Interviu exclusiv cu Vlad Bălan și Theodor Șoptelea din serialul "Valea Mută"

În „Valea Mută” joacă doi prieteni adolescenți care au o primă experiență erotică împreună, precum și un secret monstruos care-i va transforma în pradă. Vlad e deja actor cu diplomă (are 23 de ani), iar Theodor e elev în clasa a douăsprezecea la un liceu din Botoșani (are 18 ani, împliniți pe platoul de filmare, de altfel). Debutanți pe micul ecran, pe cei doi îi leagă în viața reală o prietenie construită la festivalurile de teatru la care au participat în adolescență. Anul acesta, la Ideo Ideis (festivalul de teatru pentru puști, de la Alexandria), au avut roluri diferite: Vlad, deja veteran al scenei, a fost în juriu, iar Theodor a fost actor-concurent. Se tachinează cald unul pe celălalt, Vlad nu i-a dat premiul colegului de platou de la HBO, Theodor recunoaște că nu l-a meritat. I-am întâlnit pe Vlad și pe Theodor în Teatrul Odeon, la lansarea serialului și i-am întrebat despre serial, despre ei, despre filme, la o masă pe care erau așezate multe ilustrate cu actorii din „Valea Mută”. A ieșit o mică piesă de teatru, pe care o redau mai jos.

Mă așez pe scaun, Theodor Șoptelea se așază lângă mine. Are ochelari și o eșarfă peste gulerul cămășii, un palton hipsteresc despre care spune că l-a luat cu 80 de lei. Înainte de a se așeza pe scaunul ăsta, de interviu, își sărutase prietena, o puștoaică superbă dintr-a douășpea, ca și el.

Eu: Mi se pare că ați fost foarte buni, tu și Vlad, că ați furat show-ul. Cine te-a învățat pe tine să joci?
Theodor: Eu sunt într-o trupă de teatru, la Botoșani, în DramaClub, trupa de teatru a liceului, din clasa a șaptea și mai merg pe la festivaluri de teatru. Nu știu de unde, au fost multe sfaturi și îndrumări de la oameni de pe lângă mine și în timpul filmărilor: de la Rodica (Lazăr), de la Emilian (Oprea), de la Mihai (Călin), de la Marian (Crișan, regizorul) și m-au
ajutat foarte mult. Și de la Vlad.

Eu: Am înțeles că vii dintr-o familie mai artistică, deci ai acasă un mediu care te-a împins cumva spre asta?
Theodor: Cumva da, dar nu intenționat, până să intru în trupă am făcut șase ani fotbal. 

Am o față explicit nedumerită. Theodor arată ca opusul unui fotbalist liceean, ușor firav, ușor delicat, sigur, nu scrie pe fruntea lui artist cu litere, dar, dacă ar scrie, nimeni nu s-ar mira. Intră în scenă Oana, PR la HBO, care se așază pe scaun la masă cu noi. Vine și Vlad Bălan. Eu protestez puțin că s-a transformat totul într-un interviu-interviu pe bune, Oana spune că vrea să aibă grijă de ei.

Eu (către Vlad): Tu ai ceva experiență, ai făcut și teatru...
Vlad: Da, chiar și în liceu.
Theodor: Noi de-atunci ne știm.
Vlad: Eu eram a douăsprezecea și el era clasa a șaptea.

Vlad zâmbește tot timpul, de altfel, zâmbet de june-prim, îi și spun că seamănă fizic cu tatăl lui din film, Adrian Păduraru, pe când Adrian rupea inimile româncelor în „Declarație de dragoste”. Râde și zice că da, da, poate că pentru asta i-au ales să joace tată-fiu în serial.

Eu: Tu ești încă elev de liceu și-o să te întorci la Botoșani după ce o să fie difuzat primul episod. Homosexualitatea e pe agenda publică anul ăsta și miniseria debutează cu o scenă erotică îndrăzneață cu voi doi. Ce impact crezi că o să aibă? Îți faci griji?
Theodor: Nu, nu. În niciun caz.

Eu: Crezi că o să fii implicat într-o dezbatere publică?
Theodor: Nu cred că o să depășească discuțiile din clasă, care o să fie...

Pentru prima oară în interviu, Theodor are un accent ușor moldovenesc.

Theodor: „Băi, e super-OK” sau „Băi, mie nu-mi place.”

Eu: Cred că eu cu tine trăim în societăți diferite.
Theodor: Nu cred că-i chiar așa. Dar în cercul în care mă învârt eu...
Vlad: Da, dar în rândul adolescenților nu cred că e o problemă.
Theodor: Ar putea privi seria asta și spune: „Hai să mă uit ca să văd care-i treaba, mie de ce nu-mi place chestia asta și o privesc ca pe o anomalie?”. Și tind să cred că ar avea puterea miniseria asta să schimbe multe lucruri. E clar că nu trăim într-o societate propice pentru discutat despre asta, dar nu cred că o să se formeze două tabere.

Marian Crișan (regizorul) dă un interviu la masa de lângă, tragem cu ochiul la el.

Eu: Mi s-a părut super-tare că serialul ăsta pune pe masă tema „rușinii”. Rușinea mai presus de orice, îți pui în pericol chiar și viața ca să nu te faci de rușine.
Vlad: Asta-i foarte ciudat, ca o coincidență. Ne întorceam de la Alexandria, de la Ideo Ideis, cu o doamnă psiholog și vorbeam despre rușine. Și ne zicea că e un sentiment foarte întâlnit în educația românească, e și expresia „nu ți-e rușine?”, și e diferită de vină, pentru că vina înseamnă că tu simți că ai greșit și data viitoare ai putea să îndrepți ceva. Rușinea e cumva senzația că nu ești potrivit. Dacă am putea cumva să trimitem o bombă atomică pe sentimentul ăsta și să dispară, cred că am putea fi cu toții mai liberi și mai fericiți.

Eu: Personajului lui Vlad mai curând îi este rușine și personajului lui Theodor mai curând îi este frică.
Theodor: Fac o analogie ca pentru școală. Un profesor care te apasă cumva și relația nu mai e una de respect, ci una de frică. Și, la un moment dat, apăsarea asta se transformă într-o izbucnire. Asta e cu frica.

Eu: Ce-ai face în locul personajului tău, ai păstra secretul, de frică?
Theodor: Cred că aș spune.

Eu: Deci seria s-ar termina la jumătatea primului episod.

Vlad își intră în personajul din film și începe să vorbească cu tonul de pe ecran.

Vlad: Nu spunem nimănui nimic!

Râdem zgomotos.

Eu: Cum ați interacționat cu regizorul? E un tip tare, din noul val...

Izbucnesc amândoi. 

Vlad și Theodor (unul peste altul): Șeriful!

Eu: Șeriful, adică o figură autoritară?
Vlad: Nu, nu, nu, adică da, aoleu, oricum o dai sună prost... Într-un fel, da, dar e o prezență foarte caldă.

Marian Crișan e cu telefonul la ureche la fix un metru de noi.

Eu: Acum, dacă Marian Crișan e chiar aici, ce-o să spuneți și voi.
Vlad: E o prezență foarte caldă.
Theodor: Nici măcar nu ridică tonul, a fost o călăuză.

Marian Crișan ascultă conversația și începe să râdă. Lasă telefonul de la ureche.

Marian: Vedeți că se înregistrează.
Theodor: Călăuză, adică îndrumător.
Vlad: E genul de om care-ți dă încredere, care spune puține lucruri și-ți dă un tip de libertate.

Eu: Nu-l cunosc personal, dar știu că e genul de regizor care dă indicații mai minimaliste.
Theodor: Îți dă vibrația aia de siguranță.
Vlad: Prima oară ai senzația că ai nevoie de cineva care să te ia frumos de mânuță și să-ți zică așa și așa, dar după un timp îți dai seama că mergi și pe instinctul tău și e mai bine ca el să te ghideze doar prin asta.
Theodor: Creează o atmosferă foarte plăcută pe platou.

Marian Crișan pleacă, prin sală se învârte Tudor Giurgiu, conversația se rupe puțin de la stimulii exteriori.

Vlad: Când a început proiecția cu primul episod, îi spuneam și lui Theo că nu-mi vine să cred că se întâmplă asta. OK, lucrezi la ceva și te aștepți să iasă, dar nu te aștepți să fie așa.
Theodor: Eu încă habar n-am ce e cu mine.

Eu: Ha, au venit și părinții tăi cu tine, de la Botoșani.
Theodor: Da, sunt pe-aici. Ei m-au susținut cu tot, și cu trupa de teatru.
Eu: Lasă susținutul, cât sunt ei de încântați?
Theodor: Păi, mama stă doar pe HBO și așteaptă promo-ul și mă cheamă de 20 de ori pe zi: uite, uite, uite! Tata e mai spiritual, mai calm.

Eu: Îți scrie Ofelia (PR Manager de la HBO) scutiri de la școală.
Oana (PR HBO): Ți-a povestit de asta?
Theodor: Da, profesorii au fost foarte into it de la început. Și colegii mă întreabă în fiecare zi când mai plec la București.
Oana (PR HBO): Să-i povestești și cum ai împlinit 18 ani pe platoul de filmare.

Eu: Deci ai fost actor-copil întâi, cu ore reduse de filmare.
Theodor: Da, și-ntr-o zi am trecut brusc la actor-adult.
Vlad: Și-ai văzut și tu cum e.

Ovidiu Niculescu, care joacă rolul unui mafiot periculos, vine amenințător din spate și îi ia pe după cap pe băieți, cu multă căldură. Pare încă dominat de rolul său.

Ovidiu: Bravo, mă, mânca-v-aș, sunteți excepționali, bravo, mă, bravo! Ia mai răspundeți- le și voi la ăștia care vă întreabă de-astea (se referă la o întrebare de la vizionare despre scena erotică homosexuală), n-ați văzut, bă, și alte filme produse de HBO, adică e o chestiune care a devenit banală.

Eu: Nu e așa de banală în societatea românească.
Ovidiu: În societatea românească trebuie să ne comportăm ca și cum lucrurile ar fi normale. Să nu mai zicem tabu, că dacă zicem tabu nu e bine.

Ovidiu pleacă, eu încerc să aflu de către ce regizor român visează Vlad să fie distribuit, evită un răspuns frontal, de Puiu i-ar fi puțin frică, de Mungiu, ba. La masă se așază și iubita lui Theodor. Sunt toți, foarte tineri și foarte frumoși. Și poartă în spinare șansa unui succes la viitor.

Citeşte cronica primului episod.

Află 10 motive pentru care să te uiţi la serialul "Valea Mută".

Fotografii de Adi Marineci pentru HBO România