Spărgătorii de timp

Vă propun un joc: eu numesc o aromă și voi îmi daţi la schimb o amintire. Sau invers: vă dăruiesc o poveste și îmi născociţi o aromă, nu contează. Important e să spargem timpul și să-l dăm înapoi. Cu mintea. Și poate așa ne întineresc și chipul, și trupul și începem să ne vedem iar curaţi și frumoși.

În noiembrie, Oradea mea mirosea a castane coapte. Era un parfum molcom și bun ca o îmbrăţișare. Se ridica la fiece colţ de stradă din tonetele vânzătorilor darnici în zâmbete și dornici de vorbă; la fiece pas, din palmele înmănușate ale trecătorilor, din gurile lor pline de fericire și poftă; la fiece casă, din gândurile celor ce-și puneau fularul și își înfundau mâinile în buzunare în căutare de mărunţiș pe care să-l dea la schimb pentru un pumn de fericire. Era atât de dulce, atât de îmbietor, atât de făr' de seamăn, că de poftă ceru-și trimitea nori călători pe pământ să-i ducă stropi din hrana muritorilor și rămâneau lipiţi de case, de felinare, de pavaj, de mustăţile bărbaţilor, de codiţele fetiţelor, de șireturile de la bocanci, de tonetele vânzătorilor de castane, de palmele noastre înmănușate, de gurile noastre, uimiţi și-ndrăgostiţi până peste poate de atâta fericire coaptă la foc mic de cărbuni. Așa se face că, de la Ziua Morţilor până la cea naţională, Oradea mea era cufundată într-o ceaţă deasă mirosind dulce a castane coapte. 

Tot în noiembrie, bunica din partea mamei alegea cu grijă gutui galbene și îndesate și le așeza, după o rânduială numai de ea știută, pe sobă și la geam, de mirosea în casa ei a poveste și-a bunvenit. Peste un judeţ și două ore de mers cu mașina, cealaltă bunică, din partea tatei, presăra în dulapul cu așternuturi flori uscate de lavandă – să ne aducă vise blânde, iar în cel de haine dosea portocale bătute-n cuișoare să ademenească Crăciunul și voia bună, cocea biscuiţi cu vanilie și pregătea ceai cu scorţișoară, să-l găsim aburind când ne întoarcem de la școală. Pe bunicu îl găseam mereu la birou, aplecat peste scrisul lui. Ne lua în braţe și se apleca să ne sărute mânuţele îngheţate de gerul de afară, iar păru-i mirosea a gând curat și călimară. 

Poate părea ciudat a vorbi de rujuri într-un articol despre arome, dar, vedeţi voi, noul ruj de buze lichid de la Bourjois, Rouge Edition Soufflet de Velvet, are aroma îmbrăţișărilor mamei mele. Avea ea, draga, unul ce mirosea la fel. Așa că fie-mi iertat de îndrăznesc să-l includ în galerie.

Venirea în București mi-a parfumat zilele de noiembrie cu o nouă aromă și cu dor de casă. Pe lângă Foișor, în drumul meu spre facultate, era o patiserie. N-o căutaţi, că nu mai este. Era mică. O puteai cuprinde în câţiva pași. Poate de aceea, cum dădea frigul, vitrinele-i se abureau și cu greu mai puteai pricepe ce e dincolo de ele. La începutul lui noiembrie însă, apărea pe ușă un afiș scris grăbit de mână: avem plăcintă de dovleac și dovleac copt, iar mica patiserie devenea vedeta cartierului. Se umplea de chipuri vesele, devoratoare de dovleac și de povești cu sau fără însemnătate. 

E uluitor cum raiul poate încăpea uneori în locuri atât de mici, ca patiseria de lângă Foișor, în care nu poţi pune nici măcar două mese, dar poţi aduna un ocean de prietenie; ori într-un dulap de haine mirosind a lavandă; într-o gutuie pusă la veghe pe pervaz; în mâinile bunicului meu mirosind a călimară ori în mâinile mele de copil rătăcit printre castane coapte. E miraculos cum o simplă moleculă de miros poate sparge timpul în miliarde de milisecunde pe care le învârte apoi după pofta minţii tale până ce sufletul îţi ia foc și se desface-n amintiri ca artificiile. Și e aproape înfricoșător cum un om, o întâmplare, o poveste, un loc, un dor se pot transforma într-un miros, așa cum copacii se transformă în cărbune, apa în nori și dorinţele în stele. 

De aceea, sfatul meu de beauty (că până la urmă toată povestea aceasta se vrea a fi un articol de beauty, nu-i așa?) este să parfumaţi acest noiembrie până ce spargeţi timpul, să furaţi în fiecare zi o bucată din el numai pentru voi, și-n ăst răgaz să vă îngrijiţi și sufletul odată cu trupul, să vă-mbăiaţi în amintiri, să vă ungeţi cu fericire, să vă îmbrăcaţi cu dragoste până ce, privindu-vă în oglindă, vă regăsiţi curaţi și tineri și incredibil de frumoși. Pentru inspiraţie, va atașez selecţia mea de amitiri ascunse în ambalaje cosmetice.

LUMEA AROMELOR

1. Apa de lavandă Pure by Daiana Anghel miroase ca visele copilăriei în casa bunicilor. Nu e de mirare că, după ce o vei folosi, vei observa și-n minte și pe chip că ai dat timpul înapoi.

2. Știţi crema Nivea, cea în cutiuţă albastră? Parfumul ei îmi amintește de săruturile de noapte bună ale bunicii, de mângâierile mamei și de perioada când copiii mei erau bebeluși. Luna aceasta, Nivea are o ediţie limitată de creme ambalate în cutiuţe magice, ce ascund fiecare câte o poveste. Încearcă-le!

3. O baie înmiresmată cu spumantul cu aromă de ciocolată de la Avon e cel mai bun lucru pe care-l poţi face pentru mintea și trupul tău într-o seară de noiembrie.

4. Oameni buni, mai ţineţi minte guma Turbo, aceea care-ţi încleșta dinţii și-ţi rupea fălcile? Am găsit o mască de păr care miroase exact la fel. Numai că aceasta îngrijește blând părul și-l lasă moale și catifelat. Se numește Cattier, Mască de păr cu unt de cupuacu.

5 Juliette Has a Gun Mmmm... e un parfum făcut anume să stârnească amintiri delicioase. Miroase a iasomie și zmeură, peste care se toarnă puţin caramel topit. Disponibil în magazinele Beautik.

6. Untul de corp de la The Body Shop cu mere coapte și scorţișoară e ca o dimineaţă de Crăciun. Absolut magic.

7. Pentru a-ţi face ziua sărbătoare, îţi propun deodorantul Fresh & Perfect de la Bourjois, un mix de parfum de frezii și dragoste.

8. Mi-a fost tare dor de parfumul de mușcate – mama avea curtea plină de ele – până ce l-am regăsit într-un produs ultraperformant de îngrjire a feţei: serul Aqua Vita de la Apivita.