Blatul în vremea fotbalului

Imaginați-vă o lume fără pizza. Iertați-mă un moment, mi s-a pus un nod în gât. Știu că e o glumă veche, dar își păstrează valabilitatea mai cu seamă în vrema fotbalului, când pizza intră natural în meniul oricărui microbist. E ușor de preparat, ușor de mâncat și merge de minune cu o bere-două-trei. E drept că mi-am comandat o limonadă în localul din Mega Mall în care mă aflu, dar asta nu va schimba gustul pizzei Europene – cum altfel pe timpul turneului final al Campionatului European din Franța?! –, care conține sos de roșii, brânză Mozzarella, șuncă, ciuperci și cubulețe din carne de vită.

O rețetă simplă și care se digeră ușor, mult mai ușor decât prestația românilor într-o grupă cu Albania și Elveția sau decât înfrângerea Angliei de către Islanda în optimile de finală – știu că e drăguț să ții cu cei mici, dar eu sunt un fan al fotbalului englez, pentru că în această țară a fost brevetat cel mai mare fleac al omenirii. Mai pun o linguriță de sos picant peste aluatul produs în cel mai mare lanț de pizzerii de pe lumea asta și-mi dau seama că, exact în aceste zile, se fac 19 ani de când alți islandezi, cei de la  Knattspyrnufelag Reykjavik, furnizau o mare surpriză, eliminând Dinamo din competițiile europene. Am fost acolo, pe vremea aia îi socoteam pe islandezi mai degrabă pescari decât fotbaliști, și tot pizza am mâncat – așa era când ajungeai într-o țară străină și, neștiind ce să mănânci, mergeai la sigur, cu o variantă ce nu putea da greș. 

Dar nu despre islandezi vreau să povestim azi și nici măcar despre ingredientele care fac diferența în acest fel de mâncare pe gustul Țestoaselor Ninja, ci despre blat. Când vine vorba despre blaturi, iertați-mă lipsa de modestie, chiar mă pricep. Le adulmec de pe Lună. Am văzut suficiente ca să le „citesc” din întârzierea cu care se aruncă portarul după o minge, din trasul tardiv și inutil de tricou al fundașului ajuns în situație de unu la unu cu atacantul sau din penalty-ul excutat deliberat în bălării. Oho, am asistat la blaturi atât de grosolane, chiar și la nivel internațional (n-am mirosit însă niciunul la EURO 2016, fiți pe pace), încât îmi venea să mă iau cu mâinile de cap când o echipă înscria din greșeală din corner și nu-l felicita nimeni pe autorul golului, întrucât băieții știau că vor fi nevoiți să se dea la o parte, ca adversarii să poată reface ecartul de două goluri convenit… 

Ceea ce în fotbal e indigest, din punct de vedere culinar, e delicios și esențial: oricât de speciale ar fi ingredientele la pizza, miza nu e nici în acestea, nici în sosul cu care, nu-i așa?, reglăm gustul fiecărui dumicat. Șpilul e blatul. Sigur, el poate fi subțire ori groscior, pufos sau crocant. La pizzeria cu pricina, chestiunea e și mai nuanțată. Așa cum englezii au inventat fotbalul care se practica pe alte meleaguri încă din antichitate, așa au făcut și americanii cu pizza apărută nu e limpede unde, dar în mod cert nu peste Ocean. Ei au făcut un blat care e, în același timp, pufos la interior și crocant la exterior – îi zice Pan. Ei au închipuit marginea – știți, aia care rămâne îndeobște în farfurie – cu bile de brânză tartinabilă și i-au spus Crown. Nu în ultimul rând, ba chiar în primul din perspectiva preferințelor mele, au umplut marginea cu Mozzarella, au tăiat-o în bucățele detașabile, le-au asezonat cu usturoi și așa a apărut blatul Cheesy Bites.

De la Barbara Bush la Boris Elțîn

Aceste blaturi se găsesc la Pizza Hut, după numele unui lanț fondat în 1958 de frații Dan și Frank Carney din orășelul Wichita, Kansas. Băieții au luat cu împrumut 600 de dolari de la mama lor ca să-și deschidă o pizzerie. 31 de ani mai târziu, cam pe când se clătina comunismul la noi, pizza asta ajungea la Casa Albă, căci Barbara Bush dăduse o petrecere pentru 200 de puștani. În 1991, era livrată la Moscova lui Boris Elțîn, pe parcursul loviturii de stat. În 1994, era prima pizza comandată pe internet, pentru ca, în 2001, să fie și prima livrată în spațiu. Iar în 2016, cu voia dumneavoastră, am mâncat și eu una, la mall-ul de lângă Arena Națională. Blatul rezistă.