J'ai Bistrot, locul unde tradiția e reinterpretată în manieră gastro-urbană.

Un meniu pascal ca la mama acasă?! Sincer, în 2017, credeam că v-aţi cam plictisit de reţete de drob și miel la tavă. Sau poate nu v-aţi plictisit, dar oricum veţi avea parte de o „gustare” pascală home made, așa că nu văd de ce v-aș împuia capul cu aceleași și același feluri de mâncare pe care le știţi pe de rost. Prin urmare, anul acesta, de Paști, vă scutesc de corvoada parcurgerii unor delicioase preparate pascale.

Mai bine vă povestesc unde să mai ieșiţi în oraș în perioada asta, cu zile din ce în ce mai călduroase, dar cu dimineţi și nopţi reci, ceea ce înseamnă că, dacă mergeţi seara la terasă, de exemplu, e bine să vă uitaţi și după păturile care vi se pot pune la dispoziţie. Eu așa am făcut când am poposit la grădina de la J’ai Bistrot, un gastro-pub hipsteresc/ rockeresc/boem situat pe Griviţei 55. Drumul până la acest local e cât se poate de încărcat de parfum local, în cazul în care nu veniţi de pe Dacia, ci de pe Calea Griviţei, trecând pe lângă Baia Publică, însă, mai ales în perioada asta, dacă vă veţi concentra pe vânarea magnoliilor din curţile oamenilor (spre a le fotografia, se-nţelege), și mai puţin pe degradarea galopantă a caselor, ieșiţi în câștig. 

J’ai Bistrot e un loc unde carnea noastră cea de toate zilele se bucură de respect. De la porcii din tablouri sau desenaţi pe pereţi până la cei din farfurie! Drept pentru care, lăsaţi-vă bicicleta în spaţiile special amenajate, surprindeţi pisicuţa terasei, omniprezentă în „recenziile” foto ale clienţilor, luaţi-vă o bere și potoliţi-vă foamea cu o supă de cartofi cu tarhon, smântână și afumătură ca la mama (mea) acasă. Sau cu o ciorbă de porc, rivalizând tot cu cele pe care le-am hăpăit în adolescenţă, cu mult înainte să descopăr că orașul îmi va oferi nenumărate alternative culinare ale gusturilor cu care am crescut. Și, în tot acest timp, socializaţi pe-ndelete (eu am găsit o masă mai retrasă de două persoane, aflată la o distanţă rezonabilă de spaţiul de joacă destinat celor mici și foarte zgomotoși, dacă știţi ce vreau să spun), cu partenerul de discuţie sau cu telefonul, dacă primul întârzie.

Porcul și dulceaţa de ardei iute

La felul principal, am optat pentru porc în crustă de nuci cu dulceaţă de ardei iuţi. Carnea de porc, de prisos să insist de ce, merge foarte bine cu dulceaţa de ardei iuţi, care e tot mai la modă chiar și în rafturile magazinelor de cartier, așa că n-a fost greu să mă decid asupra opţiunii. Practic, ţi se servește cotletul făcut în pesmet, ouă și nuci, alături de piure de cartofi, peste care a fost pusă o lingură sănătoasă de dulceaţă de ardei iuţi, într-o farfurie în care antagonicele dulce-sărat, crocant și moale fac casă bună.

Vită cu ceapă roșie

Pentru că nu eram singur, m-am înfruptat și din cealaltă farfurie (noi așa facem, blamaţi-ne dacă greșim). Se cheamă Philadelphia cheesesteak și înseamnă pulpă de vită făcută fâșii, așezate cu dichis într-o baghetă, pe un pat de ceapă roșie, ardei kapia, ciuperci, brânză cheddar și muștar, amestecate și servite exact înaintea momentului în care încep să ţi se lungească urechile de poftă. Carnea roșie merge cu ceapă de aceeași culoare, dacă-mi permiteţi observaţia, în timp ce înfulec de zor și contemplu berea neagră dulceagă, cu care-mi răsfăţ papilele gustative.