TVR Griffith - Adevărat a înviat!

În ultimii ani, firma britanică a stat mai mult pe aparate. Mai mulţi englezoi pursânge s-au întâlnit la un ceai cu lapte, și-au adus aminte că au fost ditamai imperiul, au realizat că, mai nou, când e ceaţă și Brexit, continentul este izolat și au hotărât să facă o mașină british.

Acum vreo douăzeci de ani, TVR rămăsese singurul producător englez de automobile. Și el de nișă. Rolls, Bentley sau Land Rover fuseseră luate de nemţi - bine că n-a trăit Churchill să vadă asta! -, americanii umflaseră Jaguar și Aston Martin; indienii sunt acum patroni la Jaguar și Land Rover. Coloniile au asaltat centrul. Mai mare râsul! Puţin după 2000, fabrica TVR intră pe avarie. Un miliardar rus, Alexander Smolensky, se gândește să-i cumpere „lu' fii-su”, Nikolai, cadou un TVR. Și îi cumpără firma TVR cu totul. Perioada tulbure de falimente/insolvenţe continuă până în 2013, când Nikolai, prieten cu Abramovici, renunţă la TVR. 

Și aici să dăm drumul la muzica din Rocky. Vin englezii. Les Edgar, ajuns milionar prin companii de jocuri pe calculator și care mai fusese și pe la Aston Martin, trece la treabă. Își ia alături tot numai britanici: pe tăticul Gordon Murray (bine, omul e născut sud-african), cel care a ţinut sus McLaren, în Formula 1 și pe stradă, aproape treizeci de ani, și pe domnii de la Cosworth, oamenii care fac motoare, numai motoare și iar motoare. După Ferrari, Cosworth este furnizorul de motoare cu cele mai multe victorii în istoria Formulei 1. Deci noul Griffith va fi 101% british. Mai reţineţi că noii șefi de la TVR ne promit în curând o gamă mai largă de modele și, ţineţi-vă bine, revenirea TVR în circuitul de la LeMans.

Clasic
Tânărul Griffith va avea un V8 de 5.0 litri de la Cosworth (folosit adesea, în variante mai soft, la Ford Mustang), cu 507 CP. Într-o lume plină de turbo, englezii au venit cu un motor aspirat. Clasic! Pentru tăblăraie este responsabil Gordon Murray Design's iStream Technology, adică fibră de carbon, materiale compozite pe bază de carbon, ranforsate cu aluminiu și oţel, așa că rigiditatea caroseriei va fi de Formula 1. Cutie de viteze Tremec Magnum cu șase trepte. Au mers cu americanii, nu cu nemţii. Englezește. Clasic și aici! Iar cutia este numai manuală. Clasic de tot de data asta! 

Cu 1.250 kg, noul TVR va accelera 0-100 km/h cam în 4 sec. și va avea cam 320 km/h. Masa este împărţită 50/50 faţă/spate, cu o echitate care l-ar umple de încântare și pe tovarășul Ion Iliescu. Ciudăţenia este că roţile spate au 20 de inchi, iar cele de pe faţă 19. Modelul va costa cam 90.000 de lire și aproape toate cele 500 de bucăţi din ediţia de lansare au fost cumpărate. Oricum mașinile plătite acum vin abia pe finalul anului viitor. Nu râdeţi! E ceva mai bine decât la Tesla Model 3, pe care îl primești abia în 2019.

Ce folosește omul de la aceste mașini?
Recent am primit cu bucurie știrea că Lotus, un alt producător legendar britanic, a fost cumpărat de chinezii de la Geely (cei care au de multă vreme și Volvo). Cu bucurie, fiindcă asta înseamnă că acum, cu un colos în spate, vor fi mai feriţi de dispariţie. De ce este bine să existe aceste firme mici? Ca să putem cumpăra cu preţuri de până în suta de mii de euro niște mașini sport pursânge. Greii industriei își forţează poziţia dominantă și cer bani mulţi pe modelele super-sportive. Nu mai spun că oricum profiturile lor sunt mult mai mari, date fiind volumele imense.

Un Lotus Exige sau Evora, un TVR Griffith sunt șansa de a avea o mașină mai pitorească, nu chiar doldora de tehnologii, la sub o sută de mii de euro. Uneori chiar la mult sub suta de mii. Cât despre tehnologiile clamate de greii domeniului, de multe ori îmi vin să cred că parte din ele sunt îndesate în broșurile de prezentare ale mașinilor, fără a avea vreo simţitoare utilitate la condus. Și știţi ce? Chiar dacă ESP urile, FSN-urile și URSS-urile alea ar fi utile, prefer să conduc o mașină cu senzaţia asta de "fier pe fier". Acești mici producători care iau un motor de colo, o cutie de viteze de dincolo, fiindcă nu au bani să dezvolte singuri, și le pun la un loc cu know-how-ul lor de pasionaţi, au rostul lor în lanţul trofic. 

Pe vremuri, în Marea Britanie, găseai în fiecare orășel câte un astfel de producător, care făcea în garajul din spatele casei câte 80-100 de mașini pe an. Cred că, odată cu avansul tehnologiei, șansa lor a crescut. Astăzi poţi face o mașină așa cum acum 15-20 de ani îţi asamblai un calculator, cumpărând piesele de la cei mai buni producători din domeniu. Diferenţa palpabilă pe produs între tehnologia unui Mercedes, având în spate o sută de blocuri de cercetători și miliarde, și un astfel de mic producător, care ia motorul de la Toyota (cazul Lotus), cutia de viteze de la furnizorul lui Mercedes ș.a.m.d., nu mai este atât de mare cum era în anii '70-'80. 

Pe scurt, acum toată lumea știe și poate să facă mașini. Mă rog, lumea care a fost la școala de inginerie în ultimii patruzeci de ani. Și partea frumoasă pentru noi, clienţii, este că-ţi poţi parca în faţa casei o mașină cu acceleraţie de Porsche sau Ferrari și viteză de peste 300 km/h, cu mai puţin de o sută de mii de euro. Iar dacă vrem să comparăm TVR sau Lotus cu BMW sau Mercedes, putem spune că e mai flatant să ai o marcă din care în anul în curs s-au produs câteva sute, hai câteva mii de exemplare, nu câteva milioane.

Așa că uitaţi-vă puţin la ţevile alea de eșapament care ies prin lateralele mașini, sub balamalele ușilor din faţă și, în caz că aveţi 97.000 de euro, uitaţi de Porsche, BMW sau Mercedes.

TVR Griffith

Motor: V8, 5.0 litri aspirat
Putere: 507 CP
Acceleraţie 0-100 km/h: 4 sec.
Viteză maximă: 320 km/h

Preţ: 97.000 de euro

Scris de Alexandru Duțu

Fotografii: Getty Images