Calendarul de Advent

Anastasia mea avea 3 ani când a primit primul Calendar de Advent cu ciocolată. I s-a părut la început mare, apoi prea ușor, apoi prea subţire și, în final, de-a dreptul zgârcit, cu bucăţile acelea minuscule de ciocolată, împrăștiate ici și colo. Mai multă poftă decât plăcere. Ca să-i adorm dezamăgirea, i-am inventat o poveste.

Știu, a spune povești e un obicei prost, un tic tâmpit care se declanșează de fiecare dată când realitatea îmi calcă nervii ori așteptările copiilor mei. Dar nu despre proastele mele obiceiuri vreau să vorbesc – oricum, e prea târziu a le schimba –, ci despre ceva infinit mai frumos și mai important. Iată, deci, povestea pe care i-am născut-o Anastasiei: Se spune că, odată, demult, pe vremea când pâmântul era făcut din turtă dulce și lapte cu sărbătoare, iar cerul din pastă de vise...

– Cum adică din pastă de vise?
– Adică atunci când îţi doreai ceva foarte, foarte tare...
– Așa cum îmi doresc eu să mă mărit cu Eric (prinţul din Mica Sirenă, filmul Disney)?
– Exact așa! Când îţi doreai ceva, trebuia să îţi așezi capul pe pernă, să închizi ochii și să stai așa, preţ de două-trei minute, ca să ademenești puii de somn.
– Mami, îmi plac mai mult puii de veveriţă.
– Păi asta și erau: pui-de-veveriţă-de-somn. Ei, când începeau să ţopăie în jurul nasului tău puii-de-veveriţă-de-somn, trebuia să înhaţi unul de coadă, să-l încaleci și, așa călare, să te caţeri în copacul cu timp, până la cer. Acolo trebuia să rupi o bucată mare de pastă de vise...
– Vaaaai, mami, cum să faci așa ceva? De ce să faci gaură în cer?
– Păi nu rămânea gaură, cerul avea și atunci, ca și acum, destule vise ca să se repare. Nu se face gaură în cer dacă oamenii fură câteva.
– Sigur?
– Jur pe inimă! Și după ce rupeai bucata de cer, o scuturai bine-bine de stele – știi, stelele au prostul obicei să se aprindă când nu e nevoie și pe deasupra mai sunt și grele – o aduceai cu tine pe pământ și-ncepeai s-o frămânţi cu mâinile, cu picioarele, cu burtica, cu genunchii, cu puii de veveriţă de somn, cu mama, cu tata, cu lingura, cu mintea, cu ce puteai tu mai bine, până ce devenea moale și prindea culoarea ta. A sufletului tău, vreau să spun. Atunci puteai s-o modelezi după dorinţa ta...
– În Eric.
– Exact. La urmă, te rostogoleai în jurul ei de trei ori, clipeai o dată lung din gene, o închideai în piept, aici, lângă inimă, și, dacă erai bun și curat, de Crăciun dorinţa ta devenea realitate.
– De ce de Crăciun? Pentru că atunci venea Moș Crăciun cu praful magic?
– Ai văzut, tu știi mai bine!

Ei, pe vremea aceea, trăia o veveriţă de somn tare urâcioasă. Nu fusese întotdeauna așa. De fapt, în tinereţe fusese chiar fermecătoare, numai că de câţiva ani se cam săturase ca puii ei să tot alerge cu oamenii după vise, să nu fie niciodată acasă la cină, la baia de seară, când avea nevoie să ducă gunoiul sau să numere firele de nisip, când voia să le citească povești sau să le împletească cozile. Pentru că își petrecea mai tot timpul singură, doamna veveriţă de somn se cam acrise, se-ntunecase și se cam îngrășase, îndrăznesc să spun.

– Păi de ce?
– Pentru că, dacă puii nu veneau la cină, ea trebuia să mănânce și porţia lor. Veveriţele de somn nu aruncă niciodată mâncarea. Dar cel mai grav este că în mintea ei începuseră să crească gânduri strâmbe. Cocea și născocea planuri pentru ca puii ei să stea mai mult pe acasă. Ideea i-a venit tocmai pe 1 Decembrie. Ce crezi că a făcut? S-a căţărat în copacul cu timp, acela în care te urcai să ajungi la cer, și a furat zilele până la Crăciun. Pe toate cele 24. Nu i-a fost greu, pentru că în copacul acela era mereu forfotă mare. Dacă n-ar mai fi venit Crăciunul, visele nu s-ar mai fi împlinit și, cu timpul, oamenii ar fi încetat să mai călătorească în somn, să modeleze pasta de vise, iar puii ei de veveriţă-de-somn ar fi stat acasă. Așa se gândise ea, dar cum socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg, uite că s-a întâmplat ceva neprevăzut. Pentru că era mai mult rotunjoară decât sprinteioară și mai avea de cărat în braţe și timpul până la Crăciun, la coborâre a alunecat pe-o creangă și s-a prăbușit la pământ. În cădere, timpul s-a spart în zile și s-a împrăștiat în cioburi, care s-au înfipt într-o nucă, într-un măr, într-o bucată de ciocolată, în poșeta unei doamne, în părul unei păpuși, într-o carte de povești, într-o cutiuţă muzicală, într-un covrig, în fel de fel de lucruri mai mari sau mai mici.

Rămas fără 24 de zile, copacului timp au început să-i crească spini, iar pasta de vise din cer s-a transformat în gheaţă. Oamenii au devenit nefericiţi și-ntunecaţi, iar puii-de-veveriţă-de-somn au încărunţit și-au amuţit dintr-odată. În faţa acestui dezastru, veveriţa cea posacă a mărturisit ce făcuse. Și-au început cu mic, cu mare să caute cioburile lui decembrie.

Cum găseau unul, cum spinii copacului timp deveneau mai mici, cerul mai prietenos, oamenii mai fericiţi, iar puii-de-veveriţă-de-somn mai sprinteni. Vezi bine că au reușit să le adune pe toate, altfel nu ar fi venit anul ăsta Crăciunul. Și nici anul trecut. Și nici în cel dinainte. Dar nu asta e important. Important este ce au învăţat ei toţi din această căutare comună: că timpul e fragil și preţios și nu trebuie pierdut sub nicio formă, că fericirea se naște din lucruri mărunte, că visele mari se împlinesc cu răbdare și prieteni buni...
– Și cu praful magic al lui Moș Crăciun.
– Tu chiar știi mai bine! De atunci oamenii
folosesc calendarul de Advent, cu ciocolată, cu povești, cu fapte bune, cu scrisori, cu daruri mărunte ca să le fie așteptarea mai ușoară și visele mai aproape. De v-a plăcut povestea, v-am pregătit și vouă un început de Calendar de Advent, cu produse de beauty – căci asta mi-e menirea la revistă. Le puteţi folosi ori le puteţi dărui. Important e să-l completaţi cu câte o beauty-bucurie în fiecare zi, până la capăt, cu drag și inimă senină. Restul se rezolvă cu praful magic al lui Moș Crăciun.

1. Nu există nimic mai sărbătoresc, mai sofisticat, mai cuceritor decât această trusă Dior. E perfecţiune pură.

2. Pentru un zâmbet fermecător, există Rouge Edition Velvet de la Bourjois. Face parte din colecţia de Crăciun, rezistă impecabil pe buze și-ţi face din fiecare zi o sărbătoare.

3. Ţi-e dor de îmbrăţișarea verii? Atunci relaxează-te într-o baie parfumată cu crema exfoliantă cu aromă de căpșuni de la Avon, iar la finalul zilei sună-ţi prietenii din vacanţă și urează-le sărbători fericite.

4. Da, știu, în perioada asta e mult de muncă. Tocmai de aceea, seara calmează-ţi tenul și relaxează-ţi mintea. Masca delicată AquaFocus de la Douglas e perfectă: ușoară și răcoritoare ca un fulg de nea, că doar conţine apă de gheţar elveţian.

5. Ador Apa de Lavandă de la Pure by Daiana Anghel. E un miracol îmbuteliat. Redă prospeţimea tenului, calmează iritaţiile, șterge oboseala și îţi dăruiește tinereţe. 

6. Fiecare zi trebuie să fie o sărbătoare. Folosește confeti pentru baie de la Sephora. Sunt minunate, hidratante, colorate și parfumate. 

7. Untul de corp Vanilla Chai de la The Body Shop e ca o îmbrăţișare de bun-venit. Merge perfect cu o cană de ceai cu scorţișoară și un film de Crăciun.

8. Gelul pentru mâini de la Cattier, cu argilă,  îmi amintește de copilărie. E un cadou mic, dar foarte prietenos. Miroase a vară și veselie, a corcodușe și piersici albe.

9. Uneori simţi nevoia de puţină strălucire, de niţel aer de divă, nu-i așa? Există la Sephora acest puf de pudră strălucitoare, care te va face să te simţi instantaneu vedetă.

10. Așteptarea Crăciunului aromată cu lichior de zmeură și piper Sichuan, cu ciocolată neagră și bergamotă, ca în parfumul Upper Ten for Her al casei Lubin.