Ce aduce Anul nou, pe stil auto

Lumea cam aşa vorbeşte . Dacă Anul nou pe stil vechi este ţinut de ruşi sau sârbi cu vreo două săptămâni întârziere, în Biserica pasionaţilor de maşini, Anul nou începe la salonul de la Geneva. Cam acum şi aici se dă ora exactă. De aceea o să vă facem un potpuriu sau, fiindcă tot suntem în Postul Paştelui, un fel de ghiveci cu cele mai interesante lucruri care au apărut la Geneva. 

Familia, înainte de toate

Exact cum spun divele din botox și silicon în revistele glossy: „pentru mine, familia este cea mai importantă.” Nu știm dacă vechea familie Porsche s-a luat după dumnealor, dar a venit la Geneva cu un break: Panamera Sport Turismo. Pe bancheta din spate este loc pentru trei persoane, deși se poate comanda și versiunea cu doar două locuri. Portbagajul, fiindcă pentru asta există această mașină, ajunge la 520 litri sau 1.390 l cu bancheta rabatată. Versiunea hibridă scoate o putere combinată de 465 CP, iar cel mai puternic Sport Turismo are un V8 de 4.0 litri și 550 CP. Unii vor spune că un Porsche break este o blasfemie poate mai mare ca un Porsche de teren. Ăsta este trendul. Dacă până și Ferrari are un fel de break în gamă, de ce să ne supărăm pe nemţi. De la Panzerjäger Tiger, zis și Elefant, un distrugător de tancuri din al doilea război mondial, Porsche nu a mai avut un produs atât de croit pentru familie. Zău dacă știm încotro îi va duce viitorul pe producătorii sport! Cu break-uri Ferrari și Porsche, ne putem aștepta ca mâine, poimâine, să vedem o dubiţă Aston Martin, un papuc Lamborghini sau un tractor cu furgon la remorcă McLaren.

Famelie mare, renumerație după buget foarte mare.

Franţuzesc și sport. Se poate

Alpine A110 reînvie celebrul model Renault A 110 Berlinette din anii '60-'70. Am auzit pe cineva spunând: „niciodată mașină germană și motocicletă japoneză”; ca să nu fie normie. Ei, uite, că un Alpine A110 mi-ar plăcea, chit că nu este Porsche sau BMW M. Reinterpretarea le-a ieșit de minune desenatorilor. De la Venturi Atlantique din anii '90 nu am mai văzut o mașină franţuzească sport așa frumoasă. (Cu precizarea că Venturi este monegască, deși fabrica Atlantique-ul în Franţa.) Motorul Renault de la Alpine este doar un 1.8 turbo, făcut de Renault Nissan dă 252 CP și 320 Nm. Suficient, fiindcă avem un cadru de aluminiu, frâne Brembo din aluminiu, jante din aluminiu. Masa totală de numai 1.080 kg ajută motorul oarecum mic să ducă lejer mașina la 250 km/h (limitată electronic) și în 4,5 secunde la sută. Este acceleraţia pe care în anii '90 o avea un Ferrari, așa că veţi avea destule senzaţii sportive dacă vă luaţi un A110. Plus farmecul unui motor așezat central, care dă o împărţire a maselor de 44-faţă/56-spate. În zona Porsche Cayman/Alfa Romeo 4C mașinica celor de la Renault este o opţiune serioasă. Porsche, cum spuneam, este cam măiestream (da, știu că e tehnică nemţească, dar să știţi că și domnii de la Nissan știu să facă motoare sport). Eu unul aș opta clar pentru franţuzoaica asta de 58.500 de euro. Sau pentru un Lotus, cu care de altfel vechea Berlinette avea ceva înrudiri; unul din motoarele din anii '60-'70 provenea de la Lotus Europa. Alpine va fi disponibilă de anul acesta, dar primele 1.955 de exemplare sunt Premiere Edition, având în serie toate opţionalele. Păcat că în numai cinci zile de când au fost anunţate, în decembrie, s-au făcut rezervări pentru toate. Deci eu zic să nu mai așteptaţi.

Renault Alpine 110 va fi din nou ce-a fost, dar nu mai mult decât atât.

Toyota i-Trill, între motocicletă și mașină

Nu știu ce șanse sunt să vedem conceptul i-Trill prea curând prin orașe, mai ales că este autonom. Dar poate îl vom vedea condus de șoferi. De ce ne-am oprit asupra lui? Toyota a mai avut un i-Road, care avea multe în comun cu acest i-Trill: micuţă, fâșneaţă, de oraș, cu două locuri dispuse ca la motocicletă, unul în spatele celuilalt, și care se înclina la curbe precum motocicletele. Deci au studiat ceva la problemă. I-Road-ul avea trei roţi și era mai îngust, deci ceva mai practic pentru parcări aglomerate. I-Trill este electric, are o autonomie de 200 km și are trei locuri: două dispuse în spatele șoferului cam cum avea pe vremuri supercarul McLaren F1. Și i-Trill știe să se încline la curbe, mai ales că el se conduce singur. După cum vedeţi, senzaţia pe care ţi-o lasă un loc de „șofer” fără volan sau alte comenzi este cam ciudată. Puteau să pună ceva măcar de formă, să ai de ce te ţine. I-Trill are o lăţime de 1,2 m în faţă și de 0,6 m la spate. Un fel de motocicletă, hai motocicletă cu ataș. Cred că viitorul va fi al acestor mici mașini de oraș. În concediu mergi cu trenul de mare viteză sau cu avionul, iar la birou, zi de zi, cu o astfel de moto-mașină. Și, la o adică, dacă te superi, o poţi urca și în portbagajul unui 4X4, s-o ai la tine când ajungi la mare. Eventual o încarci de la brichetă.

Evoluție: mașinile devin din ce în ce mai mici, mai electrice și mai autonome. Oamenii devin din ce în ce mai mari și, poate, mai puțin autonomi.

Să nu spuneţi că n-aţi auzit: Zenvo

Zenvo este un producător danez de care foarte probabil nu aţi auzit, deși a împlinit zece ani. Cu ocazia asta au scos Zenvo TS1 GT, un supercar de 402 km/h, cu un V8 twin turbo de 5,8 litru, 1.180 CP și 1.100 Nm. Pentru TS1 vor deschide o fabrică pe insula daneză Zealand (nu vă imaginaţi vreun arhipelag Svalbard, pierdut în pustia de gheaţă, este chiar insula pe care se află și Copenhaga), de unde o astfel de mașină va pleca pentru 1,3 milioane de euro. Nu aș da niciun sfert din suma aceasta pe o așa mașină. Alpine-ul A110 de care vorbeam mai sus mi se pare mult mai de bun gust, la cei nici 60.000 de euro. Cred că oamenii ăștia fac astfel de mașini mai mult ca să se poată lăuda unii că au auzit de ele. La cât de exclusiviste se vor, cred că o să ne ceară bani numai fiindcă știm despre un astfel de model sau pentru că-i rostim numele.

Zenvo, dolarii și ardelenii: Așa ceva nu (știați că) există!

Mașini pe pile. De hidrogen

Hyundai a venit la Geneva cu un SUV alimentat cu hidrogen care va fi disponibil chiar din 2018. Atât vă spun: 800 km autonomie. Pentru o mașină electrică este ceva. Coreeni sunt alături de Honda și Toyota cam singurii care vând de ceva ani modele de serie alimentate cu hidrogen. E drept recent Toyota a rechemat în service toate cele 2.800 de modele Mirai (modelul lor cu propulsie de hidrogen), dar nu pentru defecţiuni majore. În industrie lumea se ceartă tare de ceva vreme pe tema hidrogen vs baterii la mașinile electrice. Domnul Elon Musk, greul de le la Tesla, a spus-o răspicat de mult: hidrogeny-ul nu este o soluţie. Numai că domnul Musk este genul de limbut căruia pe americănește i se mai spune și attention whore. Toyota și Hyundai continuă investiţiile în tehnologia cu hidrogen. În definitiv acum douăzeci de ani petroliștii ar fi râs de însuși Musk dacă acesta le-ar fi spus că va ajunge să vândă sute de mii de mașini încărcate de la priză. Apoi Toyota râde de petroliști de douăzeci de ani, timp în care a vândut peste zece milioane de hibride. 

Shall – gigantul petrolier – lucrează îndeaproape cu Toyota pentru a dezvolta staţii de alimentare cu hidrogen atât în Europa, cât și în America. În momentul când pe linia tehnologiei cu hidrogen se va face un clic, în mai puţin de zece ani mașinile cu baterii vor fi istorie. Avantajul motorului electric alimentat cu hidrogen este că îţi alimentezi mașina de la o pompă exact ca atunci când umpli rezervorul cu benzină. Un alt avantaj este că o baterie de multe sute de kile, care sporește consumul mașinii și dăunează dinamicii, va fi înlocuită cu un rezervor de 5 litri de hidrogen. BMW spre exemplu are prototipuri care merg acum cam 500 km cu cinci litri de hidrogen. Nu mai spunem că bateriile, de la cele de pe un Tesla până la cele pe care le avem pe mașinile noastre clasice, poluează enorm. Noul Hyundai prezentat la Geneva este mai ușor cu 20% decât vechiul ix35 și are un sistem cu 10% mai eficient. Deci eu vă spun să vă puneţi de acum deoparte hidrogen.

Să sperăm că pe viitor „electricele” pe hidrogen vor înlocui bateriile poluante de pe „electricele” de astăzi

Libertate, (deloc) egalitate, exclusivitate

Sub acest frumos titlu vă vom aminti de două modele mai speciale de la Geneva. Întâi să vă spunem de păţania prin care s-a remarcat Bugatti Chiron. Din cele 500 de modele câte se vor fabrica, 250 au fost deja achitate (2,4 milioane de euro) fără ca vreun viitor proprietar să fi avut ocazia să testeze mașina. Primele teste sunt programate pentru sfârșitul acestei luni. Mașina are 1.500 CP și o acceleraţie de 2,5 secunde până la sută datorită unui motor W12 de 8 litri. Împărţeala pe continente a milionarilor care au plătit cu cec în alb este: 37% Europa, 30% America și 26 % Orientul Mijlociu.

Bugatti Chiron: azi o plătim și nu e.

Și tot la exclusivităţi vă mai spunem despre Koenigsegg Agera RS Gryphon, care s-a produs într-un singur exemplar. Șmecheria sunt inserţiile din aur de 24 de karate pe caroseria din fibră de carbon. Parcă ar fi făcută pentru niște maneliști de la noi, care pot cere producătorului să atârne la oglindă și un lanţ de vapor din haur. A, și cumpătătorul va primi odată cu mașina de aur și o cască de curse tot cu inserţii din aur. Un fel de Agera copilul de aur. Dar sincer cred că un singur exemplar e cam mult. Nu prea este exclusivixt. Ar trebui să aibă cineva curajul să facă saltul la exclusivitatea supremă: mașina de zece milioane de euro care s-a fabricat în niciun exemplar.

Aur, mult aur, peste tot aur. Să sperăm că nu se vor relua protestele cu „Uniți, salvăm Roșia Montană!”