Pro TV a lansat "Ai noștri", un serial nou, românesc

Problemele serialelor românești de televiziune sunt măcar două. În primul rând, că nu produc și distribuie serial românesc decât PRO TV și, dacă putem spune așa, Prima TV – dar oare putem? Pentru că spectatorul de teve e mult mai conservator decât cel de cinema, reţeta unui succes se aplică la toate celelalte. Las Fierbinţi ia multe din telenovelele gipsy și din La Bloc-ul de succes ale aceleiași staţii. Atletico Textila e un Las Fierbinţi cu actorii de la Mondenii și cu fotbal.

Ai noștri – cu un i, cum sună un promo inspirat – virează cel mai îndeaproape de un format family sitcom. Nu-i vorbă, și aici avem niște precedente, serialul O săptămână nebună, de pildă, cu Paul Ipate în rol de încurcă-lume și cu Diana Cavallioti, frumoasa fără bestie, cu același regizor, Dragoș Buliga. Care-i stilul PRO? Comparativ cu piaţa de televiziune din România, calitatea imaginii, în primul rând. Protagoniștii sunt în general bărbaţi, avem male sitcom, probabil pentru că fetele sunt de mult ademenite Acasă, unde-i mai cosy. Autoironice, sitcomurile PRO se înfig realist în social – dar ocolesc grijuliu politicul – și cultivă evlavios ecartul dintre tipul românului hâtru, dar simplu, și presupusa sofisticăraie a spectatorului urban, eventual corporatist.

Ai noștri nu e tocmai un sitcom, și cred că asta m-a interesat în primul rând. E o saga familială, mai realistă decât O săptămână nebună (în care Mălăele aspira spaţiul). De ce serialele tv sunt pline de familii? Pentru că familia (-ile) înseamnă longevitate, iar un serial TV n-are ce altceva să-și dorească decât viaţă lungă. În Ai noștri, avem de-a face cu două familii din medii sociale diferite – dar nu prea tare, să nu șocheze. Cu grupe diferite de vârstă. Cu implicare în afaceri dubioase tratate mult mai relaxat și oarecum complex Ipate nu mai poate (nu telenovelistic) în scenarii ok: de pildă, scenaristul episodului patru, pe care tocmai l-am văzut, este Dan Panaet, student la colegiul de arte liberale de la Berlin, fost la Times New Roman, acum la Caţavencii. Tema serialului gravitează în jurul fiscalizării mai mult sau mai puţin relaxate a unor bani circulaţi pe diverse trasee, dar scenariul nu trimite până la Bacalaureat. Tipologiile nu-s neapărat originale – soţia voluntară a unui inginer cinstit și cu capul în aer versus soţia defensiv bine dispusă a unui interlop mediu; sau poliţist cinstit, băiatul primeia versus băiatul de bani gata al celeilalte – dar refuză tușele mai groase din încercările anterioare.

Cea de-a doua problemă e greu de rezolvat: actorii români. Ai noștri ia(u) niște nume mari – Teodor Corban e cel mai mare dintre ele – care, scoase din filmele de lung metraj ale noului val, fac faţă uneori cu greu dinamicii pe care o cere sitcomul. La fel, dinamica montajului e greu de adus la nivelul pe care-l copiază, cel american. Decorurile sunt ok, deși apar cam puţin idealizate – apartamente spaţioase, mobilă nouă etc. Ceea ce aștept de-acum e adeziunea la un personaj care să se poată detașa de pluton și savoarea dialogurilor. Mai pretenţios decât Las Fierbinţi și Atletico Textila, Ai noștri ne va arăta în timp (scurt) cum stăm cu serialul românesc urban-realist. 

Teodor Corban

Face 60 de ani pe 28 aprilie. Fan Jimi Hendrix, elev al lui Dem Rădulescu la UNATC, unde reușește să intre doar la a treia încercare. Angajat al Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi (din 1989), unde a jucat în zeci de montări celebre. Cel mai mare succes l-a cunoscut prin acordarea premiului pentru Cel mai bun actor în rol principal pentru rolul Costandin din filmul Aferim, în cadrul Galei.

Premiilor Gopo 2016.