Milu Café, o cafenea care e mai mult decât despre prietenie

Când Ștefan și-a întrebat oștenii „biscuiţi?”, aceștia au răspuns hâtru: „biscuim, Măria Ta”. Biscuiţii de care vorbim azi, cei dintr-o cafenea plină de farmec, nu sunt însă de glumă. Cine nu știe Bărăţia Bucureștilor? E drept însă că puţini știu că această veche stradă din Capitală își trage numele de la biserica omonimă, iar aceasta, la rândul ei, de la cuvântul maghiar care înseamnă prieten: „barát” (odinioară, bărăţiile erau mănăstiri franciscane). Pe această stradă cu parfum istoric se găsește Milu Café, o cafenea care e mai mult decât despre prietenie. E despre familie, nu numai pentru că e deţinută de un cuplu, ci și pentru că atmosfera care te întâmpină e intimă și caldă.

Iar în această cafenea găsești de papa chestii care ţin de foame și pe care le pui îndeobște pe o farfurioară atunci când savurezi o cafea. Zic savurezi, pentru că și cafelele sunt speciale aici. Ele trebuie consumate alene, în niciun caz ca pe shot-urile pe care ni le „injectăm” dimineaţa înainte de a pleca la treabă, ca să deschidem ochii.

Dar să ne întoarcem la biscuiţi, chiar la cei originari, datând din antichitate, mai precis din perioada Imperiului Roman, când au fost inventaţi – își trag denumirea de la bis cotus (copt de două ori). În Evul Mediu, producţia s-a dezvoltat. În evul Revoluţiei Industriale, s-a rafinat. Atunci au apărut biscuiţii Garibaldi, un fel de sandvișuri subţirele cu coacăze, botezaţi după generalul Giuseppe Garibaldi, vajnic unionist, care a călătorit odată (1854, pentru conformitate) în Anglia, unde acești biscuiţi au început să fie produși, șapte ani mai târziu. Ţineau de foame acești biscuiţi? Oho, și încă cum! Fiindcă oștenii lui Garibaldi, prinși în campanii istovitoare, se cam confruntau cu foamea (așa a apărut și o legendă, să-i zic așa, urbană, legată de biscuiţii Garibaldi: cică iniţial erau simpli pesmeţi înmuiaţi în sânge de cal, brrr!).

Cumva, biscuiţii din cafeneaua de care vă vorbesc azi sunt înrudiţi cu acele sandvișuri cu coacăze. Ţin de foame, sunt savuroși, au extrem de puţin zahăr (de trestie). Sunt produși sub brandul propriu, disponibili în variante cu cacao, ciocolată, ghimbir, trandafiri și nu-ţi abat papilele gustative de la experienţa degustării unei cafele bune, poate chiar a casei, prăjită într-un anume fel care îi conferă o savoare specială. Alături de acești biscuiţi speciali, vegani, cum îi place patronului să-i prezinte, se găsesc și batoane îndulcite cu miere. Face furori cel cu merișor și goji, savuros și săţios. 

Cafeaua face toţi banii

Azi, când există atât de multe și de variate oferte pe piaţă, cum știi că vei bea cu adevărat o cafea bună? Sigur, contează enorm provenienţa ei (la Milu vei găsi cafea din Honduras, Guatemala, Brazilia, Etiopia, India, adică zone cu culturi de prestigiu), cum a fost prăjită, preparată, chiar și servită. Într-o cafea bună intră însă și chestiuni ce nu pot fi cuantificate și n-au legătură cu procedura, străveche sau novatoare, de preparare. Adică ambianţa și compania. Or, exact asta ţi se oferă la Milu, dincolo de savoarea unor cafele ce merită fiecare bănuţ și care trebuie consumate, desigur, fără zahăr (are patronul o vorbă – gustul pe care ţi-l oferă cafeaua, zahărul ţi-l ia, ocupându-ţi limba). Adică ambianţa acestei cafenele ca o sufragerie plasată în mijlocul orașului sporește savoarea unor cafele servite ca la carte și a unor biscuiţi pe care să-i ronţăi agale, ca pe slow food, bucurându-te în tihnă de clipe prea sofisticate ca să le poţi pune pe Instagram.