolborea e beneficiarul celor mai importante contracte pe bani publici pentru că are o fabrică cu turnătorie și ipsoserie la marginea Bucureștiului. Artistul și-a făcut intrarea în acest club select în 1994, la sugestia arhitectului Marius Marcu-Lapadat.


„A fost o întâmplare că un coleg de-al meu, un arhitect, Marcu Marius, decan la Facultatea de Arhitectură, făcea parte în 1994 dintr-o comisie pentru Monumentul Infanteriei“, își amintește sculptorul. „Bineînțeles că până atunci nici nu mă gândeam la monumente, la astfel de lucruri, decât așa, că ar fi o posibilitate.“ Bolborea se îndeletnicea, pe vremuri, cu niște figurine cărora le spune „miriapozi”.


„El mi-a zis să participăm și noi, că trebuie un arhitect și un sculptor“, spune. „Atunci a ieșit din comisie și am participat și am câștigat locul II, locul I nefiind atribuit. Mi s-a dat II pentru că, vezi doamne, eram prea tânăr. Să reiau tema, să mai fac mici schimbări. Apoi s-au impus alții, lupii bătrâni, dar și ei au lucrat până la faze intermediare. Armata a renunțat un timp, că s-au schimbat și la ei cadrele, dar după patru ani, s-a revenit la concurs și am rămas doar doi, eu și cu Radu Aftenie.“ Ioan Bolborea a câștigat competiția.


Apoi, pofta a venit mâncând. De obicei, Bolborea află de competițiile organizate de primărie „prin ziare, pe la radio“. Dar nici nu-s multe, spune cu amărăciune. În sufrageria artistului, pe pereți domnesc fotografii înrămate cu monumentele sale de vază. Uite-l pe Eugen Ionescu la Slatina (10.500 euro), uite Monumentul Infanteriei din parcul Kiseleff, uite un arc de triumf – monumentul Reconcilierii de la Arad (două milioane de euro) –, iar cel mai popular e Monumentul Unirii. Machetele proiectului apar de vreo șase ori, în șase rame diferite. Fotografiile încadrează un televizor flatscreen și un acvariu cu peștișori aurii. Sub acvariu, un raft mai jos, își întinde acele un cactus. Planta e faimoasă. E cea care l-a inspirat pe artist atunci când a gândit Monumentul Unirii.


„Inițial, sursa mea de inspirație a fost Marea Adunare de la Blaj, acea mulțime care era acolo. Apoi mi-am dat seama că în piața Alba Iulia, unde urma să fie pusă, se vedea prost. Atunci m-am gândit să ridic această mulțime pe verticală, iar aici m-a inspirat un cactus pe care-l am eu. Țepii ăștia de pe el mi-au inspirat compoziția.”


Monumentul Unirii este „cel mai conceptual și cel mai bine realizat proiect“, spune Bolborea.„Personajele, care sunt sute de mii, cad ca o draperie, iar restul structurilor le susțin.” Artistul se așază mai comod pe canapea. De la spate, îi iese o pernă cu mai multe fire băgate în priză. „E muncă de sisif aici.” De aici și onorariile piperate. „Pe mine mă costă muncitorii, salariile lor, gazul, materialele, viața de zi cu zi.“ Spune că dacă era în locul lui Buculei lua și mai mulți bani pentru Aripi. „Șansa să faci o astfel de lucrare nu o ai decât o dată sau de două ori în viață. Măcar să-ți rămână să trăiești câțiva ani.“ În străinătate, susține, un monument similar ar costa 50 sau 60 de milioane de euro. „Și apoi, sunt unicat. Aici trebuie să ai drept de autor, aici e creația ta, nu? Așa ar face oricine dacă ar putea. Ca la pantofi, nu? Sau ca la o haină bună. Una e să le iei de la magazinul din colț și alta e să le iei de la Yves Saint Laurent!“ 


Ieșim în curte, să-mi arate turnătoria și ipsoseria. Doi lei din piatră, capul cetățeanului turmentat și sute de omuleți cu brațele deschise care vor urca cu veselie pe Monumentul Unirii rătăcesc în iarbă. Câțiva muncitori se ceartă în fabrica artistului. „Am lucrat mult”, spune cu voce gravă și pas de împărat Bolborea. În fața noastră, se înalță macheta monumentului. „Numai pe asta am schimbat-o de trei-patru ori, plus cealaltă de acolo. De asta costă atât... Și nici nu e terminată. Dacă o măresc, trebuie să o refac din ipsos, apoi să o torn din bronz.”


Nu toată lumea e atât de migăloasă, „dar eu vreau să-mi iasă cât mai bine”. Cu fiecare proiect, artistul vrea să se descopere pe sine însuși. Să-și spună la final „nu m-am gândit niciodată că va ieși așa.” Liniștea e întreruptă de câteva hârșâituri din atelier. Monumentul așteaptă umil avizul de la Ministerul Culturii. Bolborea e mâhnit. Oprescu nu mai e primar, artistul a rămas fără susținere.



Foto: Matei L. Buţă

Comentarii

Mai multe

Balul Regățenilor are loc în această toamnă la București

Balul Regățenilor are loc în această toamnă la București

Athenaeum Summer Festival 2023 se încheie în forță cu celebra cantată Carmina Burana, pe 27 iunie

Athenaeum Summer Festival 2023 se încheie în forță cu celebra cantată Carmina Burana, pe 27 iunie

Wynton Marsalis și Jazz at Lincoln Center Orchestra revin la București cu două concerte-surpriză la Athenaeum Summer Festival 2023

Wynton Marsalis și Jazz at Lincoln Center Orchestra revin la București cu două concerte-surpriză la Athenaeum Summer Festival 2023

Recitalul extraordinar al pianistei Gülsin Onay pe scena Athenaeum Summer Festival 2023

Recitalul extraordinar al pianistei Gülsin Onay pe scena Athenaeum Summer Festival 2023

Wynton Marsalis și Jazz at Lincoln Center Orchestra, pianistele Gülsin Onay și Lise de la Salle dau tonul estival al muzicii clasice și contemporane la Athenaeum Summer Festival 2023

Wynton Marsalis și Jazz at Lincoln Center Orchestra, pianistele Gülsin Onay și Lise de la Salle dau tonul estival al muzicii clasice și contemporane la Athenaeum Summer Festival 2023

Macromex și Next Root Management System: soluție pentru siguranță alimentară și alimentație sănătoasă în 40 de grădinițe și școli din România

Macromex și Next Root Management System: soluție pentru siguranță alimentară și alimentație sănătoasă în 40 de grădinițe și școli din România

Rose Home: țintă de afaceri mai mare cu 30% în 2023 din produsele HoReCa, online-ul aduce 40% din vânzări

Rose Home: țintă de afaceri mai mare cu 30% în 2023 din produsele HoReCa, online-ul aduce 40% din vânzări

Cât costă abonamentele de streaming pe platformele din România

Cât costă abonamentele de streaming pe platformele din România

2
Maserati Grecale, excepțional în fiecare zi

Maserati Grecale, excepțional în fiecare zi

Alfa Romeo Tonale, începutul unei noi ere

Alfa Romeo Tonale, începutul unei noi ere

Cele mai citite

Show grandios la fântânile de la Piața Unirii

Show grandios la fântânile de la Piața Unirii

Oameni care ne inspiră: Ioana Ciocan, CEO Art Safari

Oameni care ne inspiră: Ioana Ciocan, CEO Art Safari

Prinde ultimul pachet aniversar la concertul Placebo 20 de ani, “The Friend Indeed”!

Prinde ultimul pachet aniversar la concertul Placebo 20 de ani, “The Friend Indeed”!

Gala Folk You! are loc în acest week-end, în Capitală

Gala Folk You! are loc în acest week-end, în Capitală

Oameni care ne inspiră: Avi Cicirean, Owner Brand Minds

Oameni care ne inspiră: Avi Cicirean, Owner Brand Minds

Cigarettes After Sex vin la Summer Well 2018

Cigarettes After Sex vin la Summer Well 2018

TEX LOVES SUMMER - Vladimir Drăghia și Alice Cavaleru

TEX LOVES SUMMER - Vladimir Drăghia și Alice Cavaleru

Do you speak Emoji? Gigi Căciuleanu pregătește un nou spectacol

Do you speak Emoji? Gigi Căciuleanu pregătește un nou spectacol

Boscolo & Partners și Payout Payroll Outsourcing vor reprezenta în exclusivitate în România rețeaua globală Crowe Horwath International

Boscolo & Partners și Payout Payroll Outsourcing vor reprezenta în exclusivitate în România rețeaua globală Crowe Horwath International